Citat:
În prealabil postat de dianagroza
Uita=te pe link-ul dat!
Ti se pare ca li se impune calugaria?
Femeia aia, era disperata, credea ca va naste un copil bolnav si asa i s-a parut ca e corect sa promita. Si ce?
Iti recomand sa cauti despre conditiile in care BO accepta calugaria persoanelor casatorite. Acum, ca ai o problema cu aceasta posibilitate, nu ma pot implica. Aceasta "aberatie" mergi si o reclama la BOR.
Vrei sa fac o lista, de exemplu, cu maicute de la manastire, care au ales aceasta cale dupa ce au suferit deceptii in dragoste. Femei parasite de soti, divortate, maltratate care si-au gasit acolo refugiul. Unele nu sunt calugarite. Cunosc foarte multe, ca mai merg la manastire si mai si comunic cu ele... si ramai uimita de ce viata au dus (normal, nu toate).
Inseamna ca nu ai minime cunostinte in acest sens.
|
Diana, cred ca vorbim de doua lucruri diferite, in paralel.
Eu spuneam: calugaria este o vocatie, o chemare. Fiecare om are de la Dumnezeu o chemare, fie spre casatorie, fie spre calugarie, fie chiar spre viata celibatara. Aceste chemari nu se pot suprapune. In mod normal nu poti sa fii si casatorit si calugar, si casatorit si celibatar. O chemare de la Dumnezeu este o chemare. Nu este un refugiu. Daca sotul te bate nu inseamna ca Dumnezeu te cheama la calugarie. Daca ai avut o deceptie in dragoste nu inseamna ca trebuie sa te faci calugarita/calugar. Fiindca daca esti chemat de Dumnezeu/facut de Dumnezeu sa fii casatorit, numai asa vei putea sa iti implinesti din plin menirea. Altfel vin tot felul de ispite.
Nu, sincer, nu prea am cunostinte din mediul monahal. Dar stiu/am auzit de femei/barbati care au mers la manastire ca sa fuga de lume, si apoi au redescoperit lumea, si de acolo tot felul de probleme.