Geneza

[Templier Knight]

În prealabil postat de iustin10

Da si eu cred ca lumina fizica doar a aparut odata cu soarele si luna.Dar aceasta nu e decat o inchipuire a luminii lui Dumnezeu,care este etern,si dinainte de lume.Deci seara si dimineata se pot referi la altceva,decat simpla alternanta lumina-intuneric.Caci tot ce exista a fost creat dupa un model etern,la fel cum a fost creat si omul,dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu

Da ,are sens ce spui ,poate ca lumina pe care a creato Dumenzeu prima data a luminat inaintea crearii astrilor cerestri , asa se explica

[George.m]

Si a zis Dumnezeu: Sa fie lumina! Si a fost lumina.

Am intalnit o erminie intersanta data de Mitropolitul Bartolomeu Anania acestui verset. Socoteste ca aici ar fi vorba de lumina divina necreata, vesnica, si nu de cea creata:

"Activarea luminii necreate a lui Dumnezeu, Cel ce El Insusi este lumina, asa cum lumina este si cuvantul Sau (Logosul) intrupat, Iisus Hristos, vizibila in momentul schimbarii Sale la fata [...]. Asadar, nu e vorba de lumina naturala (astrele vor fi create de abia in ziua a patra), ci de acea lumina pe care o vor experia mai tarziu isihastii si pe care teologia rasariteana o va cunoaste indeosebi prin scrierile Sfantului Grigorie Palama".

[Eugen7]

În prealabil postat de George.m

Si a zis Dumnezeu: Sa fie lumina! Si a fost lumina.

Am intalnit o erminie intersanta data de Mitropolitul Bartolomeu Anania acestui verset. Socoteste ca aici ar fi vorba de lumina divina necreata, vesnica, si nu de cea creata:
.

Nu poate fi vorba de lumina necreata caci aceea nu face parte din Univers. Lumina necreata se refera la "energiile necreate" a lui Dumnezeu, care nu trebuie confundate nici cu Duhul Sfant nici cu energia din univers.

Lumina aceea necreata a lui Dumnezeu, pe care Hristos a aratat-o la schimbarea la fata provenea din interiorul lui Hristos, adica din Dumnezeirea lui.

Universul (si cerul) este in Dumnezeu si nu Dumnezeu este in univers. Faptele Apostolilor 17,28.

[MariS_]

În prealabil postat de George.m

Si a zis Dumnezeu: Sa fie lumina! Si a fost lumina.

Am intalnit o erminie intersanta data de Mitropolitul Bartolomeu Anania acestui verset. Socoteste ca aici ar fi vorba de lumina divina necreata, vesnica, si nu de cea creata:

"Activarea luminii necreate a lui Dumnezeu, Cel ce El Insusi este lumina, asa cum lumina este si cuvantul Sau (Logosul) intrupat, Iisus Hristos, vizibila in momentul schimbarii Sale la fata [...]. Asadar, nu e vorba de lumina naturala (astrele vor fi create de abia in ziua a patra), ci de acea lumina pe care o vor experia mai tarziu isihastii si pe care teologia rasariteana o va cunoaste indeosebi prin scrierile Sfantului Grigorie Palama".

E interesanta ideea Mitropolitului Anania insa nu subscriu la ea si o sa explic de ce. Mi se pare corect ceea ce sustine Eugen7 ca porunca "Sa fie lumina! Si a fost lumina." nu se refera la lumina necreata, nici macar ca si activare, nu creere, pentru ca, pe de o parte in Facerea Dumnezeu ne descrie procesul creatiei, nu natura proprie sau energiile Sale, deci tot ce se spune in acele versete se refera la facere, la creatie, iar pe de alta parte, energiile necreate nu pot fi activate atunci pentru simplul motiv ca ele reprezinta si slava dumnezeiasca, iar slava dumnezeiasca e dintotdeauna, nu are inceput si nu va avea sfarsit. Plus ca acel verset se continua cu "a fost seara si a fost dimineata" dandu-ne inca o data de inteles ca lumina creata era cea naturala. Luminii necreate i se mai spune si lumina cea neinserata tocmai pentru ca nu apune niciodata.
Har, smerenie si jertfa de sine.