Partener ateu

[anna21]

În prealabil postat de onyx235

Am 28 de ani...inca necasatorita. Sunt singura de ceva timp, si tot incerc sa gasesc pe cineva...poate prea mult. Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.
Eu merg la biserica...l-am descoperit pe Hristos acum recent si stiu ca nu as mai putea trai fara EL. Ori traiul langa un sot ateu...ar insemna ca practic, m-as intoarce de unde am plecat.
Sincer..chiar acum am avut o conversatie pe messenger cu un barbat..parea ok..pana mi-a zis ca e ateu si ca nu crede in existenta lui Dzeu..
I-am dat instant ignore, fara sa ma gandesc sa ma mai si vad cu el.
Poate sunt prea aspra..si nu astept macar sa ii cunosc..dar simt ca nu as putea trai langa un asemenea om.

Oare cum este viata langa un partener ateu?
Imi cer scuze, este un subiect destul de banal fata de altele..dar cred ca aici e locu potrivit sa il discut.

Parerea mea este ca faci bine ceea ce faci.

Nu vreau sa se creada ca am parere proasta despre atei.. nu despre asta e vorba. (ca una este sa-ti placa in om, alta e sa te mariti cu el... daca nu te mariti cu un ateu, mi se pare aberanta concluzia la care ajung unii ca un crestin dispretuieste ateii).
Casatoria crestina este o cale spre mantuire, de aceea este f important cu cine pleci la drum.


Revenind la intrebarea ta, sotul meu este ateu, dar este greu de deslusit care din trasaturile lui se origineaza in ateism si care nu.

1. Chiar daca ne intelegem, asta presupune compromisuri cu carul de ambele parti.
Pentru ca avem viziuni complet diferite despre viata si fiecare o ia in alta directie. Pana si in cele mai mici lucruri.. cum ar fi programul zilnic, ce mancam, ce cumparam prin casa.. greu am cadea de acord.
In general eu il las pe el sa ia toate deciziile, desi de multe ori nu sunt absolut deloc de acord cu ele... Desi nu aprob modul in care administreaza timpul, banii, relatiile etc.. deoarece nu sunt lucruri esentiale, nu are rost sa ma contrazic pt ele.
Lucrurile esentiale sunt cele ce tin de credinta, restul.. nu conteaza.

Eu tin post, el mananca aproape exclusiv proteine. Eu merg la biserica, el merge in cluburi (cand merge, ca si-a mai schimbat si el prioritatile), eu cumpar lucruri no name la sale, el le cumpara designer brands.
Si cand suntem invitati duminica la prieteni la un gratar, eu apar in pantofi si fusta neagra (ca vin de la biserica) cand restul oamenilor sunt in pantaloni scurti etc..

Este greu cand dorintele ni se ciocnesc. De ex.. desi pot trece un post de 40 zile, nu intelege, dar rabda/accepta etc.. explodeaza cand, de ex., vrea sa sarbatorim ceva si eu intreb la restaurant daca au mancare de post (sau mai rau, mananc paine goala), sau nu beau alcool.. sau nu-l insotesc la vreun eveniment (sau daca-l insotesc mananc grisine ca e post..) lucruri de-astea il fac sa se revolte spontan.
Si il inteleg ca este f frustrat ca se simte singur langa mine cat timp nu impartasim aceleasi interese.. adica ii este f greu si lui!

2. Salvarea celuilalt.
Asa cum eu, crestina fiind, vreau ca el sa ajunga credincios.. asa si el, ateu fiind, vrea sa ma salveze din inchisoarea ideilor preconcepute (in viziunea lui), vrea sa ma "elibereze" de credinta. Si incearca prin tot felul de metode, poate ca uneori nici nu o face 100% constient, dar are perioade cand se ocupa de "salvarea" mea si alte perioade in care este indiferent.
Este o situatie trista (nu in sensul ca suferim, ci in sensul ca nu ajungem pe aceeasi lungime de unda)

3. Copiii
Adevaratul camp de batalie: copiii. Fiecare tine mult la lucrurile in care crede si vrea sa le transmita copiilor. Daca tolereaza mersul copiilor la biserica (multumesc lui Dumnezeu), cred ca aceasta este o situatie temporara si lucrurile se vor schimba pe masura ce copiii vor creste si tatal le va prezenta o alternativa mai distractiva a existentei.
Plus ca un copil de mic observa ca tatal nu merge la biserica (nici bunicii, nici unchiul.. tot neamul) si se intreaba de ce. Foarte greu sa aduci explicatii echilibrate care sa nu loveasca imaginea celorlalti membrii ai familiei.

Intrebam o sotie de preot cum face cand copiii refuza sau comenteaza mersul la biserica. Si mi-a spus ca ii invata "aceasta este viata noastra". Simplu si frumos. Intr-o familie mixta nu poti afirma asa ceva.

În prealabil postat de anna21

Parerea mea este ca faci bine ceea ce faci.

Nu vreau sa se creada ca am parere proasta despre atei.. nu despre asta e vorba. (ca una este sa-ti placa in om, alta e sa te mariti cu el... daca nu te mariti cu un ateu, mi se pare aberanta concluzia la care ajung unii ca un crestin dispretuieste ateii).
Casatoria crestina este o cale spre mantuire, de aceea este f important cu cine pleci la drum.


Revenind la intrebarea ta, sotul meu este ateu, dar este greu de deslusit care din trasaturile lui se origineaza in ateism si care nu.

1. Chiar daca ne intelegem, asta presupune compromisuri cu carul de ambele parti.
Pentru ca avem viziuni complet diferite despre viata si fiecare o ia in alta directie. Pana si in cele mai mici lucruri.. cum ar fi programul zilnic, ce mancam, ce cumparam prin casa.. greu am cadea de acord.
In general eu il las pe el sa ia toate deciziile, desi de multe ori nu sunt absolut deloc de acord cu ele... Desi nu aprob modul in care administreaza timpul, banii, relatiile etc.. deoarece nu sunt lucruri esentiale, nu are rost sa ma contrazic pt ele.
Lucrurile esentiale sunt cele ce tin de credinta, restul.. nu conteaza.

Eu tin post, el mananca aproape exclusiv proteine. Eu merg la biserica, el merge in cluburi (cand merge, ca si-a mai schimbat si el prioritatile), eu cumpar lucruri no name la sale, el le cumpara designer brands.
Si cand suntem invitati duminica la prieteni la un gratar, eu apar in pantofi si fusta neagra (ca vin de la biserica) cand restul oamenilor sunt in pantaloni scurti etc..

Este greu cand dorintele ni se ciocnesc. De ex.. desi pot trece un post de 40 zile, nu intelege, dar rabda/accepta etc.. explodeaza cand, de ex., vrea sa sarbatorim ceva si eu intreb la restaurant daca au mancare de post (sau mai rau, mananc paine goala), sau nu beau alcool.. sau nu-l insotesc la vreun eveniment (sau daca-l insotesc mananc grisine ca e post..) lucruri de-astea il fac sa se revolte spontan.
Si il inteleg ca este f frustrat ca se simte singur langa mine cat timp nu impartasim aceleasi interese.. adica ii este f greu si lui!

2. Salvarea celuilalt.
Asa cum eu, crestina fiind, vreau ca el sa ajunga credincios.. asa si el, ateu fiind, vrea sa ma salveze din inchisoarea ideilor preconcepute (in viziunea lui), vrea sa ma "elibereze" de credinta. Si incearca prin tot felul de metode, poate ca uneori nici nu o face 100% constient, dar are perioade cand se ocupa de "salvarea" mea si alte perioade in care este indiferent.
Este o situatie trista (nu in sensul ca suferim, ci in sensul ca nu ajungem pe aceeasi lungime de unda)

3. Copiii
Adevaratul camp de batalie: copiii. Fiecare tine mult la lucrurile in care crede si vrea sa le transmita copiilor. Daca tolereaza mersul copiilor la biserica (multumesc lui Dumnezeu), cred ca aceasta este o situatie temporara si lucrurile se vor schimba pe masura ce copiii vor creste si tatal le va prezenta o alternativa mai distractiva a existentei.
Plus ca un copil de mic observa ca tatal nu merge la biserica (nici bunicii, nici unchiul.. tot neamul) si se intreaba de ce. Foarte greu sa aduci explicatii echilibrate care sa nu loveasca imaginea celorlalti membrii ai familiei.

Intrebam o sotie de preot cum face cand copiii refuza sau comenteaza mersul la biserica. Si mi-a spus ca ii invata "aceasta este viata noastra". Simplu si frumos. Intr-o familie mixta nu poti afirma asa ceva.

Impresionant, Anna21!

[Erethorn]

Există bărbaţi (sau femei) care se declară atei, şi bărbaţi care sunt atei.

Unii dintre cei care se declară sus şi tare atei sunt mai credincioşi decât unii dintre cei care se declară sus şi tare credincioşi.

Alegeţi cu înţelepciune.

În prealabil postat de Erethorn

Există bărbaţi (sau femei) care se declară atei, şi bărbaţi care sunt atei.

Unii dintre cei care se declară sus şi tare atei sunt mai credincioşi decât unii dintre cei care se declară sus şi tare credincioşi.

Alegeţi cu înţelepciune.

Frumoasa idee.
Se verifica.

[dianagroza]

În prealabil postat de anna21

Parerea mea este ca faci bine ceea ce faci.

Nu vreau sa se creada ca am parere proasta despre atei.. nu despre asta e vorba. (ca una este sa-ti placa in om, alta e sa te mariti cu el... daca nu te mariti cu un ateu, mi se pare aberanta concluzia la care ajung unii ca un crestin dispretuieste ateii).
Casatoria crestina este o cale spre mantuire, de aceea este f important cu cine pleci la drum.


Revenind la intrebarea ta, sotul meu este ateu, dar este greu de deslusit care din trasaturile lui se origineaza in ateism si care nu.

Ce frumos ati prezentat ce inseamna o casatorie intre un crestin si un ateu, nimeni nu ar fi putut explica mai bine, decat cineva care se confrunta cu aceasta situatie...
Totusi..sotul dvs a fost de acord sa aveti o casatorie religioasa?

[anna21]

În prealabil postat de dianagroza

Ce frumos ati prezentat ce inseamna o casatorie intre un crestin si un ateu, nimeni nu ar fi putut explica mai bine, decat cineva care se confrunta cu aceasta situatie...
Totusi..sotul dvs a fost de acord sa aveti o casatorie religioasa?

Eram amandoi necredinciosi.

În prealabil postat de anna21

Eram amandoi necredinciosi.

Asta da situatie!

[dianagroza]

În prealabil postat de anna21

Eram amandoi necredinciosi.

Si, oarecum sub influenta ideilor lui, cum ati reusit sa va intoarceti?
Mi se pare dificil pentru cineva care are un sot crestin sa mentina drumul drept, eventual sa ajunga pe acest drum, dar mai ales cu un sot care nu ar da niciodata un impuls spre credinta...

[I.Calin]

În prealabil postat de Erethorn

Există bărbaţi (sau femei) care se declară atei, şi bărbaţi care sunt atei.
Unii dintre cei care se declară sus şi tare atei sunt mai credincioşi decât unii dintre cei care se declară sus şi tare credincioşi.
Alegeţi cu înţelepciune.

Drept și înțelept... Din acest motiv, unii dintre atei mai simt nevoia să mai dea "o raită de lungă durată" și pe acest forum!

[anna21]

În prealabil postat de dianagroza

Si, oarecum sub influenta ideilor lui, cum ati reusit sa va intoarceti?
Mi se pare dificil pentru cineva care are un sot crestin sa mentina drumul drept, eventual sa ajunga pe acest drum, dar mai ales cu un sot care nu ar da niciodata un impuls spre credinta...

Habar n-am.
Presupun ca nu eu am facut asta, ci Dumnezeu.

(Citeam carti de-a valma.. pana mi-au ajuns carti ortodoxe in mana).