Citat:
În prealabil postat de dianagroza
Pai asta voiam sa punctez. Faptul ca starea omului nu este ca a cea a ingerului. Cel dintai pacatuieste, cel din urma nu.
Uite, exemplul Mariei Egipteasca, cat s-a luptat cu ispitele.
In istorisirile ortodoxe despre sfinti, povestea unul dintre ei ca 13 ani s-a luptat doar cu gandurile, dupa cu alte pofte. Daca incepi sa aduni anii, cata munca trebuie, daruire si smerenie ca sa ajunga Harul lui Dumnezeu sa se pogoare asupra cuiva.
|
Eu consider ca Harul Domnului ne ghideaza zilnic. Doar ca noi nu stim sa conlucram cu el. Cunosc o persoana care s-a rugat zilnic Rozariul Indurarii Divine ca Isus sa-i dea harul umilintei. Si se tot ruga si nu-l primea. Dupa aproape un an, a avut o revelatie: nu primise harul umilintei, insa il primise pe cel al ascultarii. Persoana respectiva, probabil, nu era inca pregatita pentru un dar asa mare, umilinta. Si a ajuns la concluzia ca trebuie sa se roage ca Dumnezeu sa-i dea ceea ce doreste El, nimic altceva. Iar harul poate dispare, daca noi pacatuim. Cu adevarat, viata noastra e o lupta cu pacatul, pe care unii o duc intr-un fel, altii in alt fel; probabil ca nu exista nici o reteta. Sau exista una: sa incepem in fiecare zi si sa nu abandonam lupta. Sfinta Tereza de Avilla spunea ca toate fortele iadului se ridica impotriva sufletului care doreste sa-L urmeze pe Dumnezeu, iar lupta nu poate fi cistigata fara ajutorul Domnului (mai bine zis lupata o duce chiar EL, noi trebuie doar sa spunem "da").
In cazul sfintei Fecioare Maria ingerul Gabriel i-a spus:
28. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.
Deci deductia ca sfinta Fecioara, prin introducerea dogmei Neprihanitei Zamisliri, ar fi redusa la statutul de robot, nu are nici un suport.