Intrebari despre post

În prealabil postat de PaulPop

Ok, îmi pare rezonabil ce soluţie propui, dar problema e că aproape zilnic mi s-ar oferi ocazia să calc postul... şi atunci ce fac, îmi fur căciula?... Ăla nu mai e post când guşti bucate de dulce de gura lumii...
Pe de altă parte, tocmai fiindcă am fost relativ discret şi nu am făcut paradă că ţin posturile, unii cunoscuţi mă credeau vegetarian (fără să mi-o spună) şi nu mică mi-a fost mirarea să văd cum ei se mirau că mâncam uneori carne... ei nu sesizaseră că eu evitasem carnea, brânzeturile şi ouăle doar în zilele oprite (pentru mulţi vinerea e ziua de mers la mici la iarbă verde).
Problema cu mersul la reuniuni s-a acutizat astăzi la sărbătoarea de 8 martie la care am refuzat să particip, fiind o zi de post aspru (doar pâine şi apă seara), fiindcă am considerat că e mai uşor să nu merg la o masă decât să nu servesc nimic (!); pe de altă parte nici nu am voit să mint susţinând că am alt program, pur şi simplu am spus că refuz participarea fără să dau vreo explicaţie, ceea ce a atras antipatia colegelor.

Prea te victimizezi! De ce te afecteaza pana la urma, atat de tare, ce spune lumea?Vezi-ti de post si lasa lumea sa vorbeasca.Sau lasa-te de post si nu mai vorbeste lumea.Tu alegi.

Tu vrei sa tii post si sa te aplaude colegii? Lasa-i sa vorbeasca..Cainii latra,carvana trece...

[addavv]

Revin un pic ...

La punctul 4 am scris cum sa faci asa incat ceilalti sa nu-si dea seama ca postesti. Insa citind acum pe un blog ( http://raromecatona.blogspot.com/201...-credinta.html ) cateva cuvinte ale Parintelui Paisie Aghioritul observ ca am gresit.

Analizeaza si tu cuvintele de mai jos:

"«Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.» (Luca, cap8, 38.)
- Părinte, oamenii care trăiesc duhovniceşte în lume trebuie să arate celor lumeşti că postesc?
- Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră - miercurea, vinerea, posturile mari - atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns. Scopul nostru este să trăim ortodox, nu numai să vorbim şi să scriem ortodox. De aceea vezi că o predică nu schimbă nimic, nu îl schimbă pe celălalt oricât de bună ar fi, dacă cel ce predică nu are viaţă."
(Părintele Paisie Aghioritul - "Trezire duhovnicească")

Deci iata, Parintele Paisie spune ca nu e bine sa ascunzi ca postesti (la timpul randuit de Biserica).

Bineinteles, nu trebuie sa faci caz din asta.
De asemenea, cred ca nu e bine sa ai discutii contradictorii interminabile (despre post) cu persoanele care au o alta parere.

[fallen]

Buna ziua
Stiu ca s-a terminat de mult postul dar mai e putin si incepe urmatorul (postul Sf. Apostoli).
Intrebarea mea este : se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei? Adica atuni cand suntem singuri, cand nu trebuie sa mancam la masa cu familia?
De ce pun intrebarea asta? Simplu : pentru ca in familia mea, daca sustin ca nu mananc ce e la masa, se creaza scandal, iar dupa cum bine stim, in post nu isi au locul asemenea atitudini.
Inca ceva : e permis sa tii post si chiar sa mergi la biserica fara acordul sotului (partenerului) daca asta de asemenea creaza discordie in famile? Eu am citit si mi s-a confirmat ca, de exemplu, abstinenta sexuala pe perioada postului nu este permisa fara acordul partenerului, tocmai din acest motiv. Daca si celelalte aspecte ale postului sunt deranjante pentru partener si creaza conflicte, atunci e mai bine sa renuntam la ele? E mai bine sa o facem in secret, sa postim doar cand suntem singuri acasa sau in oras, sa mergem la biserica in secret? Deja 2 persoane mi-au spus sa nu "ma mai luad ca merg la biserica", iar partenerul meu s-a plans ca de cand merg la biserica am tendinta sa fiu mai "afurisita". Bine, asta e un alt aspect al postului, si anume "ispita" dar mai e si o tendinta naturala si fireasca de a ne face dreptate, pentru ca, probabil, suntem ispititi sa ne simtim mai buni, mai curati, mai credinciosi, si avem impresia ca ceilalti ne persecuta pentru asta. (se mai poate spune si ca ar putea incerca "necuratul" sa ne manipuleze cumva, sa ne puna la incercare rabdare si credinta s.a.m.d.)
De ce intreb toate astea : am o ilustrata cu un sfint care tine in mana un pergament,cred, pe care scrie : " Nu te poti apropia de Dumnezeu daca nu esti in pace cu aproapele". Ori, daca tot ceea ce faci tu din credinta te face sa intri in conflict cu apropiatii, ce-ti ramane de facut? Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu pe alta cale, una secreta?
Si mai am o intrebare , dar care poate nu-si are locul aici: este permis sa mergi duminica la Sfanta Liturghie, daca nu ti-ai terminat acasa toate treburile casnice? Ce e mai rau, sa treci pe la biserica sa aprinzi lumanari si apoi sa fugi la piata sau acasa la smotru, sau sa nu mai mergi de loc si sa-ti vezi de treaba ta? Stiu ca ar trebui sa termin toate treburile de sambata, dar asta nu se poate intotdeauna, ca mai am si servici.
Va multumesc si ma scuzati ca sunt asa patetica. (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)

[PaulPop]

În prealabil postat de fallen

se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei?

Din câte cunosc postul trebuie ținut de dimineața până a doua zi în zori; sunt persoane care țin pe ceas de la miezul nopții la miezul nopții următoare - dar aceștia se consideră că greșesc - a mânca noaptea e nefiresc, o fac doar cei bolnavi iar aceia nu trebuie să țină post oricum.
Dacă mersul la biserică creează discordie în familie eu cred că problemele sunt mult mai profunde - așa cum orice partener acceptă ca cel de lângă el să meargă la serviciu zilnic, poate să accepte și mersul la slujba de duminică; sugestia mea ar fi să mergeți ca un cuplu în weekend pe la mănăstirile din apropierea localității unde locuiți - tu ai putea participa la slujbă în timp ce ceilalți membri ai familiei ar putea sta la iarbă verde în apropiere. (e doar o sugestie). Problema cu schimbarea comportamentului după mersul la biserică ține de orgoliu... și eu am trecut prin faze în care simțeam că sunt mai presus de ceilalți cunoscuți pentru că eu eram evlavios... evident nimic mai greșit pentru că nu prin asta mă dovedeam superior altora.
Despre pacea cu aproapele...cu unii e mai greu să fii pe pace pentru că nu te lasă ei în pace... există ființe care dacă simt că le tolerezi anumite comportamente sau cereri tind să pertindă tot mai mult...iar asta nu este nici măcar în beneficiul acelora... Tuturor trebuie să le impui niște limite pe care să le respecte iar dacă ocazional le calcă să le atragi atenția blamând fapta lor, nu pe ei (căci toți suntem supuși greșelii și ispitelor) - asta are un efect educativ extraordinar.
Referitor la treburile de făcut înainte de a merge la biserică - eu consider că nici o treabă importantă nu trebuie planificată în acea zi, nici dimineața, nici apoi... Evident dacă e vorba de o activitate neplanificată sau care presupune ajutorarea apropiaților e bine să fie făcută dar oricum eu zic că după ce revii de la biserică... Pentru mine mersul la biserică e primul și cel mai important lucru de făcut duminica...
Ciudată remarca de la sfârșit..." (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)" - să fie vorba de autoironie?

[glykys]

În prealabil postat de PaulPop

Din câte cunosc postul trebuie ținut de dimineața până a doua zi în zori; sunt persoane care țin pe ceas de la miezul nopții la miezul nopții următoare - dar aceștia se consideră că greșesc - a mânca noaptea e nefiresc, o fac doar cei bolnavi iar aceia nu trebuie să țină post oricum.
ca de la sfârșit..." (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)" - să fie vorba de autoironie?

Asa e, si bunicii mele i-a spus parintele Argatu ca postul adevarat se tine din seara precedenta pana in dimineata celei de-a doua zile (adica de joi seara pana sambata dimineata) si ca daca tot ai tinut ziua intreaga, mai bine sa tii si noaptea, cand, oricum, dormi.

[Noesisaa]

Glykys, sunt off topic, dar cred nu exista postare de a ta in care personajul principal nu este bunica ta...

[glykys]

În prealabil postat de Noesisaa

Glykys, sunt off topic, dar cred nu exista postare de a ta in care personajul principal nu este bunica ta...

:) Asa este, dar bunica mea chiar are ceva de spus pe acest forum, eu mai putin! :) Daca il auzeam si eu pe parintele Argatu spunand asta, era alta treaba, dar asa, trebuia sa indic sursa :).

[adam000]

Fallen, tu esti casatorita? Ca vad ca in acest mesaj spui "partenerul meu", nu "sotul meu", iar in alt mesaj spui "familia" cu ghilimele.

Pina la urma chiar daca nu poti tine post alimentar, poti tine post (infranare) de la pacate, de la rele, de la judecarea semenilor, de la mandrie, de la vorbe urate, barfa, clevetiri, etc.
Straduie-te tu ca macar in post sa te rogi cat mai mult, sa nu treaca nici macar o zi in care sa nu te rogi, sa faci cat mai multa milostenie si sa faci cat mai multe fapte bune, sa ajuti pe toti cei din jurul tau si sa ai o vorba buna pt fiecare, sa nu te manii, sa nu te enervezi nici macar daca esti nedreptatita sau luata la rost de cei din jur, ci sa-i ierti sincer si din suflet pe toti care ti-au gresit/nedreptatit cu ceva in fiecare zi ca si cand nu ti-ar fi facut nici un rau, sa taci si sa te rogi mai mult, sa nu judeci, sa nu barfesti, sa nu vorbesti in plus sau smintitor pt altii, sa te gandesti cu ce le-ai gresit tu altora si sa le ceri iertare cu sinceritate, etc si asta e poate cea mai frumoasa forma de post.
Straduie-te sa faci tu binele macar in post, deoarece cu siguranta ca si familiei tale si tuturor celor din jurul tau le va placea sa te vada ca esti mai blinda si mai buna cu toti cei din jur, atata timp cat stradania ta e sincera. Astfel, prin purtarea ta vei convinge ca apropierea ta de biserica e ceva bun si poate ca ii vei castiga si pe cei din familia ta.

În prealabil postat de fallen

Buna ziua
Stiu ca s-a terminat de mult postul dar mai e putin si incepe urmatorul (postul Sf. Apostoli).
Intrebarea mea este : se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei? Adica atuni cand suntem singuri, cand nu trebuie sa mancam la masa cu familia?
De ce pun intrebarea asta? Simplu : pentru ca in familia mea, daca sustin ca nu mananc ce e la masa, se creaza scandal, iar dupa cum bine stim, in post nu isi au locul asemenea atitudini.
Inca ceva : e permis sa tii post si chiar sa mergi la biserica fara acordul sotului (partenerului) daca asta de asemenea creaza discordie in famile? Eu am citit si mi s-a confirmat ca, de exemplu, abstinenta sexuala pe perioada postului nu este permisa fara acordul partenerului, tocmai din acest motiv. Daca si celelalte aspecte ale postului sunt deranjante pentru partener si creaza conflicte, atunci e mai bine sa renuntam la ele? E mai bine sa o facem in secret, sa postim doar cand suntem singuri acasa sau in oras, sa mergem la biserica in secret? Deja 2 persoane mi-au spus sa nu "ma mai luad ca merg la biserica", iar partenerul meu s-a plans ca de cand merg la biserica am tendinta sa fiu mai "afurisita". Bine, asta e un alt aspect al postului, si anume "ispita" dar mai e si o tendinta naturala si fireasca de a ne face dreptate, pentru ca, probabil, suntem ispititi sa ne simtim mai buni, mai curati, mai credinciosi, si avem impresia ca ceilalti ne persecuta pentru asta. (se mai poate spune si ca ar putea incerca "necuratul" sa ne manipuleze cumva, sa ne puna la incercare rabdare si credinta s.a.m.d.)
De ce intreb toate astea : am o ilustrata cu un sfint care tine in mana un pergament,cred, pe care scrie : " Nu te poti apropia de Dumnezeu daca nu esti in pace cu aproapele". Ori, daca tot ceea ce faci tu din credinta te face sa intri in conflict cu apropiatii, ce-ti ramane de facut? Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu pe alta cale, una secreta?
Si mai am o intrebare , dar care poate nu-si are locul aici: este permis sa mergi duminica la Sfanta Liturghie, daca nu ti-ai terminat acasa toate treburile casnice? Ce e mai rau, sa treci pe la biserica sa aprinzi lumanari si apoi sa fugi la piata sau acasa la smotru, sau sa nu mai mergi de loc si sa-ti vezi de treaba ta? Stiu ca ar trebui sa termin toate treburile de sambata, dar asta nu se poate intotdeauna, ca mai am si servici.
Va multumesc si ma scuzati ca sunt asa patetica. (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)

[fallen]

Intr-adevar, aici vroiam sa ajung.
Era de preferat, intr-adevar, decat sa ma cert cu toata familia, sa incerc sa tin macar "post spiritual".
Evident ca e mult mai greu decat pare, si inca cu mult mai greu decat cel alimentar. Ba inca mai greu atunci cand il tii si pe cel alimentar pentru ca ispitele sunt si mai mari. Faptul ca nu maninci de dulce nu te face sa fii mai calm, ci din contra incepi sa "vezi" in jur lucruri care te deranjeaza (asta s-a intamplat in cazul meu, si probabil asta este unul din motivele pentru care n-am fost incurajata sa mai tin post). Nu stiu daca asta trebuia sa se intample sau a fost un 'atac' din partea necuratului, dar eu simteam in sufletul meu ca acum era momentul sa imi fac dreptate, sa imi spun punctul de vedere, sa nu mai accept alte compromisuri, etc.
Din cate vad acum, lucrurile nu sunt deloc asa simple cum par iar ispitele sunt de foarte multe feluri si modalitati de a gresi sau de a ne insela sunt multiple. Nu stiu daca e om care sa nu greseasca intr-un fel sau altul, sincer in acest moment cred ca singurul care a reusit vreodata sa reziste ispitei a fost Isus. (si poate inca cativa - Fecioara Maria, Sf. Ioan Botezatorul, de altcineva fara de pacat nu am auzit).
Acum nu stiu nici daca sa ne imaginam ca am facut pacate pe care nu le-am facut este o atitudine de dorit. Cand vezi in fata ta "indreptarul de spovedanie" ai tendinta sa zici "mama, si pe-asta am comis-o si pe-ailalta" si sa nu acorzi importanta cuvenita pacatelor celor mai grave, care te apasa mai rau. Ca sa nu mai zic ca nici ceea ce credem multi dintre noi, "nepracticanti' sau "novici" cum sunt eu ca este "spovedanie", nu este cu adevarat pentru ca nu ne ducem acolo cu atitudinea potrivita. (adica ne ducem sa ne "usuram" constiinta, si nu sa ne "caim" cu adevarat). Dar probabil ca mai avem si noi de invatat, nu trebuie sa ne descurajam si sa abandonam "calea", cu toate ca nu toti care suntem "chemati" vom fi si "alesi".

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Evident ca e mult mai greu decat pare, si inca cu mult mai greu decat cel alimentar.

Da, dar scopul postului este infranarea de la pacate, nu un simplu regim alimentar. Si tocmai pt ca e cu mult mai greu, cu cat nevointa/stradania sincera este mai mare, cu atat mai mare rasplata de la Dumnezeu, cu atat mai mult cu cat infranarea de la pacate face omul mai bun, mai bland, mai smerit, el devine o mangaiere pentru cei din jur, pentru familia sa si cei cu care intra in contact, implinind astfel intr-un fel dragostea pentru aproapele, macar si numai in masura in care nu ii mai agreseaza pe cei din jur cu pacatele pe care le facea inainte, iar familia ta fii sigura ca s-ar bucura si te-ar incuraja daca te-ai straduii mereu mai mult in sensul asta. Asa ca in loc sa te descurajezi si sa abandonezi ca familia te-a descurajat sa tii post alimentar, mai bine te-ai stradui si mai mult sa vezi ce poti face astfel incat sa placi si Lui Dumnezeu si familiei tale, anume postul de la pacate. Si nu trebuie sa astepti urmatorul post pt asta, ci incepe chiar de pe acum, putin cate putin in fiecare zi sa te stradui mereu mai mult in sensul asta (si astfel in post iti va fi mult mai usor daca in fiecare zi te antrenezi, pina la post, in lupta cu pacatele), pentru ca Dumnezeu nu ne vrea nepacatosi si sfinti numai in post ci vrea sa facem voia Lui tot timpul. Iar Dumnezeu vede in fiecare moment stradania omului si nici o stradanie nu ramane nerasplatita de El.

În prealabil postat de fallen

Ba inca mai greu atunci cand il tii si pe cel alimentar pentru ca ispitele sunt si mai mari. Faptul ca nu maninci de dulce nu te face sa fii mai calm, ci din contra incepi sa "vezi" in jur lucruri care te deranjeaza (asta s-a intamplat in cazul meu, si probabil asta este unul din motivele pentru care n-am fost incurajata sa mai tin post). Nu stiu daca asta trebuia sa se intample sau a fost un 'atac' din partea necuratului, dar eu simteam in sufletul meu ca acum era momentul sa imi fac dreptate, sa imi spun punctul de vedere, sa nu mai accept alte compromisuri, etc.

Ispitele astea sint de fapt patimile noastre care ies la iveala si astfel ni le putem cunoaste mai bine tocmai pt ca ne "sar in ochi" si noua, atunci cand rabufnesc si astfel ne putem cunoaste pe noi mai bine (ne putem cunoaste raul ce zace in noi, sau slabiciunile noastre rele) si sa luam masuri impotriva acestor patimi, in primul rand cerand ajutorul Lui Dumnezeu prin rugaciune (sa ne ajute El sa scapam de patimi, recunoscindu-ne neputiintele in fata Lui Dumnezeu de fiecare data cand cadem in vreun pacat desi ne-am straduit sa nu-l facem, smerindu-ne) si straduindu-ne permanent sa ni le infrinam cultivand virtutile (si de fiecare data cand cadem in vreun pacat sa ne ridicam si sa continuam sa ne straduim sa nu-l mai facem).
Vezi cata intelepciune este in randuiala bisericii de a imbina postul alimentar cu postul de la pacate, ca sa ne cunoastem patimile (care rabufnesc) si sa ne cunoastem pe noi insine si astfel sa stim de ce ar trebui sa scapam (cunoasterea patimilor noastre ferindu-ne astfel de mandrie)?!

Nu ti se pare minunat - si motiv sa multumesti Lui Dumnezeu - numai si pt faptul ca ai constientizat cum anumite tendinte rele au inceput sa scoata capul in post, astfel cunoscandu-te pe tine mai bine si astfel putind de exemplu sa-ti faci o lista cu toate aceste tendinte rele (pe care e bine sa le discuti cu duhovnicul tau la spovedanie pt ca odata manifestate sint pacate) si de acum inainte sa te concentrezi pe infranarea lor si cultivarea virtutilor "contrare" patimilor?
Gandeste-te ce bogatie uriasa e chestia asta! Constientizezi ca vezi in jur lucruri care te deranjeaza la altii - iata o ocazie de a exersa infranarea de a-i judeca pe altii; iata o ocazie de a te gandi ca asa cum altii au chestii care te deranjeaza, asa probabil si tu ai chestii cu care ii deranjezi pe ceilalti, asa ca e o ocazie nemaipomenit de buna de a face dreptate in sens bun si de a-i rabda si tu pe ceilalti cu lucrurile cu care te deranjeaza, asa cum probabil si ei te-au rabdat pe tine cu lucrurile cu care ii deranjezi; iata o ocazie de a rasplati un rau (ceva ce tu percepi ca rau, ceva ce te deranjeaza), cu un bine (ofera-le in schimb dragostea, bunatatea si rabdarea ta; macar o vorba sau un gand bun); iata o ocazie de a ierta (ceva ce tu consideri o nedreptate); iata o ocazie de a-ti exersa capacitatea de a-ti spune punctul de vedere cu toata dragostea sincera, de a exersa sa te exprimi in asa fel incat sa nu-i ranesti tu pe ceilalti prin felul in care te exprimi (iar de obicei asta inseamna sa te exprimi cu bunavointa si dragoste sincera fata de cei din jur); iata o ocazie de a te ruga la Dumnezeu pentru cei ce te-au deranjat; iata o ocazie de a te ruga la Dumnezeu pentru tine, ca El sa-ti dea rabdare, infranare si dragoste, etc.
Si ai sa vezi ca pentru fiecare pas din acesta mic pe care il faci spre Dumnezeu, pentru fiecare stradanie mica pe care tu o faci pentru Dumnezeu cu sinceritate si bunavointa, Dumnezeu face 1000 spre tine, pentru tine!

Dumnezeu cu siguranta cunoaste totul despre noi. Ingaduind insa ispitele Dumnezeu ne da ocazia sa ne cunoastem pe noi, sa ne cunoastem neputiintele si limitele si sa ne smerim cerindu-i in permanenta ajutorul, sa alegem sa mergem spre El straduindu-ne sa implinim voia Lui, sa alegem sa ne indreptam, sa alegem sa ne ridicam de fiecare data cand am cazut.
Priveste-le ca pe niste lectii prin care Dumnezeu te invata despre tine, despre cum te tine El de mana si te ajuta cand te-ai astepta mai putin, despre cum trebuie sa-i ceri tu PERMANENT ajutorul (prin rugaciune), pentru ca realmente toti avem nevoie de El, ca fara El nu putem face singuri nimic.