O alta mamica de inger...

Draga Flavia sa sti ca nu mi-e indiferent sa stiu ca esti in aceasi stare ca in urma cu o luna. Stiu ca nimic din cea ce ti se v-a spune nu-ti v-a putea alina durerea totusi am sa-i povestesc ceva. Prietena mea cea mai buna...si vecina cu mine.. s-a nascut cu probleme mari.. nu putea sa mearga, labele picioarelor fiind indoite si nedezvoltate. La 1 an i s-a facut operatie la cap ( nu stiu cum se numeste boala la care creste capul in continuu) . De la brau in jos nu-si putea simtii picioarele...o groaza de operatii..tije bagate- tije scoase. A iesit din casa doar cand era copil..dupa, fiind dezvoltata era prea greu de scos. O viata chinuita pe care a acceptat-o si a iubit-o. Oare de cate ori s-a intrebat in copilarie " de ce eu? de ce nu pot sa merg? de ce nu pot sa fiu ca ceilalti copii sa ma joc?" si multe altele de care numai ea stia. Dupa 36 de ani de suferinta s-a gandit Bunul Dumnezeu ca e deajuns si a chemat-o la el.
Te rog mult de tot sa nu plangi vreau doar sa meditezi.

P.S.

Mi-a ramas in minte o caricatura de pe vremuri ( facand referire la optimismul romanului). Erau doi oameni la cimitir in fata unei pietre funerare. Unul il consoleaza pe celalalt " Las' ca putea fi si mai rau".

Acesta e mesajul pe care vreau sa ti-l transmit.