Istorii cu tâlc: Despre judecata omenească și judecata divină
Odată, avva Adelphios, episcopul Nilupolisului, s-a dus la avva Sisoe, pe muntele avvei Antonie, și când se pregătea de plecare, înainte de a porni la drum, el i-a pus să mănânce, dis-de-dimineață; și era post. Au așezat masa când, iată, câțiva frați bat la poartă. șAvva Sisoeț a zis ucenicului său: „Dă-le puțină fiertură, că sunt osteniți“. Avva Adelphios îi zice: „Lasă-i, ca să nu spună că avva Sisoe mănâncă de dimineață“. Bătrânul a luat aminte, dar i-a zis ucenicului: „Mergi și dă-le“. Aceia, văzând fiertura, au întrebat: „Aveți oaspeți? Oare și bătrânul mănâncă laolaltă cu ei?“. Fratele a răspuns: „Da“. Atunci ei s-au tulburat și au început să zică: „Să vă ierte Dumnezeu, fiindcă l-ați lăsat pe bătrân să mănânce până acum. Nu știți că pentru asta se va chinui multe zile?“. Când i-a auzit episcopul, s-a închinat în fața bătrânului și i-a zis: „Iartă-mă, avva, eu am judecat omenește, tu însă ai făcut după Dumnezeu“. Avva Sisoe îi răspunde: „Dacă nu-l slăvește Dumnezeu pe om, slava oamenilor nu înseamnă nimic“. (Pateric, ediția Polirom, 2005)
__________________
Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui.
|