Declaratii de dragoste

[sophia]

Ma surprinde subiectul deschis, pentru ca astfel de lucruri sunt considerate a fi ne-crestine. Si tu esti o persoana severa in credinta...
Nu stiu ce sa cred.
Nu ma simt bine sa discut asa ceva pe un forum crestin.

[Mihnea Dragomir]

Ce anume este necreştin ? Declaraţia de iubire este ceva necreştin ? Să fi fost necreştin Sf Ioan Gură de Aur, care îi îndemna pe oameni la predică să facă asemenea declaraţii ?
Dar nu vreau să deschid o nouă polemică: asta este distracţia principală pe oricare din celelalte topicuri. Aici, dacă nu cunoaştem nicio declaraţie de dragoste frumoasă, ori credem că a o reproduce ar fi un lucru nedemn de un creştin, putem foarte bine să postăm ca la Vamă: "nu am nimic de declarat".

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Ma surprinde subiectul deschis, pentru ca astfel de lucruri sunt considerate a fi ne-crestine. Si tu esti o persoana severa in credinta...
Nu stiu ce sa cred.
Nu ma simt bine sa discut asa ceva pe un forum crestin.

Sophia, parintele Teofil a recitat la niste conferinte ASCOR urmatoarea poezie:

[SIZE=+1]Te port în mine[/SIZE]

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.


Si o fata i-a scris pe un biletel: Parinte, ne-ati spus o poezie de dragoste. Parintele nu credea ca este o poezie de dragoste, dar s-a bucurat mult ca poezia a placut asistentei si la conferinta urmatoare, a mai invatat si alte poezioare de dragoste, asa candide, pentru ca vedea ca lumea se bucura cand le aude. Asa si noi...

[sophia]

Pai si era poezie de dragoste sau nu?
Cum adica nu stia parintele ca este poezie de dragoste?
Este o poezie f.frumoasa, dar am capatat o frica: daca e vorba pana la urma tot de dragoste de Dumnezeu, sau crestina.
Nu mai am curajul sa mai spun de iubire omeneasca pe forum crestin, ca se considera pacat si desfranare.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Pai si era poezie de dragoste sau nu?
Cum adica nu stia parintele ca este poezie de dragoste?
Este o poezie f.frumoasa, dar am capatat o frica: daca e vorba pana la urma tot de dragoste de Dumnezeu, sau crestina.
Nu mai am curajul sa mai spun de iubire omeneasca pe forum crestin, ca se considera pacat si desfranare.

Sophia, parintele spune asa:
"Stimati ascultatori, poezia aceasta am spus-o candva la Iasi, ca raspuns la intrebarea: Cum poate cineva sa isi arate iubirea fata de persoana iubita? Dupa ce am spus poezia aceasta, am primit un bilet pe care era scris asa: "parinte, ne-ati spus o poezie de dragoste". Va puteti inchipui: un calugar spune o poezie de dragoste! Adevarul e ca, de fapt, eu nu am categorisit-o ca poezie de dragoste... si chiar daca ar fi o poezie de dragoste, e faina si impodobeste mintea. Dar pe bilet mai scria ceva: "Va rog sa ne mai spuneti vreo doua." Insa nu am stiut altele doua si le-am spus ca nu stiu. Dar mi-am pus mintea cu studentii si m-am dus acasa si am invatat doua poezii de dragoste, anume le-am invatat, sa le spun cand ma mai duc la Iasi. Si am invatat o poezie gingasa, delicata, a lui Eminescu, "Somnoaroase pasarele" si "Epitalam" de Zorica Latcu."

Asta este o declaratie de dragoste care am facut-o mai demult:

Frumoasa ca un luceafar

Esti frumoasa ca un luceafar,
care domenste in a mea bolta cereasca,
acolo unde tu ma luminezi cu razele tale si ziua si noaptea.

Alte stele deja pierd palirea,
in ultimele ore ale noptii si primele ore ale diminetii.
Dar tu vesnic emani frumusete si blandete
care imi lumineaza sufletul de amar si chin.

Sa sti draga,ca acestea toate iti zic,
din inima si apoi in cuget,
asa cum si noi ne vom iubi din inima,
si din inima in cuget sa ne marturisim.

Te apreciez Mihnea pentru efervescenta pe care o emani!
Felicitari pentru majorat!:-) Va dedic aceste randuri, tie si sotiei tale:

Cântec în doi

Şi vine toamna iar’
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar’ în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu stim, dar suntem doi.


Lucian Blaga

[nutucutu]

Eu te-am iubit, dar dragostea in suflet inca nu s-a stins de tot,
Dar nici neliniste si nici tristeti ea nu iti va mai da; asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii asa iubita!
Asa gingas, asa de pur, cum te-am iubit.

Aleksandr Sergheevici Pușkin

[I.Calin]

Nichita Stănescu:

POEM

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?

CÂNTEC

Inima se varsă printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se țineau de inelare, mâinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Eu mă rugam la umărul tău,
mă rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Mă rugam astfel, mereu,
pâna se-năspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-și curmau asupră-ne zborul
secundele dându-se tuturora.
Astfel ne trecea viața, astfel muream,
deveneam transparenți, de gheață.
Priveliștea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastră verticală de viață.
Numai păsările lovindu-se, foarte mirate,
în noi își vărsau zborul.
Eu mă rugam în cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.

[calator prin ploaie]

Unde sfarsesc eu incepi tu...Ritm inimii mele , respiro surprins tresaririi ca de cate ori imi esti, izorasc sufletului meu aripi...Oriunde as cauta privirii....rasar cuvinte asternute urmelor pasilor tai ducand spre mine...(zbor sublim).Ferestrele ochilor sunt spatii intre doua rostiri, eu propozitie , tu sens...Si toata povestea rimeaza mereu cu consacratul Te iubesc !