Dumnezeu nu vrea suferinta omului

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de caty_deea

Sfintii Grigorie de Nyssa,Dionisie Areopagitul si Maxim Marturisitorul spun ca raul este doar o lipsa a binelui si ca nu are existenta proprie sau realitate.Deci Dumnezeu nu este autorul raului,caci ceea ce nu are realitate nu poate fi opera celui care a creat realitatea.
In concluzie,Dumnezeu nu vrea suferinta omului.
Atunci de ce exista iadul?De ce la Judecata vom fi pedepsiti?Pedeapsa consta in privarea de Imparatia Lui??!!

Atunci copiii care se nasc cu boli si care de fapt nu au cazut prin pacate din starea de bine,de ce sufera?E legat de caderea din starea de bine a parintilor,bunicilor?

Practic, sunt două întrebări diferite:
-de ce există iad
-de ce există suferinţă

Le-aţi unit cumva, fiindcă îmi face impresia că plecaţi de la prezumpţie greşită: că răul ar fi acelaşi lucru cu suferinţa. Or, nu prea au mare legătură. Suferinţa e atunci când ne doare pe noi. Rău e atunci când îl doare pe Dumnezeu.

[caty_deea]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Practic, sunt două întrebări diferite:
-de ce există iad
-de ce există suferinţă

Le-aţi unit cumva, fiindcă îmi face impresia că plecaţi de la prezumpţie greşită: că răul ar fi acelaşi lucru cu suferinţa. Or, nu prea au mare legătură. Suferinţa e atunci când ne doare pe noi. Rău e atunci când îl doare pe Dumnezeu.

Mie mi se pare un silogism valid.Daca raul e o lipsa a binelui si daca omul sufera cand nu ii e bine,deci raul e suferinta.Sau poate ma insel.
Eu cred ca orice absolut orice este in primul rand ingaduit de Dumnezeu.Diavolul nu ar avea nici o putere daca nu i.ar ingadui Dumnezeu.
Deci si iadul a fost ingaduit de El pt cei care nu vor sa fie cu El pe pamant si in Cer?!!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de caty_deea

Mie mi se pare un silogism valid.Daca raul e o lipsa a binelui si daca omul sufera cand nu ii e bine,deci raul e suferinta.Sau poate ma insel.

Nu e un silogism valid (eroare de tip ignoratio elenchi). În premiza majoră ("răul este lipsa binelui") folosiţi "Bine" ca şi concept moral. Este un bine cu "b" mare. În minoră, binele devine starea de bine, care e alt domeniu al realităţii (o realitate secundă, ca să zic aşa, o realitate subiectivă).
Exemplele simplifică mereu înţelegerea. Am o bătătură. Este ceva care se opune senzaţiei de bine a piciorului meu. Deci, sufăr. Dar asta nu este un rău moral. Nu este un rău cu "r" mare.

Alt caz: tocmai mi-am înşelat nevasta. Nu mă simt rău cu "r" mic, ci chiar mă simt bine. E o plăcere aşa de diferită de durerea dată de bătătură ! Dar sufletul meu este în stare căzută. Deşi eu mă simt subiectiv bine, e Rău.

Eu cred ca orice absolut orice este in primul rand ingaduit de Dumnezeu.Diavolul nu ar avea nici o putere daca nu i.ar ingadui Dumnezeu.

Absolut de acord !

Deci si iadul a fost ingaduit de El pt cei care nu vor sa fie cu El pe pamant si in Cer?!!

În mod cert, da !
Libertatea este dar de la Dumnezeu şi una dintre cele 4 asemănări ale noastre cu El (alături de suflet, de raţiune şi de nemurire). El respectă libera alegere a oamenilor, de a trăi bucurându-se împreună cu El, sau de a trăi departe de El. Iar a trăi departe de El înseamnă a trăi departe de izvorul Binelui. Înseamnă Răul.