|
|
|
|
|
|
|
#1
11.03.2011, 15:09:31
|
||||
|
||||
Daca te intelegi foarte bine cu parintii, e normal ca plecarea din casa lor sa aduca lacrimi. Dar sunt si situatii cand parintii nu se inteleg cu copiii, cand acestia le fac copiilor viata un cosmar. In situatiile din urma, plecare din aceasta casa este o eliberare.
Daca te-ai inteles cu ei si ai parasit casa, e bine sa porti neincetat cu tine buna intelegere. Nu te poti simti ca acasa oriunde, dar e minunat sa faci din orice loc un "acasa". Sa-i vizitezi si sa le vorbesti cat mai des. 
|
|
#2
11.03.2011, 15:26:42
|
||||
|
||||
|
Copiii care au fost crescuti in "puf" si au totul pe tava de la parinti e lesne de inteles ca vor suferi,le va fi grea acomodarea. Dar in rest nu vad nimic tragic in asta,este ceva normal,firesc. Unii tineri abia asteapta sa plece de la parinti,sa aiba casa lor,familia lor,independenta etc. iar altii vad in asta o "durere". De ce? Oare voi,tinerii care ganditi asa,nu v-ati saturat sa fiti o povara pentru ai vostri? Nu v-ati saturat sa munceasca altii pentru voi? Nu v-ati saturat sa va poarte altii de grija? Eu unul m-as simti prost si mi-ar fi rusine fata de ei sa ezit in a o lua pe drumul meu. S-au chinuit destul cu mine 21 de ani,si de acum inainte sa raman tot un parazit pentru familia mea? Nu mi se pare normal.
Deci curaj 
|
|
#4
11.03.2011, 16:37:24
|
||||
|
||||
|
Pai nu toti,dar in majoritatea cazurilor copii sunt o povara,parintii se chinuie cu noi de la nastere pana la maturitate. Si stai linistit ca cel putin pana la 14-16 ani nu munceste niciun copil,deci tot e un deceniu jumatate de parazitism in sanul familiei (parintilor). Ma rog,e doar o varianta,nu o luati ca pe ceva strict in toate cazurile.
|
|
#5
11.03.2011, 17:02:23
|
||||
|
||||
|
Citat:
http://www.youtube.com/watch?v=mNK6h1dfy2o Eu deabia am asteptat sa plec de acasa, iar acum deabia astept sa ma intorc. Cand ma intalnesc cu parintii ei isi cer iertare ca m-a batut iar eu le multumesc ca au facut-o (meritam, intelegeam ce mi se spune dar nu voiam sa ascult). PS: La 17 ani mi-am cumparat motocicleta si nu din banii parintilor - tata miner pensionar, mama casnica si 4 copii. 
__________________
"În zadar se numește creștin acela, care nu are dovadă sensibilă că Harul lui Dumnezeu sălășluiește în el" - Sf. Simeon Noul Teolog
|
|
#6
11.03.2011, 17:02:42
|
||||
|
||||
|
Deci copiii intr-o familie sunt paraziti, Raul...
Cel mai bine ar fi sa nu ne mai intemeiem familii, adica de ce sa crestem si sa ne chinuim cu paraziti...Mai bine sa muncim si sa cheltuim banii cu noi insine...eh, parazitii astia de copii. Auzi, sa stea 14 ani pe spinarea parintilor! Sau chiar 20! Sau sa mai accepte ajutor si dupa 20 de ani! Cata neobrazare! Raul: a creste copii nu este o forma de a creste paraziti, ci este rolul principal al unei familii, felul in care ea se mantuieste. Asta este datoria parintilor: sa isi creasca copiii. Nu este o corvoada, nici o povara, nici o chestie care este peste putearea pamenilor, ci asa este de cand e lumea si este vointa lui Dumnezeu. Este si o jertfa care trebuie acceptata cu dragoste. Da, familia se intemeiaza pe dragoste, si copii se cresc cu dragoste.
__________________
„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat și neliniștită este inima noastră până sa-si afle odihna in tine.” (Sfântul Augustin).
|
|
#7
12.03.2011, 11:51:37
|
|||
|
|||
|
Citat:
Last edited by timeea89; 12.03.2011 at 12:31:37.
|
|
#8
12.03.2011, 15:12:21
|
|||
|
|||
|
Eu cred ca nu e bine sa judecam.
Eu unul abia am asteptat sa plec, dar relatia cu parintii mei nu a fost niciodata prea buna. Cred ca depinde de fiecare si variaza de la persoana la persoana cand plecam, dar sunt de acord cu faptul ca odata si odata trebuie sa o facem.
|
|
#9
12.03.2011, 16:06:22
|
||||
|
||||
|
Citat:
Se pare ca @Noesisaa a luat prea ad-literam tot ce am scris (eu am un stil mai aparte,sunt mai categoric,zic lucrurile mai pe fata cu riscul de a folosi o exprimare mai "violenta"). Da,stiu ca e datoria parintilor sa-si creasca copiii,e normal si firesc,si deasemenea stiu ca o fac cu drag. Insa trebuie sa constientizam ca nu putem sta la infinit pe spinarea lor. Ar fi nedrept,ar fi necinstit,ar fi urat din partea noastra si lipsa de omenie! E ca si cum as veni eu la unul/una dintre voi acasa si m-ati gazdui (din mila). Nu e logic ca dupa o zi,doua,trei sa plec?? Poate chiar o faceti cu drag si m-ati tine chiar si un an sau doi,fara sa cartiti,fiind constienti/constiente ca imi faceti un bine,o milostenie etc. Dar CONSTIINTA mea nu trebuie sa se trezeasca?? Nu trebuie sa-mi spun: ajunge!? Adica stiti cum e,trebuie sa-mi fie mie rusine nu sa astept sa mi se bata obrazul. Sper ca ati inteles ideea. Deci e normal ca un copil pana la o varsta sa stea cu parintii (e si datoria lor sa-l creasca),dar in momentul in care copilul a crescut,e bine,e sanatos,e BUN DE MUNCA,la ce sa-si mai paraziteze parintii? Oare nu vor avea si ei altele pe cap odata cu batranetea? Plus ca in cativa ani va fi DATORIA noastra sa avem grija de ei! Si cum o vom face daca toata viata am fost nist lepre?? Scuzati-mi inca o data acest derapaj verbal insa nu stiu cum sa ma mai fac inteles,ca orice as spune primesc numai raspunsuri "filozofice" si critici. Incercati sa intelegeti ideea!!! Doamne-ajuta!
|
|
#10
12.03.2011, 21:27:42
|
|||
|
|||
Citat:
Copii o povara? WOOOW...poi dragule....eu pentru mama mea niciodata n-am fost o povara , nici cand am zacut nemiscata pe pat destula vreme....Niciodata un copil nu devine povara parintelui sau....Poate daca se transforma intr-o lipitoare si suge "pensia" batranilor si le ia si masina ca sa se dea cum ziceti voi "rotund"....poate atunci unii parinti mai judeca asa cum zici tu...Insa chiar si atunci.....tot ramane puiul mamei sau al tatei acel suflet....Se vede clar ca nu esti parinte si nici experienta de genu , nu ai....dar i like u !
|
|
|
Mod hibrid