Cunoasteti preoti de mir deosebiti?

[camy_d]

În prealabil postat de caminaris

"Cu emoţie şi bucurie am păşit pragul micuţei biserici Sfântul Nicolae. Era încă devreme, cam o jumătate de oră peste ceasul al şaselea, dar în biserică se afla multă lume. Am aflat mai târziu că de Paşti uşile bisericii nu se închid nici ziua, nici noaptea. Poporul rămâne în biserică toată noaptea, timp în care în biserică se citeşte Psaltirea. La miezul nopţii, părintele săvârşeşte miezonoptica şi apoi citeşte în genunchi acatistul. Vinerea citeşte Acatistul Patimilor Mântuitorului, sâmbăta Acatistul Maicii Domnului, iar Duminica Acatistul Preasfintei Treimi. Slujba ţine două ceasuri. Apoi părintele împarte mulţimii aflate în biserică bucăţele de pâine. Săracii se hrănesc numai cu această pâine binecuvântată, iar resturile le păstrează ca pe un lucru sfânt, scumpă binecuvântare de la părintele. Când am păşit pragul bisericii m-a acoperit ceva sfânt, ceva ceresc. M-am simţit ca şi cum aş fi fost în mijlocul creştinilor din vechime care se strângeau noaptea la rugăciune în catacombe şi în bisericile de sub pământ. Când părintele Iona a ieşit din altar, a început să se închine la icoane cu plecăciune adâncă. Pe piept purta o cruce mare, lată. După ce s-a închinat la sfintele icoane, în timp ce la strană se citeau rugăciunile dimineţii, părintele a început să săvârşească proscomidia. A fost o binecuvântare pentru mine să îl privesc. Nu puteam să îmi iau ochii de la faţa lui blândă, pe care se vedeau semnele oboselii. O pace şi o linişte cerească, o putere neobişnuită şi o forţă sufletească se puteau vedea în fiecare trăsătură a feţei lui.
După ce strana a sfârşit rugăciunile dimineţii, părintele Iona a ieşit la amvon şi a început să citească Acatistul Preasfintei Treimi, pe care îl citeşte în fiecare Duminică. În aceste rugăciuni mişcătoare simţeai înduioşare, nădejde, credinţă şi o adâncă binecuvântare. Părintele Iona citea rugăciunile ca şi cum s-ar fi sfătuit, ca şi cum ar fi vorbit cu Sfânta Treime şi cu Maica Domnului, ca şi cum le-ar fi avut în faţa ochilor, într-un loc de neajuns pentru noi din pricina înălţimii sale, deasupra pământului, în lumea de dincolo de nori. Cu o voce liniştită şi aproape în şoaptă părintele rostea adânca rugăciune dreptmăritoare. Se aduna cu mintea asupra celor citite. La strană, cântăreţii au cântat irmoasele canonului cu însufleţire. Nu voi uita niciodată starea de rugăciune care m-a cuprins. Cântăreţii au ieşit din strană, au venit în mijlocul bisericii şi au început să cânte: Cuvine-se cu adevărat să Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Cuvântul...
În această slujbă minunată şi solemnă simţeai frică de Dumnezeu şi biruinţă asupra păcatului. Împreună cu strana a cântat şi părintele Iona, şi mulţi dintre cei care se aflau în biserică. Parcă toţi s-au contopit şi cu o singură gură Îl lăudau pe Dumnezeu. Eu vroiam să aud minunata slavoslovie la nesfârşit. Când cântarea s-a terminat, cântăreţii şi părintele au îngenuncheat în faţa icoanei Maicii Domnului şi au cântat: O, Maică prealăudată…"

Ati asistat la o astfel de slujba, adica o slujba care sa va ofere astfel de sentimente de evlavie? La ce parinte?

M-a impresionat un pic mai mult ca alte biserici biserica Sf. Ioan. Am fost la o vecernie acolo și am mai intrat să mă închin când biserica era goală. Nu știu exact ce mă atrage acolo, dar mă atrage ceva. Totuși, în general, îndrăgesc bisericile la fel de mult, toate sunt casa lui Dumnezeu, iar la Liturghie important e să fiu într-o biserică. E o biserică care nu-mi place, Mavramol, pentru c-a vopsit-o kitschios, nici nu mai zici că-i monument istoric, ci vilă.

[Raquel]

Parintele Musat Stefan de la biserica Maica Precista din Ploiesti m-a impresionat foarte mult. Este un om deosebit. Cuvantarile tinute de dansul dupa fiecare slijba mi-au mers la suflet, iar dupa ce m-am spovedit viata mea s-a schimbat in bine.

[Raoul]

În prealabil postat de Raquel

Parintele Musat Stefan de la biserica Maica Precista din Ploiesti m-a impresionat foarte mult. Este un om deosebit. Cuvantarile tinute de dansul dupa fiecare slijba mi-au mers la suflet, iar dupa ce m-am spovedit viata mea s-a schimbat in bine.

Si eu am avut onoarea de a asculta cuvintele parintelui Musat Stefan,intr-adevar un om deosebit,daca am timp voi atasa si o poza cu sfintia sa facuta de mine. Cu adevarat un om deosebit. Tin sa precizez ca il stiu si pe fiul acestuia,care este diacon in Bucuresti. Un om la fel de bun.

Doamne-ajuta!

[fallen]

Oare de ce ne atasam mai mult de anumite biserici? E meritul preotului sau e doar obisnuinta?
Sau ni se intampla doar unora dintre noi? Eu de ex. sunt curioasa sa intru in toate bisericile sa le vizitez, (dar sa fie usa deschisa, ca altfel mi-e rusine s-o deschid eu), dar nu cred ca as simti nevoia sa stau la o slujba decat acolo unde merg de obicei. Ma gandesc cu groaza cum o sa fie cand o sa ma mut din cartier. Sau daca se schimba preotul, o sa fie la fel?
Ne atasam de locuri sau de persoane? Am observat ca si cand ma supar pe preot, si cand ma supar pe Dumnezeu, "locul" parca tot imi starneste emotii, parca e "acasa".

[Raoul]

Dupa parererea mea,omul sfinteste locul! Cel putin eu asa simt. In Bucuresti de exemplu nu vad cum as mai putea merge la aceeasi biserica daca nu ar mai fi acelasi duhovnic... efectiv ar parea "pustie". Sau nu as mai putea simti aceeasi caldura de la manastire (nu din Bucuresti) cand vor fi alti monahi,daca nu vor fi la fel de iscusiti ca acestia pe care-i cunosc. Nu zic,tot casa lui Dumnezeu va fi,tot voi merge,insa nu va mai fi acelasi lucru. Mi-e greu sa ma exprim in cuvinte,sau cel putin nu mi le gasesc momentan.
Sunt insa si biserici unde practic ne atrage locul. Chiar daca nu simti caldura preotilor si ti se cer bani ca sa intri,cel putin faptul ca tanjesti spre a te ruga unui sfant anume te atrage ca un magnet spre acele locuri.
Aceste fiind spuse cred ca putem concluziona ca fiecare loc are atractia lui aparte: fie biserica fie preotii din ea!
Subiectul e foarte interesant,mai astept pareri si poate voi mai adauga si eu cate ceva apoi. Doamne-ajuta!

[fallen]

Daca stau bine sa ma gandesc, am mai regasit acest sentiment de "acasa" si la Sf. Ioan Rusul (la maternitatea Polizu), desi n-am fost decat de doua ori, si cat de cat la Manastirea Caraiman si la biserica spitalului Sf. Luca, cu toate ca nu am interactionat cu preotii, chiar daca ii cunosteam din vedere/auzite. A fost interesant la hramul Sf. Ioan Rusul, ca slujeau trei preoti, si l-am recunoscut pe parintele Nicolae chiar daca nu-l vazusem niciodata, ii citisem doar cartea.

[Raoul]

Eu din moment ca imi gasesc o biserica nu mai obisnuiesc sa "bantui" si prin altele. Sunt putin mai "conservator" din punctul asta de vedere,asa ca nu stiu sa va zic. In toata viata mea,din toate Liturghiile la care am fost prezent,cred ca in >90% din cazuri am fost la aceleasi doua biserici (evident,din localitati diferite). Restul... doar ocazional,cand efectiv nu am alta varianta,posibilitate etc. Nu ma atrage dorinta asta de a cunoaste si a impartasi lucruri noi,fie ele cat de minunate. Nu sunt genul care daca aud ca in cutare loc plange o icoana sa dau imediat buzna acolo,nu lucrurile astea ne mantuiesc. De intrat putem intra in mii de biserici,important e cum iesim din ele (in ce stare duhovniceasca)!

Doamne-ajuta!