Idolatria-cea mai mare problema a zilelor noastre...

[xanixade]

Da intr-adevar, cea mai mare problema... pentru ca o chestie de asta, precum fantezia de a te inchina unui idol, nu e decat unul din pacatele cele mai mari prin care tu il renegi pe Dumnezeu... ganditi-va ca in antichitate astfel de lucruri sa faceau pe fata... un crestin proaspat daca il puneai sa faca asa ceva, fie si cu gandul, te... scuipa in fata...
caci se zicea atunci, ma inchin idolilor dar sunt cu gandul la Dumnezeu... vedeti inselarea? ca nu se poate asa ceva... sa faci lucrurile raului si sa fii cu gandul la Dumnezeu... aici e invers... te inchini lui Dumnezeu, dar esti cu gandul la dracul....
ca practic, el stia cata inselare exista, nu a imbratisat religia doar pentru ceva nou, ca daca facea pentru ceva nou, atunci foarte usor gasea altceva la care sa se inchine... acuma se face "pe ascuns", cerand copiilor nostri sa se inchine, care sunt cruzi si nu stiu asa ceva...
se indoctrineaza, intr-un amalgam de concepte, care sunt preluate si din jocuri, sunt familiarizati sa creada ca religia nu e decat ceva care se intalneste la toata lumea, fiind doar o problema de cultura....si ajung sa nu mai creada in nimic, devin pragmatici, si labili, fara nici o tinta, fara sa cunoasca pe Dumnezeu...

Paganismul care, cu ceva efort a disparut, oarecumva prin evul mediu...adica in casele credinciosilor,dar revine puternic, "ascuns" celor care nu il baga de seama... zeii de atunci revin, sau virtuali sau ireali, prin confruntarea cu imaginatia noastra.... daca noi acceptam asa ceva nu facem bine... ca e ca si cum te-ai lepada de credinta cu gandul....
Toate interventiile de mass-media din ziua de astazi, daca esti mai atent se fac sau in necunoastere de Dumnezeu, sau in inchinare la idoli... si astfel majoritatea nu sunt bune deloc... cum deschizi televizorul si vezi... sau un serial fantastic sau sf... la calculator, sau tu sau copilul tau se joaca ceva fantastic...

Iar o mare parte din necredinta noastra poate rezulta si din astfel de intalniri....

Cat despre asemanarea basmelor cu jocurile pe calculator, in basme nu vezi zei pagani, altare de zei, ci mai degraba, casa Sf Vineri, pe Dumnezeu si Sf Petru... etc... eventual in basmele celor pagani... unde ai fi pomenit la niste oameni credinciosi din vechime sa povesteasca basme cu zei... ( ma refer la romani)

[calator prin ploaie]

KANDIA
"E drept ca n-or fi bune la psihic jocurile astea dar pana la urma si in copilaria noastra erau povestile cu Fat Frumos, vrajitoare,zmei etc.Si aia faceau chestii magnifice,aruncau pieptenul si mancau flacari da' uite ca n-am ajuns vrajitori..."

Asa este.....subscriu opiniei tale!
Fantasticul din povesti va exista mereu in lumea copiilor...

[KANDIA]

În prealabil postat de xanixade

Da intr-adevar, cea mai mare problema... pentru ca o chestie de asta, precum fantezia de a te inchina unui idol, nu e decat unul din pacatele cele mai mari prin care tu il renegi pe Dumnezeu... ganditi-va ca in antichitate astfel de lucruri sa faceau pe fata... un crestin proaspat daca il puneai sa faca asa ceva, fie si cu gandul, te... scuipa in fata...
caci se zicea atunci, ma inchin idolilor dar sunt cu gandul la Dumnezeu... vedeti inselarea? ca nu se poate asa ceva... sa faci lucrurile raului si sa fii cu gandul la Dumnezeu... aici e invers... te inchini lui Dumnezeu, dar esti cu gandul la dracul....
ca practic, el stia cata inselare exista, nu a imbratisat religia doar pentru ceva nou, ca daca facea pentru ceva nou, atunci foarte usor gasea altceva la care sa se inchine... acuma se face "pe ascuns", cerand copiilor nostri sa se inchine, care sunt cruzi si nu stiu asa ceva...
se indoctrineaza, intr-un amalgam de concepte, care sunt preluate si din jocuri, sunt familiarizati sa creada ca religia nu e decat ceva care se intalneste la toata lumea, fiind doar o problema de cultura....si ajung sa nu mai creada in nimic, devin pragmatici, si labili, fara nici o tinta, fara sa cunoasca pe Dumnezeu...

Paganismul care, cu ceva efort a disparut, oarecumva prin evul mediu...adica in casele credinciosilor,dar revine puternic, "ascuns" celor care nu il baga de seama... zeii de atunci revin, sau virtuali sau ireali, prin confruntarea cu imaginatia noastra.... daca noi acceptam asa ceva nu facem bine... ca e ca si cum te-ai lepada de credinta cu gandul....
Toate interventiile de mass-media din ziua de astazi, daca esti mai atent se fac sau in necunoastere de Dumnezeu, sau in inchinare la idoli... si astfel majoritatea nu sunt bune deloc... cum deschizi televizorul si vezi... sau un serial fantastic sau sf... la calculator, sau tu sau copilul tau se joaca ceva fantastic...

Iar o mare parte din necredinta noastra poate rezulta si din astfel de intalniri....

Cat despre asemanarea basmelor cu jocurile pe calculator, in basme nu vezi zei pagani, altare de zei, ci mai degraba, casa Sf Vineri, pe Dumnezeu si Sf Petru... etc... eventual in basmele celor pagani... unde ai fi pomenit la niste oameni credinciosi din vechime sa povesteasca basme cu zei... ( ma refer la romani)

Este o problema dar nu cea mai mare.Chiar nu sunt o admiratoare a jocurilor pe calculator fie ele cu idoli sau fara dar nu este cea mai mare problema,chiar daca poate ajunge pentru mintile mai necoapte.Stii de ce? Pentru ca daca este condus bine copilul,oricat ar fi de crudut nu o ia pe calea inchinarii la idoli.Nici sa interzici nu este o solutie ca atunci il va tenta si mai tare....Il lasi cu masura si daca ii dai intre timp alternative si lucruri care sa-i implice mai mult gandirea ,dar sa fie atractive pentru varsta lui va renunta singur la jocuri.Cam cum a fost cu noi dupa '89 ...cine nu s-a uitat la primele telenovele de la inceputuri? Dar apoi cand ai vazut ca deja sunt toate pe-un tipar iar in viata ta au aparut alte lucruri care sa-ti puna cat de cat mintea la treaba si sa-ti dea si anumite satisfactii ca le-ai inteles parca nu mai au nici un farmec telenovelele...Ne-am lasat singuri de ele de mult timp.

[xanixade]

În prealabil postat de KANDIA

Este o problema dar nu cea mai mare.Chiar nu sunt o admiratoare a jocurilor pe calculator fie ele cu idoli sau fara dar nu este cea mai mare problema,chiar daca poate ajunge pentru mintile mai necoapte.Stii de ce? Pentru ca daca este condus bine copilul,oricat ar fi de crudut nu o ia pe calea inchinarii la idoli.Nici sa interzici nu este o solutie ca atunci il va tenta si mai tare....Il lasi cu masura si daca ii dai intre timp alternative si lucruri care sa-i implice mai mult gandirea ,dar sa fie atractive pentru varsta lui va renunta singur la jocuri.Cam cum a fost cu noi dupa '89 ...cine nu s-a uitat la primele telenovele de la inceputuri? Dar apoi cand ai vazut ca deja sunt toate pe-un tipar iar in viata ta au aparut alte lucruri care sa-ti puna cat de cat mintea la treaba si sa-ti dea si anumite satisfactii ca le-ai inteles parca nu mai au nici un farmec telenovelele...Ne-am lasat singuri de ele de mult timp.

Da, intr-adevar... masura duhovniceasca... :)

[KANDIA]

În prealabil postat de xanixade

Da, intr-adevar... masura duhovniceasca... :)

" Trairea duhovniceasca nu se poate masura cu metrul"

[xanixade]

În prealabil postat de KANDIA

" Trairea duhovniceasca nu se poate masura cu metrul"

Atunci cand vrem sa urcam trepte duhovnicesti, le urcam dupa masura, dupa puterea noastra sufleteasca, caci avem si noi mai multe faze, precum exista copilaria, adolescenta, maturitatea asa exista si astfel de faze, dar sufletesti.... o limita care sa fie calea de mijloc, data de preotul duhovnic.... Deci nu masori trairea duhovniceasca cu metrul ci cu bine si rau: cat de bine se face printr-o asemenea traire, cat rau se poate suferi prin ea... etc.
Dupa cum suntem inclinati catre bine sau rau, vom lua o masura ca sa incepem binele si sa ne indreptam catre Dumnezeu, ca nu te poti indrepta dintr-o data, ca se razvrateste sufletul, si poti cadea prada unor pacate mai mari decat initial...
Sau masuri, sau pasi, tot aia...

[costel]

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

[xanixade]

În prealabil postat de costel

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

nu e chiar asa, de multe ori, virtual, in indeplinirea unui rol intr-un joc oarecare idolatria ti se cere pe fata, efectiv...
in viata reala acest lucru il observi prin atitudinea comerciala si de mass-media...
Mai degraba ma refeream la faptul cum idolatria, exponentul paganismului.... prin toata splendoarea ei/lui revine la moda in viata spirituala, milenara, ca mod cultural, ca influenta a minoritatilor, etc.. in modul sau cel mai rudimentar... si nu idolatria, la figurat, ca patima...

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de costel

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

Ca de obicei , le spui bine ! Doamne ajuta!

[xanixade]

În prealabil postat de costel

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

Asta e unul din felurile de idolatrie... de care vorbesti tu, e unul fin.
Eu vorbeam de cel mai grosolan si mai perfid, care a dus la persecutarea crestinilor in antichitate....