Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[coralina]

În prealabil postat de anna21

?

Nu inteleg nemultumirea ta. Eu merg cu copii la locuri de joaca unde trebuie sa fiu corespunzator imbracata pt a ma catzara cu ei, pt a picta cu ei, pt a sari si alerga cu ei etc... de aceea port pantaloni.. si inca din aia de bumbac, sa nu-mi para rau cand ii patez.. Asta nu inseamna deloc ca asa ar trebui sa merg la biserica..

Deci cum vezi tu lipsa de ipocrizie? Sa merg la slujba cu ceea ce port la piata, in parc sau la sala de sport? Ca sa nu mai vorbim ca port mult culoarea rosie sa ma vada copiii cu usurinta cand se departeaza de mine.. ar trebui sa port asta la biserica deoarece altfel sunt ipocrita?

Si asta cu machiajul.. nu inteleg. E musai sa ne machiem sau sa ne parfumam?
Dar daca ne machiem.. nu o vom face la biserica (e necesar un post cu istoria, semnificatia machiajului?)..

Nu-ti inteleg nemultumirea.

Din postarile tale am inteles ca femeia devine ispita pentru barbat atunci cand poarta pantaloni. Si nu numai. Prin intermediul acestei piese vestimentare, femeia capata veleitati falice, isi asuma rolul de carmuitor emancipat si nicidecum pe cel de fiinta plapanda si neajutorata (asa cum ar trebui).
Asadar, cand poti pantaloni in parc, cand sari si te catzari, nu reprezinti o ispita pentru barbati? Nu-ti asumi un rol "ne-femeiesc"? Ca sa nu mai vorbesc de sarit si catzarat in sine (vezi ipostazele in care se regaseste femeia in aceste 2 activitati)...

Nu e musai sa ne machiem sau sa ne parfumam, nu am afirmat niciodata asa ceva.
Dar daca tot plusam catre respectarea intru desavarsire a acestor "reguli", care e sensul aplicarii lor exclusive numai in interiorul bisericii, eu asta nu pricep. Iar argumentatia unor useri care au postat la acest topic mi se pare ca debordeaza de double standard.

Si totusi de ce nu face nimeni referire la vestimentatia barbatilor de pe timpul lui Iisus? De unde s-a "dedus" pe parcurs ca aceasta este piesa vestimentara definitorie pentru sexul masculin?

[Fani71]

În prealabil postat de coralina

Din postarile tale am inteles ca femeia devine ispita pentru barbat atunci cand poarta pantaloni. Si nu numai. Prin intermediul acestei piese vestimentare, femeia capata veleitati falice, isi asuma rolul de carmuitor emancipat si nicidecum pe cel de fiinta plapanda si neajutorata (asa cum ar trebui).
Asadar, cand poti pantaloni in parc, cand sari si te catzari, nu reprezinti o ispita pentru barbati? Nu-ti asumi un rol "ne-femeiesc"? Ca sa nu mai vorbesc de sarit si catzarat in sine (vezi ipostazele in care se regaseste femeia in aceste 2 activitati)...

Asta vroiam sa te intreb si eu, Anna, desi nu as fi facut-o cu umorul inconfundabil al Coralinei. ;-)
Adica in parc etc nu e pacat daca barbatii se uita drept in fundul si publsul nostru, dar la biserica este? (la biserica barbatii ar trebui sa se uite pe la icoane, dar in parc, deh.; und sa se uite saracii?) :-))))

Dar de ce nu te imbraci in robe, ca doar Maica Domnului asa se imbraca, si precis nu se urca in copaci sau in leagane dupa copil. Eu una nu am vazut asta pe nici o icoana.

De asta nu imi place mie sa se tot spuna ca trebuie sa ii urmam exemplul in toate. Sa i-l urmam (atat barbatii cat si femeile) in daruirea catre Dumnezeu, in ascultarea Lui, in abandonarea voii noastre. Iar in celelalte, sa ne urmam si propria cale si constiinta.