Rugaciuni - Poezii catre Sfinti +

[sebastiana]

Maică Sfântă,

Maică Sfântă,

De ce-i răutate multă,

Încât inima se-afundă?



- E mai multă bunătatea,

Acoperă nedreptatea.

Dar nu o puteţi vedea,

De aveţi inima rea.

Şi nu o puteţi simţi,

Dacă nu veţi pătimi.

Veniţi toţi la Fiul meu,

El vă mântuie de rău!

Vă deschide ochii vieţii,

Spre vederea bunătăţii.

Mă rog pentru voi mereu,

Să v-ajute Dumnezeu.



Trebuie şi ruga voastră,

Ca El să vă mântuiască.

Sub privirea de creştin

Apa se transformă-n vin,

Iar cel mai amar pelin

Capătă un gust divin.



Asta e menirea voastră:

Dragostea să prisosească,

Încât răutatea lumii

Şi goliciunea minciunii

Să dispară, precum ceaţa

Se-mprăştie, dimineaţa.



Străluciţi cu inimi calde

Şi cu rugăciuni înalte.

Răspândiţi roua dreptăţii;

Asta-i calea bunătăţii.





2.



- Maică Sfântă,

Maică Sfântă,

De ce inima nu cântă,

Dragostea nu ne-nfierbântă

La o vieţuire sfântă?



- Lacrimile mele curg

Pentru cei ce nu ajung

Să-L vadă pe Fiul meu,

Iisus Hristos, Dumnezeu.

Cât trăiţi pe astă lume

Este timp pentru minune,

Ca inima să tresalte

La viaţa cea fără moarte.

Nu vă deznădăjduiţi,

Copiii mei mult-iubiţi!

Nu vă uitaţi rugăciunea,

Cu toată amărăciunea;

Într-o zi, Domnul va da

Şi inima va cânta:

Cântec îngeresc, curat,

Ce curge neîncetat.



Sfânt izvor de nemurire,

Ruga cea fără oprire.

Ea vă va fi apă vie,

Necurmată bucurie.

Eu mă rog să o primiţi

Şi nicicând să n-o opriţi.



Fiul meu să dăruiască

Rugăciunea îngerească

Către firea omenească.





3.



- Maică Sfântă

Şi Fecioară,

De ce grija ne-mpresoară

Ziua toată, -întreaga seară?

Cum uităm de tine, Sfântă,

Chiar de-avem durere multă?



- Voi uitaţi, eu nu vă uit,

Fii creştini de pe pământ!

Voi nu ştiţi că, nevăzut,

Eu vă mângâi cu dor mult.

Ochiul vostru ostenit,

Al vostru obraz muncit,

Părul vostru-ncărunţit,

Sufletul vostru mâhnit,

Le învălui cu privirea

Şi le-nfăşor cu iubirea.

Nu vă temeţi de nevoi,

Ci aveţi frică de voi,

Ca să nu alunecaţi

În păcate, ci să staţi

Treji în luptă şi în rugă,

Căci mila o să v-ajungă.

Goniţi grija cea lumească

Pentru pacea îngerească.



În case, s-aveţi icoane,

Ce vă feresc de uitare.

Când priviţi spre chipul meu

Şi spre al lui Dumnezeu,

Amintiţi-vă îndată

Că Dumnezeu vă e Tată,



Nu vă uită niciodată,

Ci de grijă El vă poartă.





4.



- Maică Sfântă,

Nenuntită,

Şi cu haină aurită,

Cum ne putem feri fiii,

Toţi urmaşii, toţi copiii,

De ispite necurate

Ce-s în lume presărate?



- Luaţi aminte, dragii mei,

Să nu faceţi din prunci, zei.

Nu vă închinaţi la fii,

Chiar de-s ai voştri copii.

Ca s-aveţi urmaşi curaţi,

La inimi nevinovaţi,

Cu blândeţe-i îndreptaţi,

Calea bună le-arătaţi,

Calea Domnului Hristos,

A Pruncului luminos.

Mult mă rog pentru părinţi,

Ca să aibă fii cuminţi;

Să aibă înţelepciune,

Să ştie cum să-i îndrume.



Mă rog pentru-nvăţători,

Să fie luceferi, sori,

În drumul copiilor,

În viaţa tinerilor.



Slujbele Bisericii,

Întărirea creşterii.

Cuvântul dumnezeiesc,

Ajutor de sus, ceresc.

Adevărul învăţaţi

Pe copiii luminaţi,

Şi cum să-şi înalţe ruga,

Ca la Domnul să ajungă.



Amintiţi-le mereu

Cât de bun e Fiul meu,

Cât de mult îi ocroteşte,

Cât de tare îi iubeşte!





5.



- Măicuţă ocrotitoare,

Din icoană veghetoare,

De ce, Maică, pe de-o parte

Însetat-am de dreptate,

Dar mă port cu laşitate?



- Ai răbdare, fiu creştin,

Chiar dacă de dor eşti plin.

Nu poţi fi bun dintr-o dată

Şi cu inima curată.

Roagă-te şi te veghează,

Căci păcatul te-nnoptează.

Roagă-te şi te căieşte,

De tot ce te depăşeşte.

Roagă-te şi te sileşte

Şi darul ţi-l înmulţeşte.



Pic cu pic şi strop cu strop,

Mai agale şi-n galop,

Sufletul tău însetat

Va fi binecuvântat.



Ţine-te pe calea dreaptă

Cu inimă înţeleaptă.

Nu te teme să fii bun,

Chiar de eşti crezut nebun.



Lasă-ţi dorul să doinească,

Inima să-ţi gângurească

Spre luminarea cerească.





6.



- Măicuţă mireasă

Şi Împărăteasă,

Maica Domnului

Şi a dorului,

Nu ştiu cui să spun

Durerea ce-adun.

În zile de iarnă

Vin sub a ta haină.

Că n-am şezătoare,

N-am vreo alinare,

Ca să povestesc,

Să mă liniştesc...

Stau închisă-n casă,

Frigul se revarsă

În oraş, în ţară,

Bântuie pe-afară...

Stau şi te privesc,

Nu mă dumiresc

Unde s-a dus satul;

...Oraşul, stricatul

M-a strivit sub el

Ca pe un rebel.

Unde-s doinele,

Sărbătorile?

Casa unde este?

Dorul de poveste?

Hainele cusute

Cu flori de la munte...

Măicuţă, să-mi spui

Taina cerului:

Cum mai pot trăi,

Fără a doini,

Cum pot respira

Fără a cânta?



- Vino-n rugăciune,

La Domnul, la mine,

Ruga ta-i doinire

Şi despătimire;

Doina inimii,

Calea liniştii.

Şi spune poveşti

Pruncilor ce-i creşti;

Şi ai şezătoare

Fără încetare.

Domnul e oriunde,

Iarna nu-L ascunde.

Frigul nu-L goneşte,

Mereu ne iubeşte.

La oraş, la sat,

Unde e chemat,

Vine, luminează,

Răul depărtează.



Soare ne răsare,

Nu ne dă-n uitare.




Unii teologi cred că dacă din întâmplare toate cele nouă cete îngerești s-ar fi prăbușit din ceruri și s-ar fi făcut diavoli, dacă toți oamenii s-ar fi făcut răi și toți ar fi mers la munci, dacă toate zidirile s-ar fi ridicat asupra lui Dumnezeu, ar fi ieșit din rânduiala lor și s-ar fi prăbușit în neant, totuși, acestea puse în balanță cu sfințenia Născătoarei de Dumnezeu, nu puteau să-L întristeze pe Dumnezeu. Căci numai Doamna Născătoare de Dumnezeu putea a-L mulțumi în toate și pentru toate. Ea mai mult decât toate s-a supus voinței Lui.
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut)
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++
Ea L-a născut pe Fiul - Cel dinainte de veci, iar Fiul a născut și naște în fiecare ceas pe cei ce cred în El și păzesc poruncile Lui. Așa încât Maica Domnului este Maică și Împărăteasă a tuturor Sfinților, întrucât ei mănâncă trupul Lui, care este din ea.
(Sfântul Simeon Noul Teolog, Scrieri I)