Bunica mea a plecat la Domnul...

[glykys]

Multumesc, spre rasarit. Am dat sa fie pomenita la manastiri, la Sfanta Liturghie, pe unde am putut sa ajung sau sa trimit.

Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!

[amatyyy]

Dumnezeu sa o ierte pe bunica ta.
Cred ca toti nepotii si-ar fi dorit sa aiba o asa bunica.
Sa traiesti si sa o pomenesti .
Doamne ajuta!

Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe bunica ta, Ana Maria!
Cred ca o parte din sufletul ei traieste in tine, prin ceea ce ti-a oferit si ai primit, ca pe o saminta de mustar, in inima ta. A fost ca bobul de grau... traind jertfelnic, cu daruire buna, apoi murind, a dat rod insutit...
Poate acum nu e momentul sa constientizezi tot ce ai primit de la ea. poate nici nu e nevoie.
Dar cred ca in lumea noastra ducem lipsa mare tocmai de oameni ca bunica ta, care dau mai departe, lumina din lumina, credinta in Dumnezeu.
Lumina ei acum e in tine. Fii grijulie, asa incat sa nu se stinga si da-o mai departe!
Mie, aici pe forum mi-ai dat deja din aceasta lumina si pentru asta va sunt recunoscator, tie si bunicii tale.
Acum eu cred ca e vreme de plans. Doliu curat, adinc, inaltator. Sfanta durere iti doresc!
Domnul sa odihneasca sufletul bunicii tale, in veci!

[glykys]

Si iata ca azi este cea de-a 40-a zi, in care simt o mare usurare, pentru ca nadajduiesc foarte tare ca acum se bucura in cer, daca nu cu sfintii, macar cu dreptii, iar rugaciunile sfintilor, in special ale Maicii Domnului si ale Sfintei Parascheva, slujbele si pomenirile care i s-au facut, rugaciunile si gandurile bune ale noastre, ale voastre si ale tuturor sa plineasca faptele ei bune.

Va multumesc mult ca mi-ati fost toti alaturi, fiecare cum ati putut, prin pomenirea ei la Liturghie,in bisericile si manastirile la care se duc ei, la Psaltire in ultimele 3 zile, la parastase, la rugaciunile voastre personale. Nu v-am vazut niciodata, dar va simt tare aproape de sufletul meu.

Ii multumesc mai ales doamnei Icamilin, care o pomeneste si pe bunica, alaturi de tatal dumneai si celor care au acceptat sa citeasca din Psaltire, in plus fata de randuiala lor de rugaciune, una-doua catisme pentru sufletul ei: anna21, Zaharia2009, Miha-Anca, LaraG, Vladcat, Costel si parintelui Negroponte care o pomeneste la Liturghie, in biserica sa.

M-a ajutat si m-a intarit Dumnezeu foarte tare si mi-a scos in cale, si in viata de afara, si pe forum, oameni saritori si rugatori care au raspuns imediat apelului meu de orice fel, pentru ca bunica sa aiba parte de randuiala cat mai completa. Am fost foarte emotionata de randurile pe care mi le-ati scris si de sprijinul vostru moral. Bunica a fost, intr-adevar, un om pe care Dumnezeu l-a iubit si i-a daruit multi talanti, dar pe care l-a si incercat mult. Poate ca nu exagerez spunand ca socotesc ca in toata viata ei nu a primit atata ajutor de la oameni cat a primit acum, dupa moarte.

Nu e vremea de durere, ci de implinire, de daruit, lucrat si inmultit mostenirea uriasa pe care mi-a lasat-o bunica. Numai ca eu, vai, nu am nici verticalitatea ei, nici taria ei, nici credinta ei, am si alta personalitate, dar am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa lucrez si eu ceva din ce mi-a lasat ea.

P.S. Va rog sa nu uitati sa o pomeniti, cum si unde puteti, si de acum inainte! Vesnica ei pomenire!
Mi s-a intamplat un lucru de mirare azi: mi-am cumparat doi covrigi si il aud pe vanzator: "O zi buna sa aveti! Sa nu uitati de bunica!"... Eu nu pricep de unde stia pana si vanzatorul ambulant de covrigi din centru de bunica mea, dar tare mi-a placut ce a zis.

[georgeval]

În prealabil postat de glykys

Si iata ca azi este cea de-a 40-a zi, in care simt o mare usurare, pentru ca nadajduiesc foarte tare ca acum se bucura in cer, daca nu cu sfintii, macar cu dreptii, iar rugaciunile sfintilor, in special ale Maicii Domnului si ale Sfintei Parascheva, slujbele si pomenirile care i s-au facut, rugaciunile si gandurile bune ale noastre, ale voastre si ale tuturor sa plineasca faptele ei bune.

Va multumesc mult ca mi-ati fost toti alaturi, fiecare cum ati putut, prin pomenirea ei la Liturghie,in bisericile si manastirile la care se duc ei, la Psaltire in ultimele 3 zile, la parastase, la rugaciunile voastre personale. Nu v-am vazut niciodata, dar va simt tare aproape de sufletul meu.

Ii multumesc mai ales doamnei Icamilin, care o pomeneste si pe bunica, alaturi de tatal dumneai si celor care au acceptat sa citeasca din Psaltire, in plus fata de randuiala lor de rugaciune, una-doua catisme pentru sufletul ei: anna21, Zaharia2009, Miha-Anca, LaraG, Vladcat, Costel si parintelui Negroponte care o pomeneste la Liturghie, in biserica sa.

M-a ajutat si m-a intarit Dumnezeu foarte tare si mi-a scos in cale, si in viata de afara, si pe forum, oameni saritori si rugatori care au raspuns imediat apelului meu de orice fel, pentru ca bunica sa aiba parte de randuiala cat mai completa. Am fost foarte emotionata de randurile pe care mi le-ati scris si de sprijinul vostru moral. Bunica a fost, intr-adevar, un om pe care Dumnezeu l-a iubit si i-a daruit multi talanti, dar pe care l-a si incercat mult. Poate ca nu exagerez spunand ca socotesc ca in toata viata ei nu a primit atata ajutor de la oameni cat a primit acum, dupa moarte.

Nu e vremea de durere, ci de implinire, de daruit, lucrat si inmultit mostenirea uriasa pe care mi-a lasat-o bunica. Numai ca eu, vai, nu am nici verticalitatea ei, nici taria ei, nici credinta ei, am si alta personalitate, dar am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa lucrez si eu ceva din ce mi-a lasat ea.

P.S. Va rog sa nu uitati sa o pomeniti, cum si unde puteti, si de acum inainte! Vesnica ei pomenire!
Mi s-a intamplat un lucru de mirare azi: mi-am cumparat doi covrigi si il aud pe vanzator: "O zi buna sa aveti! Sa nu uitati de bunica!"... Eu nu pricep de unde stia pana si vanzatorul ambulant de covrigi din centru de bunica mea, dar tare mi-a placut ce a zis.

De foarte multe ori ne atasam mai mult de bunici decat de parinti, ne aruncam in bratele lor atunci cand fugeam de mania parintilor, este de inteles sa fim indurerati la plecarea lor din lumea aceasta.

[glykys]

În prealabil postat de georgeval

De foarte multe ori ne atasam mai mult de bunici decat de parinti, ne aruncam in bratele lor atunci cand fugeam de mania parintilor, este de inteles sa fim indurerati la plecarea lor din lumea aceasta.

Pai ea a fost mama mea, ea m-a crescut. Si m-a iubit cel mai mult.

[unpaharcuapa]

Dumnezeu sa o ierte,sa o odihneasca si sa aibe parte numai de lumina acolo unde e.Stiu ce inseamna ca si eu mi-am iubit bunica mult insa a trecut mult timp de cand ea nu mai este printre noi...era beteaga de ambele picioare si a crescut cel putin 11 nepoti...Sa-i fie tarana usoara bunicii tale.

În prealabil postat de glykys

Nu e vremea de durere, ci de implinire, de daruit, lucrat si inmultit mostenirea uriasa pe care mi-a lasat-o bunica. Numai ca eu, vai, nu am nici verticalitatea ei, nici taria ei, nici credinta ei, am si alta personalitate, dar am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa lucrez si eu ceva din ce mi-a lasat ea.

Mi s-a intamplat un lucru de mirare azi: mi-am cumparat doi covrigi si il aud pe vanzator: "O zi buna sa aveti! Sa nu uitati de bunica!"... Eu nu pricep de unde stia pana si vanzatorul ambulant de covrigi din centru de bunica mea, dar tare mi-a placut ce a zis.

Doliul presupune acceptarea si traversarea durerii, intr-un mod pe care Biserica ni-l arata de veacuri. Doliul e un travaliu.
Daca femeia nu accepta travaliul, nu naste.
Inainte de rasaritul soarelui e noapte, inainte de cald este frig, inainte de liniste e furtuna.
Sper ca ai intelegerea ca doliul e o experienta care nu trebuie negata sau indulcita. Cine nu accepta durerea doliului, isi neaga anumite realitati emotionale adinci.
Dar, desigur, tu stii mai bine, eu iti doresc sa te lumineze Dumnezeu in tot ce faci!
Cat priveste intamplarea de care te miri, eu unul vad aici o aplicatie la "...Care pretutindenea esti".
Si pe toate le plineste, Aliluia, Aliluia, Aliluia!+
Cu drag, Cezar

[jonzy30]

Eu m-am imbolnavit de la decesul bunicii incoace ...a fost un soc sa pierd prima persoana draga din famile ...si ma gandesc cat de limitat este timpul pe care il mai am la dispozitie cu parintii
Va rog spuneti-mi ce pot sa fac si eu pt sufletul bunicii mele care era penticostala

[glykys]

În prealabil postat de jonzy30

Eu m-am imbolnavit de la decesul bunicii incoace ...a fost un soc sa pierd prima persoana draga din famile ...si ma gandesc cat de limitat este timpul pe care il mai am la dispozitie cu parintii
Va rog spuneti-mi ce pot sa fac si eu pt sufletul bunicii mele care era penticostala

Dumnezeu s-o ierte!
Te poti ruga pentru sufletul ei -
http://logos.md/rugaciuni/acatiste/adormiti.