Despre viclenia sectantilor

[Doriana]

În prealabil postat de AdrianAamz

Probabil va referiti la confesiunea dvs. Biserica mea este formata de la Cincizecime si nu a fost nici o zi in care ea sa nu fi existat de atunci.

Mda...cel puti teoretic...
Confesiunea mea e la fel de mandra de ea cum sunteti si dvs. Dar daca privesti cu un ochi obiectiv vezi altceva.

În prealabil postat de AdrianAamz

Si cum se face ca mass-media nu debordeaza de relatarile despre invierile facute de acel american ?

De ce ar face-o? Daca era vorba de vreo barfa sau ceva politic...dar mass-media se feresc sa-L proslaveasca pe Dumnezeu. Cunosc destui oameni vindecati; unii de cancer in faza terminala. mass media tac. De curand s-a intors din morti un om simplu....el a povestit ce e dincolo. Replica medicului sau: "Stim, am mai avut asemenea cazuri in lunga mea practica medicala, insa nu vrem sa credem". Logica de fier...

În prealabil postat de AdrianAamz

Pana la urma, ce inseamna ca cineva ii apartine lui Hristos ?

raspuns:

În prealabil postat de Doriana

Pentru a te numi crestin si a capata mantuirea trebuie sa ai credinta in Hristos care ti-o da si sa te feresti de pacat, luptand in fiecare zi cu vechea fire care te trage inapoi in pacat.

[crestin = ucenic al lui Hristos]

În prealabil postat de AdrianAamz

Pai, daca cineva e prooroc si nu are autoritate de prooroc, ce valoare are proorocia lui ?

Probabil ne-am intins cu discutia pe prea multe planuri; deja intervin neintelegerile.
Deci: una este sa fii prooroc, alta sa proorocesti ocazional. Saul, imparatul cel rau, a proorocit, dar nu a fost prooroc. La fel si batranii de pe vremea lui Moise. In aceste zile Dumnezeu da multor crestin darul de a prooroci ocazional, insa nu toti au autoritatea lui Pavel, Ilie sau Ioan. Si cand spun autoritate ma refer la puterea cu care lucreaza. Dar sunt mai multe de spus pe aceasta tema.

În prealabil postat de AdrianAamz

Si ati alaturat in doua fraze doua directii opuse de actiune: una, concentrarea pe pocainta personala si incetarea polemicilor. A doua, sa actionam ofensiv in lume pentru a-i mantui pe altii.
Or, a actiona ofensiv in lume inseamna polemica. Polemica intre credinta si necredinta, polemica intre crestinism si non-crestinism, polemica intre ortodoxie si non-ortodoxie.

Eu am spus sa inceram certurile de nimic, nu polemicile constructive. Ceva de genul: noi suntem mai buni ca sarutam icoanele de la dreapta spre stanga iar voi sunteti eretici ca o luati de la dreapta [ exagerez intentionat, sper sa nu o luati la propriu si sa intelegeti ideea]
Pe de alta parte, crestinism ofensiv nu inseamna numai vorbe. inseamna in primul rand rugaciune. Ne rugam ca Dumnezeu sa ne deschida o cale de a actiona, iar cand o deschide, actionam. Si nu numai prin vorbe, ci mai ales prin puterea care ne-o da Dumnezeu.

" Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin." [1 pet 4:11]

"Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere." [1 cor 4:20]

În prealabil postat de AdrianAamz

Si daca ar trebui sa se concentreze omul pe pocainta lui personala, de ce sa mai umble pentru a inlocui crestinismul altuia cu crestinismul lui ??

Nu sa inlocuiasca un crestinism cu altul, caci nu sunt mai multe feluri de crestinism; ci sa inlocuiasca necredinta cuiva, care il va duce in iad, cu credinta in Hristos, care ii poate da mantuirea. De ce? Pentru ca asta inseamna pocainta personala: atunci cand te pocaiesti nu mai esti egoist si te doare ca vecinul tau merge in iad; nu mai poti merge singur fluierand spre rai si te chinui sa ajuti pe cat mai multi. Nu mai traiesti pentru tine, ci pentru Dumnezeu. Iar Dumnezeu sufera pentru oamenii care mor in pacate. Si preocuparea Lui principala este de a-i mantui. Iar tu trebuie sa semeni cu Mantuitorul tau, dorind ce doreste El si facand ceea ce a facut El.