Bunica mea a plecat la Domnul...

În prealabil postat de glykys

Marti se implinesc 40 de zile de la moartea bunicutei mele. A murit ca un soldat la post, intr-o zi de vineri (zi in care tinea post negru de vreo 45 de ani, ramanand pana in ultima zi fidela unei promisiuni), asa cum si-a dorit ea: repede, fara durere prea mare, in pace, fara sa deranjeze si sa impovareze pe nimeni. A fost spovedita si impartasita de Craciun - dar se marturisea si impartasea din tinerete, chiar si in vremea comunismului, de aceea sper ca s-a spovedit in decursul vietii sale de pacatele grele.

Va rog sa o pomeniti in rugaciunile voastre si, daca se poate, la Sfanta Liturghie, duminica (si sambata, daca mergeti la biserica), sa o ierte Dumnezeu si sa o aseze in rai, si pentru rugaciunile voastre! Va multumesc foarte mult.

Pomeneste, Doamne, pe cei ce intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri si pe toti cei care intru dreapta credinta s-au savarsit, si iarta-le lor toate gresalele pe care cu cuvantul sau cu lucrul sau cu gandul le-au savarsit si-i asaza pe ei, Doamne, in locuri luminoase, in locuri cu verdeata, in locuri de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea si unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti sfintii Tai cei din veac. Daruieste-le lor si noua imparatia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfarsite si fericite. Ca Tu esti invierea si odihna adormitilor robilor Tai DOCHITA si tot neamul ei cel adormit, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.