Incursiune in eu, tu, noi, fiecare

[calator prin ploaie]

Directia drumului dinspre/inspre tu, eu, noi , fiecare , suflete insetate dumnezeirii, dorind sa guste cerul, deschis prin jertfa crucii , noua tuturor.... invita calatoriei launtrice , apasat calcai separandu-l pe eu sunt de teluricul eu vreau .Si daca m-as putea descoperi flacarii , ingropand cenusii vesnica-mi cadere, prelingerile fierbintilor lacrimi oglinzii, ar sopti ca o fac si pentru EL si pentru tine, in mine...eu, profan lut insufletindu-mi firea care ma trimite ades in colturile odaii de jos...Si totusi, daca retina mintii vrea sa puncteze unde sfarsesc eu si unde-mi incepe cerul, ridic pleoapa sufletului rostind "eu nu pot deveni altceva decat sunt prin conturul daruit de Dumnezeu tzaranei", si plec pacatului judecatii de tine/ei...ceilalti..voi...Cand voi fi putand suporta sa-mi rastignesc definitiv ego-ul, iubindu-l pe celalalt mai mult decat orice din mine, profund, pana la EL, atunci stiu sigur, imi voi putea scoate cui cu cui, pacatul incrustat odinioara semintei ratacita si-n gradina mea, si voi auzi "vocea", zicand ca "de azi mantuirea-i si a mea".....prin tine, ei, noi , in EL adevarat , chip credintei mele.....