Un suflet trist...

[ladyanda]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Un preot mi-a spus odata un cuvant intelept si mi-a intrat in suflet ca o lege a vietii. Cuvintele adresate noua de cei din jur sunt cuvintele lor, asadar ei sunt responsabili (sufleteste) pentru ceea ce rostesc. Noi nu trebuie sa le luam asupra noastra, sa nu ne lasam afectati, sa nu adaugam in sacul nostru cu pacate si sarcini de-ale lor. Ne straduim sa descarcam sacul nostru umplandu-l de fapt cu vorbele celorlalti? Nu aceasta este calea dreapta. Si pentru a-si intari observatia cu suport biblic, mi-a amintit de vorbele Mantuitorului: "Adevarat va spun voua ca pentru orice cuvant rostit oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." Asadar rostirea osandeste, nu auzirea.

Elibereaza-te de zgura celor din jur, nu o lua asupra ta. Fii libera cu tine insati, urmeaza calea ta, straduieste-te sa te gasesti pe tine insati in raport cu Dumnezeu, nu cu lumea. A contrazice pe cineva ce se afla in sminteala evidenta, inseamna a fi mai smintit ca el. Nu oricui ii este data predica. Sa-i lasam pe preoti s-o faca. Pentru noi, tacerea si smerenia in tacere e calea.

Doamne, ajuta!

Este foarte usor sa spui sa nu te lasi afectata...dar mai greu sa aplici..pentru a aplica acest lucru in sinea ta trebuie sa exista o mica parte din ce are cel de langa tine...

Si sa nu uitam un lucru... si preotii sunt oameni...
Am intalnit multi preoti care dau sfaturi dar in acelas timp in casa lor domneste conflictul...
Mi s-a intamplat odata sa vorbesc cu un preot legat de un alt subiect, bineinteles ca a venit cu texte din carti (nu din viata reala)..atunci cand nu treci printr-o experienta asemanatoare este usor sa dai citate din carti, din filosofie..dar cand si tu ai trecut prin asa ceva parca te gandesti de doua ori si nu spui lucrurile cu usurine "pai fa asta!"

Si aici dau un exemplu... tatal meu si unchii mei au fost legati de mamaia si au suferit cand a murit, si aproape zilnic se duc la cimitr. O matusa le zicea "ce tot mergeti mereu la cimitir?"...si anul trecul ia murit mama si ei si in aceea clipa a inteles ce inseamna o pierdere...

Vei spune ca preotii vad, aud, multe dar cate lucruri sunt traite chiar de el? Pentru ca orice eveniment in viata daca nu trece si prin filtru nostru il privim cu obiectivitate, dar in momentul in care ti se intampla chiar tie...

Noi nu putem intelege poate suferinta unui copil bolnav sau a unei mame care a suferit o pierdere pentru ca nu traim acele lucruri si oricat de mult ne-am imagina cum ar fi tot nu am putea concepe cum ar fi...poate doar daca suntem pusi in fata aceleasi situatiii...

Si te cam prinzi cand unele lucruri sunt spuse din experienta si altele din carti caci cele spuse din experienta se pot aplica practic pe cand cele din carti raman doar la teorie pe care tocmai cei care le-o spun le-o incalca...
Am intalnit de exemplu pe cineva care tot propovaduia pacea, ingaduinta, toleranta si acasa isi lua nevasta la palme!