vise prevestitoare??

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de ai2

@Maria28:

L-ai visat pe Golum!?

http://www.google.ro/images?client=f...w=1280&bih=806

...ti-ai pierdut cumva vreun inel?!.....glumesc

[dianagroza]

Vreau sa stiu in functie de ce anume, unele persoane se considera capabile sa faca repartizarea dintre visuri de la Dumnezeu si cele de la vrajmas.
In credinta ortodoxa exista o delimitare precisa, de cate ori trebuie sa se repete un vis, in urma caruia sa faci rugaciuni si apoi sa-l cataloghezi ca "de la Dumnezeu"
Pentru cei care au aceste visuri:
- de cate ori s-au repetat?
- dupa 40 de zile de post si rugaciune, tot s-a repetat?
Cel mai concret exemplu, este acel om care in fiecare seara visa un calugar cu spatele. Dupa ce s-a spovedit si a tinut post si s-a rugat pentru ca Dumnezeu sa indeparteze de la el visul, acesta nu a disparut. Mergand din nou la duhovnic i-a zis ca nu a avut nici un efect postul si rugaciunea, visul apare mereu. Atunci parintele i-a zis ceva de genul "fiule trebuie sa te calugaresti, atunci nu vei mai visa". Dupa ce s-a dus la manastire exact asa s-a intamplat... era un vis de la Dumnezeu.
Deci faceti o comparatie... vi se pare ca exista asemanari? Mi se pare ca dati prea repede cate un verdict.
Eu am avut un vis, pe care il tin minte, i l-am povestit unui calugar... m-a ascultat si a zis simplu: "ala era diavolul!". Am inghitit in sec...

Cand spun cuiva: "Eu am avut un vis!" sunt de doua ori in pericol. In primul rand fiindca pot fi subiectiv, iar in al doilea exista foarte multe sanse sa ma mandresc sau sa las impresia ca ma mandresc.
Cand vorbim despre vise, suntem ca pe un teren minat, asa ca mai bine sa nu vorbim. Singurul lucru bun pe care ar trebui sa-l facem ar fi - daca ni se pare ca ar avea o anumita semnificatie - sa retinem visul, sa ne rugam neincetat si sa-L lasam pe Dumnezeu sa decida adeverirea sau neadeverirea lui.
Cand auzim la altcineva ca a avut un vis, mereu suntem tentati sa judecam: "Ia uite-l, frate, si pe asta! Se crede sfant, sa-i dea Dumnezeu vise premonitorii!" Si iata ca dintr-o data doua persoane pacatuiesc: daca cineva merita sau nu sa primeasca "semn" de la Dumnezeu, nu putem sti si nu putem judeca. Fiecare om, oricat de pacatos, tot mai are in viata vise de la Dumnezeu, iar daca nu le-ar avea ar fi orice altceva numai om nu!
Ca sa vorbim despre vise si semnificatia lor, despre simboluri si semne, despre culori si momente din zi sau noapte, luna plina sau noua, Boboteaza sau echinox de primavara si cate si cate si cate alte miii de variante care pentru fiecare om in parte pot insemna altceva, este ca si cum te-ai substitui lui Dumnezeu. Exista in principiu anumite reguli si randuieli de care trebuie sa tinem seama. Visul cu calugarul este doar o mica parte dintr-o infinitate la care Dumnezeu a binevoit sa apeleze.
Oricum, noi nu stim nimic din tainele lui Dumnezeu. Visul e tot un fel de moarte. Iar despre moarte cine indrazneste sa vorbeasca? Eu unul n-as indrazni sa-i vorbesc unui preot despre visele mele; daca e induhovnicit, stie oricum, iar daca nu e, nu are nici un sens sa-i spun decat daca se repeta in permanenta, iar eu nu reusesc sa ma dumiresc. Dar... se intampla rar sa fie un vis de la Dumnezeu, iar cel ce viseaza sa nu inteleaga ce are de facut. Dumnezeu nu vine (mai ales la noi, mirenii) sa ne laude si sa ne pupe pe frunte, ci trimite anumite mesaje din care noi trebuie sa intelegem si sa ne indreptam. Daca le ignoram, spunand ca vin de la diavol, cred ca e tot o problema de mandrie!
Parerea mea!

[Raoul]

În prealabil postat de dianagroza

Eu am avut un vis, pe care il tin minte, i l-am povestit unui calugar... m-a ascultat si a zis simplu: "ala era diavolul!". Am inghitit in sec...

Lasa ca a venit si la mine diavolu de atatea ori. Doar ca nu a venit "mascat",ci in "hainele" lui! Deci cum sa credem noi ca suntem vrednici sa ni se arate Dumnezeu? De-asta ma doare naivitatea unora de aici.

[dianagroza]

În prealabil postat de Raoul

Lasa ca a venit si la mine diavolu de atatea ori. Doar ca nu a venit "mascat",ci in "hainele" lui! Deci cum sa credem noi ca suntem vrednici sa ni se arate Dumnezeu? De-asta ma doare naivitatea unora de aici.

Asta ma intreb si eu...

În prealabil postat de Raoul

Deci cum sa credem noi ca suntem vrednici sa ni se arate Dumnezeu? De-asta ma doare naivitatea unora de aici.

Pe noi nu naivitatea unora ne doare, ci propria noastra limita de a intelege voia lui Dumnezeu. Cine vorbeste de vrednicie aici? Dar ca sa credem ca Dumnezeu a dat omului posibilitatea de a visa, numai pentru a-l lasa pe diavol sa se joace cu slabiciunile noastre, este cu adevarat o naivitate. Dumnezeu stie cat suntem de nevrednici, dar asta nu inseamna ca ne abandoneaza de tot, decat daca in subconstientul nostru nu mai este nici o umbra de remuscare pentru ceea ce facem si daca chiar avem impresia ca tot ce am primit si primim ni se cuvine cu varf si indesat. Dar cati dintre cei care traiesc in pacat su-si spun in gandul lor: "Doamne, stiu ca nu-i chiar bine ce fac, dar ai rabdare cu mine ca tare mai sunt slab cu patimile mele!" Daca Dumnezeu nu ne-ar sfatui intr-un fel sau altul si daca nu ar fi atat de bun si milostiv, nimic n-ar mai avea sens pe lume, iar de mantuit... ce sa mai vorbim?
Din pacate crestinul ortodox este cel mai patimas si mai sarcastic dintre credinciosi. Si evreii sunt patimasi, dar nu sarcastici, fiindca ei nu-si permit atata libertate in gandirea filozofica. De ce nu spune crestinul: "Iata un om de rand, binecuvantat de Dumnezeu!", sau "Doamne, iarta-ma pe mine, nevrednicul, ca poate eu nu inteleg ceva in toata treaba asta!"? Nu! La noi toata lumea e "de specialitate" gata oricand la sfaturi, dar reticenta si chiar revoltata cand trebuie sa le primeasca.
Daca Dumnezeu ne-ar da "semne" dupa cat de multa dragoste primim din partea aproapelui, sansele noastre de a ne mantui se reduc la zero. Or, nu asta este voia Lui, iar noi stim cu totii asta. Noi judecam (din pacate!!!) milostenia pe care-o facem doar prin prisma impresiei vizuale: "Astuia-i dau, ca-i schiop, iar aluia nu-i dau ca pare in regula, dar se preface!" Dumnezeu STIE cine mai merita o sansa, doua, zece, o suta, iar singura modalitate de a-I schimba bunatatea este rautatea din noi. Fiindca nu pe aproapele nostru il privim cu ironie si sarcasm, ci pe Dumnezeu, iar El ne trateaza dupa cat de mult intelegem sa oferim!...