Falsa maturitate

[Karine]

În prealabil postat de Traditie1

Ba te poți izola de lume și chiar trebuie. Tocmai asta încerc să spun. Societatea exercită o imensă presiune psihică, oamenii se simt terifiați să iasă din comun, să fie văzuți ca ciudați și poate că aceasta e cauza apostaziei generale. Trebuie să avem curajul de a ne "arunca în gol", de a tăia complet legăturile cu lumea, indiferent de consecințe. Trebuie să încetăm să mai acționăm potrivit a ceea ce este considerat normal de către societate. Un Părinte de demult (în Pateric) spunea că dacă nu ne dezbărăm de slava deșartă (dorința de a plăcea oamenilor) și lăcomia pântecelui nu putem fi liberi. Iar un om care nu e liber nu poate să-L slujească cu adevărat pe Dumnezeu, el va sluji idolii patimilor de care e stăpânit.

ce spui despre asumarea totala a acestei lumi ( care e tot creatie a lui Dzeu) si transfigurarea ei / metanoia ei in ceea ce este de fapt.... adica Dzeu? sau oricum incercarea de a "ridica" aceasta lume spre Dzeu....
de ce trebuie sa ne separam de lumea asta "materialala"? cel ce divide este opusul celui ce e Unitate, nu?

[Traditie1]

În prealabil postat de Karine

ce spui despre asumarea totala a acestei lumi ( care e tot creatie a lui Dzeu) si transfigurarea ei / metanoia ei in ceea ce este de fapt.... adica Dzeu? sau oricum incercarea de a "ridica" aceasta lume spre Dzeu....
de ce trebuie sa ne separam de lumea asta "materialala"? cel ce divide este opusul celui ce e Unitate, nu?

Separarea de lume nu trebuie să fie un obiectiv în sine ci să decurgă din dorința îndeletnicirii cu Dumnezeu. Iar a petrece într-o astfel de îndeleptnicire cred că conduce și la transformarea benefică a lumii cu randament maxim. Alte transformări, născute din preocupări lumești, sunt dăunătoare.

[Karine]

În prealabil postat de Traditie1

Separarea de lume nu trebuie să fie un obiectiv în sine ci să decurgă din dorința îndeletnicirii cu Dumnezeu. Iar a petrece într-o astfel de îndeleptnicire cred că conduce și la transformarea benefică a lumii cu randament maxim. Alte transformări, născute din preocupări lumești, sunt dăunătoare.

sunt de acord ca separarea de lume nu trebuie sa fie un obiectiv in sine mai ales ca, cu cat omul se apropie de Dzeu, cu atat are mai multa dragoste, intelegere, empatie de a se apropia de omul "lumesc" de aproapele ce nu e credincios, il intelege si il poate ajuta mai bine. Daca lumina omului cel traieste pe Hristos ar trebui sa lumineze in lumea asta nu undeva in pustietate caci cum s-ar mai folosi ceilalti oameni de el? ce martor al lui Hristos ar mai fi el?

[Karine]

În prealabil postat de Karine

lumina omului ce Il traieste pe Hristos ar trebui sa lumineze in lumea asta, nu undeva in pustietate, caci cum s-ar mai folosi ceilalti oameni de el? ce martor al lui Hristos ar mai fi el?

am scris cu mari greseli si nu se intelegea nici macar romana folosita.....

[Silencer]

În prealabil postat de Karine

Daca lumina omului cel traieste pe Hristos ar trebui sa lumineze in lumea asta nu undeva in pustietate caci cum s-ar mai folosi ceilalti oameni de el? ce martor al lui Hristos ar mai fi el?

Dar daca draga Karine lumina unui om se stinge cu totu daca ramane in lumea asta ? Adica chiar cu riscul asta, da trebuie sa steie ca sa se foloseasca ceilalti ? Eu nu port lumina, dar deseori cand ma aflu mult printre oameni, imi pare ca o sa imi ies din minti, ca nu mai rezist... Da cum imi zicea un calugar, daca iti pierzi mintea, atunci nu mai eshti bun de nimic, nimeni nu mai are nevoie de tine, nici la manastire...

Sa se foloseasca ceilalti ? Noi toti shi asha primim foloase mari datorita calugarilor care se roaga in manastiri pentru noi, nu e neaparat sa-i vedem noi cum fac asta, daca nu sunt printre noi, nu inseamna ca ei nu ne ajuta.