De ce vizitarea unui pustnic este o aberatie?

[I.Calin]

În prealabil postat de costel

Daca il cauti sa faci o poza cu el nu-ti foloseste la nimic, dar daca il cercetezi ca sa vezi prin el cat de departe esti de Dumnezeu, mult folos iti va aduce intalnirea cu el.

Așa e, mult folos mie, dar lui...?

Creștinii înainte de a se pune pe ei înșiși în centrul propriei atenții trebuie să-și vadă (și sunt convins, că majoritatea o fac) semenul întru nevoință. Pustnicii își au nevoința lor și nu ușoară. Cine vrea să-i caute trebuie să o facă "cu privirea în jos", fără prea multe cuvinte, doar cât sunt necesare (adică, vorbirea rugăciunii între doi oameni se face în tăcere, sper să reușesc să mă fac înțeles) și cât de iute, fuga - fuguța, de acolo. Doar dacă nu vrei să devii ucenic al pustnicului pentru a te împustnici (iertatu-mi fie acest verb) și tu. În rest, să ne vedem de mizeria morală (vorbesc în primul rând de mine) și de puținătatea credinței. Adevărat întru Hristos vei fi când vei trăi doar pentru El și propria desăvârșire. Pustnicii nu au nevoie de oameni cu probleme personale "de nerezolvat", deși dacă îi vor căuta, aceștia vor găsi alinare, dar, ei, pustnicii, nu mai au probleme personale de rezolvat, orice problemă care nu are legătură cu mântuirea este suspendată din viața lor.

De ce spun toate acestea, aici sau în postarea de mai sus? Mulți dintre noi cred că, dacă-l vor căuta, își vor rezolva problema cu soția / soțul, cu "vrăjile" care n-o lasă să se mărite, cu dracii din caracterul nostru de care noi înșine nu vrem să scăpăm la o analiză mai atentă, cu reușita la examene și alte, alte, situații de zi cu zi. Noi chiar nu trăim cu adevărat întru Hristos să realizăm "nimicurile" acestei vieți, nimicurile care nu au legătură cu mântuirea noastră, care sunt probleme artificiale, create de noi și diavoli să ne abată / abatem atenția de la îndumnezeire, să nu conștientizăm, de pildă, că e important ce fac pentru soția / soțul meu ca fiind semenul meu, în primul rând, și apoi, partener de viață.

În concluzie, nu sunt împotriva vizitelor la duhovnici, ci doar pentru reducerea vizitei la următoarele cuvinte (din partea noastră): "Blagoslovește / binecuvintează părinte" și "Un cuvânt de învățătură, te rog, părinte", atât și fuga de unde ai venit. Doar nu vrea careva să poarte discuții despre dogmatică, IBOR sau IBU cu părintele pustnic? Și dacă nu vrea să-ți dea vreun cuvânt de învățătură, fiindcă, probabil, consideră că ți l-ar fi dat dintr-o privire, la fel, fuga de unde ai venit. În cazul că vrei să devii pustnic, să te ajute Dumnezeu să găsești calea potrivită și rămâi, dacă o dorește și el, în preajma lui.

Doamne ajută!