Cartea lui Enoch

[colaps3]

De remarcat că, pe lângă aceste scrieri canonice, recunoscute de Biserică, mai circulă şi alte scrieri repudiate de Biserică, întrucât au învăţături străine de ortodoxie, dar autorii lor eretici au căutat să le dea autoritate punându-le în seama unor autori sfinţi. Printre aceste scrieri numite apocrife (ascunse) se numara 31 de aşa-zise evanghelii, dintre care cităm Protoevanghelia lui Iacov, Evanghelia după Toma, Evanghelia lui Pseudo-Matei, Evanghelia lui Petru, Evanghelia lui Nicodim, alte scrieri zis profetice, precum cartea lui Enoh, Înălţarea lui Moise, Testamentul lui Avraam, Testamentul lui Iov, Apocalipsa lui Petru şi multe altele. Că folosirea lor duce pe căi rătăcite o dovedeşte mulţimea sectelor ai căror fondatori s-au bazat şi pe asemenea scrieri apocrife (de exemplu, Ellen White, fondatoarea sectei adventiste).

Dacă nu este în Sfânta Scriptură înseamnă că așa a fost rânduit de către Sfinții părinți și că nu avem nici un drept să contestăm acest lucru.

Călătorule, nu știu de ce mi s-a părut că păreai indignat de faptul că Ortodoxia nu recunoaște cartea lui Enoh. Dacă nu-i ăsta cazul, atunci te rog să mă ierți.

[camy_d]

În prealabil postat de colaps3

De remarcat că, pe lângă aceste scrieri canonice, recunoscute de Biserică, mai circulă şi alte scrieri repudiate de Biserică, întrucât au învăţături străine de ortodoxie, dar autorii lor eretici au căutat să le dea autoritate punându-le în seama unor autori sfinţi. Printre aceste scrieri numite apocrife (ascunse) se numara 31 de aşa-zise evanghelii, dintre care cităm Protoevanghelia lui Iacov, Evanghelia după Toma, Evanghelia lui Pseudo-Matei, Evanghelia lui Petru, Evanghelia lui Nicodim, alte scrieri zis profetice, precum cartea lui Enoh, Înălţarea lui Moise, Testamentul lui Avraam, Testamentul lui Iov, Apocalipsa lui Petru şi multe altele. Că folosirea lor duce pe căi rătăcite o dovedeşte mulţimea sectelor ai căror fondatori s-au bazat şi pe asemenea scrieri apocrife (de exemplu, Ellen White, fondatoarea sectei adventiste).

Dacă nu este în Sfânta Scriptură înseamnă că așa a fost rânduit de către Sfinții părinți și că nu avem nici un drept să contestăm acest lucru.

Călătorule, nu știu de ce mi s-a părut că păreai indignat de faptul că Ortodoxia nu recunoaște cartea lui Enoh. Dacă nu-i ăsta cazul, atunci te rog să mă ierți.

S-ar putea să spui un adevăr aici. Totuşi nu înţeleg de ce BO a permis nişte astfel de scrieri în VT.

[calator prin ploaie]

Apoi musai trebe sa te iert Colaps3 !

[anatoliecotelea]

Catre-colaps3 Printre aceste scrieri numite apocrife (ascunse) se numara 31 de aşa-zise evanghelii, dintre care cităm Protoevanghelia lui Iacov, Evanghelia după Toma, Evanghelia lui Pseudo-Matei, Evanghelia lui Petru, Evanghelia lui Nicodim, alte scrieri zis profetice, precum cartea lui Enoh, Înălţarea lui Moise, Testamentul lui Avraam, Testamentul lui Iov, Apocalipsa lui Petru şi multe altele. Că folosirea lor duce pe căi rătăcite o dovedeşte mulţimea sectelor ai căror fondatori s-au bazat şi pe asemenea scrieri apocrife (de exemplu, Ellen White, fondatoarea sectei adventiste).


Rog sa-mi argumentati , de ce sustineti ca aceste carti fac parte din teologia adventista ? Cunosc putin din scrierile Ellen White si din doctrina lor, insa nam auzit nici o data amintite aceste carti, sau comentate, si ii cunosc de 18 ani. Daca dispuneti de o acuzatie justificata , as vrea sa o cunosc. Cu smerenie si respect !

[maxavail]

În prealabil postat de colaps3

Călătorule, nu știu de ce mi s-a părut că păreai indignat de faptul că Ortodoxia nu recunoaște cartea lui Enoh. Dacă nu-i ăsta cazul, atunci te rog să mă ierți.

Hai totuşi să nu uităm de unde a apărut cartea asta în timpurile moderne. Biserica ORTODOXĂ Etiopiană o recunoaşte drept canonică. Daca eşti îndreptăţit să te împărtăşeşti într-o biserică ortodoxă etiopiană, oare nu eşti la fel de îndreptăţit să recunoşti şi canonul ei biblic ? Întreb şi eu.

În prealabil postat de colaps3

Dacă nu este în Sfânta Scriptură înseamnă că așa a fost rânduit de către Sfinții părinți și că nu avem nici un drept să contestăm acest lucru.

Ba este în Sfânta Scriptură, cea etiopiană. Cred că dilema (la care nu mă aştept să primesc răspuns) este, de fapt, alta: cum se face că Sfinţii Părinţi etiopieni au fost de altă părere decât Sfinţii Părinti europeni ? Doar e un singur Duh Sfânt peste toţi.
Şi de ce Sf. Apostol Iuda în Epistola sa (versetele 14 si 15), citează din Enoh 1:9 ? Oare cine prevalează, Sfinţii Apostoli sau Sfinţii Părinţi de la Laodiceea (ultimii fiind cei care au interzis cartea lui Enoh) ?
Şi ce părere aveţi de următoarele comparaţii între Biblie şi Cartea lui Enoh:

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Mat 5:5) Dar pentru aleşi, lor le va fi dată lumina, bucuria, pacea, a lor este moştenirea pământească. (Enoh 5:7 {6:9 in versiunea etiopiana})

Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. (Ioan 5:22). Taina Fiului omului le-a fost arătată. Şi El va fi aşezat pe tronul slavei sale şi Lui i-a fost păstrată partea cea mai mare a a judecăţii. (Enoh 69:38 {66:39 in versiunea etiopiana})

înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Mat. 19:29) veghează căinţa şi speranţa celor care doresc să moştenească viaţa cea veşnică. (Enoh 40:9 {37:9 in versiunea etiopiana})

Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. (Luca 6:24) nenorocire deci vouă, bogaţilor, care aveţi încredere în bogăţii, dar voi veţi pierde aceste bogaţii (Enoh 94:7 {91:7 in versiunea etiopiana}).

la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. (Mat. 19:28) Eu îi voi conduce în lăcaşul splendorilor pe cei care au iubit Numele Meu, îi voi face să se aşeze pe tronul slavei (Enoh 108:12 {103:24 in versiunea etiopiana})

Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea. (Mat. 26:24) Unde va fi locul de odihnă al celui care l-a respins pe Dumnezeu? Oh! ar fi fost mai bine pentru el dacă nu ar fi existat niciodată! (Enoh 38:2 {35:2 in versiunea etiopiana})

Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16:26) Iar el mi-a răspuns: Sunt trei locuri diferite pentru sufletele morţilor, sunt şi trei locuri diferite pentru sufletele drepţilor. Aceste locuri se despart printr-o prăpastie, printr-o apă şi printr-o lumină pe apă. (Enoh 22:9,10 {21:9,10 in versiunea etiopiana})

În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. (Ioan 14:2) În această zi, Alesul se va afla pe tronul slavei. El va hărăzi câte o locuinţă tuturor acelora care şi-au pus încrederea şi iubirea lor în numele Său cel Sfânt şi Preamărit. (Enoh 45:3 {42:3 in versiunea etiopiana})

Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. (Ioan 12:36) Acum eu voi ridica spiritele lor până la lăcaşul luminii (Enoh 108:11 {103:23 in versiunea etiopiana})

Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4:14) În acest timp am zărit izvorul dreptăţii, care nu seacă niciodată şi de unde se răspândesc multe râuleţe, care sunt numite râuri ale înţelepciunii. Acesta este locul în care veneau să bea toţi cei însetaţi şi astfel se umpleau de îndată de înţelepciune şi îşi făceau locuinţele lor alături de cei drepţi, de cei aleşi şi de cei sfinţi. (Enoh 48:1 {45:1 in versiunea etiopiana}).

Acum tineţi cont că Cartea lui Enoh este mult mai veche decat Evangheliile Noului Testament. Cartea lui Enoh era şi un text sacru evreiesc, înainte ca reformatorul evreu Simon Ben Jochai să o condamne vehement, în anul 70 d.C., împreună cu toţi cei care ar îndrăzni s-o citească. Motivul acestei mânii era acela că Alesul despre care vorbeşte Enoh semăna foarte mult cu Fiul Omului, cu Mesia despre care începea să se vorbească. Apoi, povestea ingerilor care nu ezitau să flirteze cu fiicele oamenilor îl indignase profund.
În antiteză, Sf. Apostol Iuda Tadeu citează în mod deschis din Cartea lui Enoh în epistola sa redactată în anul 61, deci la aproximativ 30 de ani după moartea lui Iisus. Este un fapt logic, de vreme ce creştinii preţuiau foarte mult această scriere, care ERA INCLUSĂ în canonul biblic al acelor vremuri.
Astfel, timp de aproape 300 de ani după Iisus, Cartea lui Enoh a fost neobosit copiată şi recopiată, ca toate celelalte pergamente cu scripturi sfinte. De-abia în anul 325, atunci când un prim conciliu ecumenic hotărăşte să compună Biblia şi să aleagă textele care vor deveni „publice” sau „ascunse” publicului, Cartea lui Enoh şi Cartea lui Tobias vor fi clasificate în categoria cărţilor cu conţinut secret.
Italianul Filastrius din Brescia, indignat şi el de aceşti îngeri care aveau relaţii trupeşti cu femei, condamnă cartea în catalogul său „raţional” de texte eretice „Liber de Haeresibus”. Un alt motiv al lui Filastrius pentru a-şi justifica verdictul l-a constituit prezenţa cu totul de neînţeles a frazelor rostite de Iisus, „copiate” în Cartea lui Enoh. După el, aceasta dovedea un singur lucru: redactarea ei era în mod obligatoriu ulterioară celor patru evanghelii ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
Fără să ştie că manuscrisul lui Enoh era de fapt anterior, grotele de la Qumran având să fie descoperite de-abia în 1947, conciliul din Laodiceea, din secolul al IV-lea, a validat concluzia lui Filastrius, condamnând definitiv Cartea lui Enoh, dintr-o EROARE !
Nu pot decât să speculez asupra motivului pentru care Dumnezeu a permis scoaterea acestei cărţi din canonul tuturor bisericilor cu excepţia celei etiopiene. Dar poate că există un motiv providenţial pentru care Cartea lui Enoh s-a păstrat în canonul ortodox etiopian. Poate că e momentul să o repunem şi noi în locul care i se cuvine ? Întreb şi eu.

[Mihailc]

De la coadă la cap:

- Biserica Ortodoxă Etiopiană este o necalcedoniană, iar numele ei poate să inducă în eroare necunoscătorii care o asimileză spontan ortodoxiei calcedoniene bizantine şi post-bizantine cuprinzând actualele autocefalii ortodoxe aflate în comuniune deplină între ele, cu excepţia administraţiei.

- Conciliul de la Laodiceea a fost local, nu ecumenic, deşi unele decizii canonice au fost adoptate tacit de către Biserică în întregul ei. Nu avem foarte multe informaţii de natură istorică despre acest conciliu, dar din ce avem nu reiese că literatura inter-testamentară iudaică, din care face parte cartea lui Enoh, s-ar fi aflat pe punctul de a fi inclusă în corpusul canonic. Laodiceea, şi Conciliul de la Cartagina ulterior, au confirmat cărţile cuprinse în lista Sfântului Atanasie cel Mare drept singurele care se pot folosi în cultul Bisericii.

- pe vremea arătării lui Iisus în lume, precum şi în cea imediat următoare, nu exista un acord deplin între iudei asupra valorii textelor sacre aflate în circulaţie. În afară de scrierile moştenite de către creştinătate din iudaism, circulau o sumedenie de alte scrieri redactate de diverse secte şi dizidenţe ale religiei oficiale. Versiunea inclusă în aşa-zisul canon etiopian a cărţii lui Enoh a fost redactată de către orientarea enohită a iudaismului, din a cărei ramificaţii făcea parte şi comunitatea de la Qumran.

- când vorbim de biblia etiopiană nu avem motive să ne gândim la o colecţie compactă de texte, cu este Biblia clasică a creştinilor. Canonul etiopian cunoşte mai multe variaţiuni, iar prima versiune tipărită a fost realizată abia în 1927, şi aceea structurată după model protestant. Şi încă un amănunt foarte important: etiopienii creştini nu s-au confruntat cu presiuni eretice de tipul gnosticismelor a căror mitologie deşănţată s-a inspirat masiv din scrierile apocaliptice inter-testamentare, din care face parte şi cartea lui Enoh. Aşa se explică faptul că în uzul mai mult sau mai puţin oficial al cultului etiopian au supravieţuit texte iudaice apocrife, care însă n-au generat dezvoltări teologice importante, fiind considerate şi acolo de importanţă secundară.

[maxavail]

În prealabil postat de Mihailc

De la coadă la cap:

- Conciliul de la Laodiceea a fost local, nu ecumenic, deşi unele decizii canonice au fost adoptate tacit de către Biserică în întregul ei. Nu avem foarte multe informaţii de natură istorică despre acest conciliu, dar din ce avem nu reiese că literatura inter-testamentară iudaică, din care face parte cartea lui Enoh, s-ar fi aflat pe punctul de a fi inclusă în corpusul canonic. Laodiceea, şi Conciliul de la Cartagina ulterior, au confirmat cărţile cuprinse în lista Sfântului Atanasie cel Mare drept singurele care se pot folosi în cultul Bisericii.

Nu inteleg. Vrei sa zici ca aceasta Carte a lui Enoh nu era inclusa in canon inainte de Laodiceea si Sf. Atanasie cel Mare ? Pentru ca eu stiam ca era inclusa si ca a fost scoasa tocmai incepand cu Laodiceea.

În prealabil postat de Mihailc

- pe vremea arătării lui Iisus în lume, precum şi în cea imediat următoare, nu exista un acord deplin între iudei asupra valorii textelor sacre aflate în circulaţie. În afară de scrierile moştenite de către creştinătate din iudaism, circulau o sumedenie de alte scrieri redactate de diverse secte şi dizidenţe ale religiei oficiale. Versiunea inclusă în aşa-zisul canon etiopian a cărţii lui Enoh a fost redactată de către orientarea enohită a iudaismului, din a cărei ramificaţii făcea parte şi comunitatea de la Qumran.

Ok, dar ai putea totusi sa-mi explici de ce Sf. Apostol Iuda Tadeul (Iuda 1:6, 14-15), Sf. Petru (2 Petru 2:4) dau referinte din Cartea lui Enoh ? Sau cum de gasim numeroase paralele intre cuvintele Mantuitorului si fraze din aceasta Carte ? Am dat exemple in comentariul meu postat anterior. La prima vedere pare destul de evident ca aceasta Carte era pretuita de cercul ucenicilor si poate chiar de Iisus insusi.
Sau, dat find ca Cartea in sine e o compilatie de texte mai vechi, e posibil sa contina adevaruri (pe care Sf. Apostoli le cunosteau de la Duhul Sfant) dar si neadevaruri (adaosuri facute de scribii evrei care au intocmit compilatia si i-au dat numele de Carte a lui Enoh) ?

[Mihailc]

În prealabil postat de maxavail

Nu inteleg. Vrei sa zici ca aceasta Carte a lui Enoh nu era inclusa in canon inainte de Laodiceea si Sf. Atanasie cel Mare ? Pentru ca eu stiam ca era inclusa si ca a fost scoasa tocmai incepand cu Laodiceea.

Înainte de apariţia gnosticismelor nu a existat un canon fix al scrierilor cu valoare de adevăr, comunităţile creştine fiind libere în Duhul Sfânt să selecteze şi să folosesească orice sursă scrisă în vederea zidirii duhovniceşti. Mulţi o să se mire, dar la Laodiceea a fost eludată inclusiv Apocalipsa lui Ioan, din cauza răstălmăcirilor eretice a mesajelor ei exprimate într-un limbaj criptic. Creştinii din primele trei secole (cel puţin) nu aveau obsesia infailibilităţii scrierilor şi a autorilor lor, cum se întâmplă astăzi cu majoritatea oamenilor care-şi revendică credinţa de la Hristos şi apostoli. În vremea aceea funcţiona cu o relativă eficacitate principiul exprimat de Pavel în 1Tesaloniceni 5:21 : "supuneţi totul încercării, păstraţi ce este bine [bun în alte versiuni]". În felul acesta au supravieţuit în cultul şi credinţa Bisericii elemente teologice inspirate din surse considerate astăzi "apocrife", cum sunt praznicele legate de Maica Domnului.

Ok, dar ai putea totusi sa-mi explici de ce Sf. Apostol Iuda Tadeul (Iuda 1:6, 14-15), Sf. Petru (2 Petru 2:4) dau referinte din Cartea lui Enoh ? Sau cum de gasim numeroase paralele intre cuvintele Mantuitorului si fraze din aceasta Carte ? Am dat exemple in comentariul meu postat anterior. La prima vedere pare destul de evident ca aceasta Carte era pretuita de cercul ucenicilor si poate chiar de Iisus insusi.
Sau, dat find ca Cartea in sine e o compilatie de texte mai vechi, e posibil sa contina adevaruri (pe care Sf. Apostoli le cunosteau de la Duhul Sfant) dar si neadevaruri (adaosuri facute de scribii evrei care au intocmit compilatia si i-au dat numele de Carte a lui Enoh) ?

Ucenicii lui Iisus proveneau din medii religioase diferite (farisei, esenieni, zeloţi, enohiţi etc.), fapt care şi-a pus amprenta asupra surselor din care au citat fiecare. Se ştie faptul că atât Iisus cât şi ucenicii săi, au folosit limbajul şi mijloacele culturale existente în epocă, aşa cum mai târziu, sfinţii părinţi vor utiliza limbajul şi conceptele filozofiei greceşti pentru a consolida teoretic principalele repere ale doctrinei creştine bisericeşti. Asta nu conduce neapărat la validarea canonică a literaturii apocaliptice inter-testamentare sau a filozofiei greceşti antecreştine. Biserica de atunci se baza pe discernământul duhovnicesc ce funcţiona pe principiul persoanei în comuniune, modul de a fi a bisericescului dintotdeauna exprimat prin echilibrul dumnezeiesc dintre inspiraţia personală şi revelaţia liturgică (a persoanelor lucrând împreună întru Hristos în mod organic, "ca un singur trup").

[Eduard S]

Consider ca aceatsa Carte a lui Enoh este chiar inspirata de Dumnezeu din moment ce este citata chiar si in Noul Testament. Contine lucruri care se potrivesc cu istoria potopului si nu numai, chiar contine detalii despre judecata de apoi in concordanta cu Apocalipsa lui Ioan. Nu unosc insa motivul pentru care e considerata apocrifa.

[Lucian008]

În prealabil postat de Eduard S

Consider

Si totusi Biserica se bazeaza pe invataturi statornicite la Sinoade si nu pe pareri personale.