Citat:
În prealabil postat de George.m
Bineinteles ca avem voie. Cred ca unui bun crestin, inima ii cere sa-i pomeneasca. Rugandu-ne pentru acestia, nadajduim ca vor fi luminati de Dumnezeu si se vor apropia de El. Sa nu cadem in capcana judecarii lor, asemanandu-ne fariseului din evanghelie.
|
Ceva timp in urma, a plecat dintre noi, o ruda care nu numai ca nu trecea pragul bisericii, dar isi manifesta dispretul pentru cele sfinte (biserica, slujitorii ei, cuvintele sfinte) oriunde si oricand avea prilej.
Sotiei, plecate pe la manastiri, intru salvarea sufletului sau, (a murit fara lumanare, si nemarturisit de ani buni),i s-a spus ca nu mai poate fi nici o speranta pentru decedat.
Saptamana trecuta, mi-au picat in maini, sfaturi duhovnicesti pentru noi cei vii in ajutorul celor care s-au dus nepregatiti, sa zicem. Acolo spunea ca DA, orice rugaciune, orice pomenire si pomana vine in autorul lor si-i "scoate" din cel mai adanc hau.
Deci care-i adevarul?
Desigur, stiu si eu ca nu trebuie uitati in rugile noastre, dar...?
Recunosc, nu am citit tot topicul, si multe nu stiu.
De altfel, am vrut sa iau nick-ul de "NESTIUTOARE, dar era luat.