Dumnezeu este iubire

[andreicozia]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Mi-a descoperit cat de mult ma iubeste…si…nu mai vreau sa tac. Simt ca vreau sa strig...in gura mare, cat de bun, iubitor si mare este Domnul nostru.

Bun, a fost bun si darnic cu tine, dar oare cu aproapele tau de ce n-a mai fost asa de darnic, daca-i numai miere si iubire ?
Oare aproapele tau este mai ticalos ca tine si ca urmare pe el Dumnezeu il bate?

Deci daca iubirea asta nu este generalizata si repetata clar, nu prea pare iubire, mai ales cind observam de cita golanie si nemernicie suntem in PREMANENTA INCONJURATI?

Da, ca ne invata cum sa iubim apropele , asa este, dar de implicat, nu se prea implica, este chiar foarte distant, si ne indeamna sa NE PUNEM NOI PE TREABA, NU SA ASTEPTAM POMENI CARE NU VOR VENI NICIODATA!

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de andreicozia

Da, ca ne invata cum sa iubim apropele , asa este, dar de implicat, nu se prea implica, este chiar foarte distant, si ne indeamna sa NE PUNEM NOI PE TREABA, NU SA ASTEPTAM POMENI CARE NU VOR VENI NICIODATA!

Ba se implica. Ai impresia ca noi suntem grozavi? Nimic nu putem fara El...fara Harul Lui. Prin asta vine implicarea Lui. Ne cere...dar creeaza si conditiile sa putem indeplinii cererile Lui...totul tine de vointa noastra, insa.

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

Bun, a fost bun si darnic cu tine, dar oare cu aproapele tau de ce n-a mai fost asa de darnic, daca-i numai miere si iubire ?

Andrei, Dumnezeu este bun cu toti. Eu tot timpul vad iubirea lui Dumnezeu precum lumina soarelui - este aceeasi pentru toti. Numai ca nu toti stiu sa se bucure de ea, multi nu ies cu zilele din "casele" lor ca sa simta cat de minunata este, iar altii isi trag obloanele ca ea sa nu patrunda in "casa".

[Ana-Maria N]

Am ascultat, odata, la o predica la biserica, o istorioara frumoasa, care suna cam asa:

Un om naufragiase pe o insula pustie. Si a trait asa in singuratate, vreme de multi ani. Intre timp, el s-a adaptat la viata pe care era nevoit s-o traiasca. A inceput sa-si construiasca diverse unelte, casa din betigasele si frunzele ce gasea pe acolo. Intr-o noapte, un fulger i-a ars casuta, muncita cu truda si din neajunsuri. Tot ce agonisise a pierdut atunci. Si a inceput omul nostru sa se planga lui Dumnezeu: Doamne, de ce m-ai parasit de tot? Dupa ce ca traiesc asa cum traiesc, de ce mi-ai luat si casuta ce-mi facusem? Iar Dumnezeu ii spune: Daca casa ta nu lua foc, cei din vaporul din departare, nu te-ar fi vazut sa vina sa te salveze.

El ne iubeste…chiar si atunci cand ne simtim parasiti. Spre deosebire de noi, Dumnezeu stie ce se va intampla in viata ta peste cinci minute, maine, saptamana viitoare, anul urmator si pana la sfarsitul vietii tale pe acest pamant. Si mai important chiar decat acest lucru este ca tu sa stii ca va fi alaturi de tine in clipa cand se va intampla... daca ai hotarat sa-L chemi in viata ta. El ne spune ca poate fi „adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi.” Dar trebuie sa ne straduim din inima sa Il cautam, fiindca El spune: „Ma ve-ti cauta şi Ma ve-ti gasi, daca Ma ve-ti cauta cu toata inima.”

[Ana-Maria N]

O absolventa de facultate si-a descris situatia astfel: „Este ceva uimitor sa am o relatie reala cu Dumnezeu, in viata de zi cu zi. Am un „Insotitor cosmic” pe care nu L-as schimba pentru nimic in lume. Ma simt iubita si simt, in sfarsit, ca cineva ma cunoaste cu adevarat, intr-un mod pe care nici nu cred ca-l pot descrie in cuvinte.”

Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent ca s-a infectat cu virusul HIV, in urma unei transfuzii de sange. La inceput a fost in culmea disperarii si a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, s-a apropiat de El. Urmarea: in ultimii sai ani de viata, a vizitat nenumarate campusuri universitare (desi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor sai studenti cum Il pot cunoaste pe Dumnezeu si cum pot avea parte de aceeasi pace de care se bucura el... „ In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

O alta studenta, Carina, isi descrie astfel drumul catre Dumnezeu: „Credeam ca sunt crestina fiindca mergeam duminica la biserica... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalti trei ani dinainte. Imi petreceam cea mai mare parte din timp band, drogandu-ma sau cautand sa ma fac iubita. Simteam ca mor pe dinauntru si nu eram deloc stapana pe viata mea. Doar in clipa in care mi-am dat seama ca nu mai imi doresc sa traiesc... mi-a trecut prin minte ca trebuie sa fac ceva... ceva care sa-mi readuca speranta in suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa vina in viata mea. El mi-a aratat dragoste, iertare si la El am gasit siguranta, mangaiere, acceptare si un rost in viata. El imi da tarie si, daca n-ar fi fost El, n-as mai fi astazi aici.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Ana-Maria N

O absolventa de facultate si-a descris situatia astfel: „Este ceva uimitor sa am o relatie reala cu Dumnezeu, in viata de zi cu zi. Am un „Insotitor cosmic” pe care nu L-as schimba pentru nimic in lume. Ma simt iubita si simt, in sfarsit, ca cineva ma cunoaste cu adevarat, intr-un mod pe care nici nu cred ca-l pot descrie in cuvinte.”

Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent ca s-a infectat cu virusul HIV, in urma unei transfuzii de sange. La inceput a fost in culmea disperarii si a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, s-a apropiat de El. Urmarea: in ultimii sai ani de viata, a vizitat nenumarate campusuri universitare (desi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor sai studenti cum Il pot cunoaste pe Dumnezeu si cum pot avea parte de aceeasi pace de care se bucura el... „ In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

O alta studenta, Carina, isi descrie astfel drumul catre Dumnezeu: „Credeam ca sunt crestina fiindca mergeam duminica la biserica... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalti trei ani dinainte. Imi petreceam cea mai mare parte din timp band, drogandu-ma sau cautand sa ma fac iubita. Simteam ca mor pe dinauntru si nu eram deloc stapana pe viata mea. Doar in clipa in care mi-am dat seama ca nu mai imi doresc sa traiesc... mi-a trecut prin minte ca trebuie sa fac ceva... ceva care sa-mi readuca speranta in suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa vina in viata mea. El mi-a aratat dragoste, iertare si la El am gasit siguranta, mangaiere, acceptare si un rost in viata. El imi da tarie si, daca n-ar fi fost El, n-as mai fi astazi aici.

mi se pare mie,sau povestile astea au un iz neoprotestant la ele?

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

mi se pare mie,sau povestile astea au un iz neoprotestant la ele?

Ce te-a indus in eroare? Personal, nu vad nimic in neregula in aceste povesti. Sunt povesti ale unor oameni carora Dumnezeu le-a intins mana spre izbavire, carora li s-a descoperit.

[Marius22]

Faptul ca Dumnezeu este Iubire, imprima inca de la inceput existentei noastre un sens precis, acela de a trai si creste intru iubire.

Iubirea suprema a Domnului pentru fiecare dintre noi nu o cunoastem in mod abstract, ci in faptul concret al iconomiei Sale pentru mantuirea noastra.

Minunat este faptul ca si iubirea noastra fata de Dumnezeu si fata de semeni - raspunsul nostru - isi afla expresia suprema doar atunci cand este lucrata tot pentru mantuirea noastra si a semenilor nostri, cand este iubire jertfelnica.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Ce te-a indus in eroare? Personal, nu vad nimic in neregula in aceste povesti. Sunt povesti ale unor oameni carora Dumnezeu le-a intins mana spre izbavire, carora li s-a descoperit.

acentul pe relatia personala cu Dumnezeu,oameni care dupa ce il gasesc pe Dumnezeu pornesc in lume sa-i invete pe altii.nu stiu intotdeauna in chestiile astea am suspiciunile mele.daca mi s-a parut,asta e.

[andreicozia]

În prealabil postat de Ana-Maria N

El ne iubeste…chiar si atunci cand ne simtim parasiti.
....
Si mai important chiar decat acest lucru este ca tu sa stii ca va fi alaturi de tine in clipa cand se va intampla....”

Stii cum este Ana-Maria...hmmmm....?
Incearca sa aduci argumentele astea, ortodocsilor rusi, pravo-slavnicii care au fost omoriti cu bestialitate de fascistii, adunati in biserici si arsi de vii cu biserica cu tot, copii blonzi nevinovati, femei gravide, batrini neputinciosi, oameni handicapati, fete virgine.
Lor sa le spui ca ii iubeste chiar si cind cica se simt parasiti....cind stau cu mic cu mare in centrul satului si sunt mitraliati cu sadism.
Aceasta soarta au avut-o peste 670 de sate in Bielorusia in timpul WWII.
Este intradevar foarte interesanta iubirea asta, "unica" as putea adauga!

Pe ei de ce i-a omorit cu atita dragoste?...acesti copilasi si acele virgine, batrini, femei, cu ce au gresit de merita o asemenea "dragoste"
Crezi ca-i incalzea pe ei cu ceva faptul ca Dumnezeu este linga ei cind le sfarimau jigodiile acelea capetele cu gloante?
Crezi ca ei voiau sa moara prematur?
Tu ai dori sa ai parte de un asemenea sfirsit, cu Dumnezeu "linga tine"?
Ti-ai dori o asemenea "imbratisare" de iubire?

Dumnezeu este depaaaaarte, ne mai invata una alta, dar tot depaaaarte ramine!