Citat:
În prealabil postat de ioanacluj
Pe mama o inteleg mai puti la partea cu ce zice lumea. Si de asemenea cred ca trebuia sa fie prima care sa-mi spuna ca e langa mine orice decizie iau.
In privinta ajutorului cerut, am observat ca ne este foarte greu sa cerem ajutorul inainte de a ne ajunge cutitul la os. Si aici generalizez. El si-a invatat lectia si nu cred ca va mai repeta aceeasi greseala. Eu la fel..........anul trecut am fost la psiholog pentru ale mele.
Conflicte interioare vor exista intotdeauna, dar pentru asta nu poti condamna un om si nu il poti cataloga. Aici ma refer la mama mea si la toti cei care privesc viata in alb si negru.
Viata are multe nuante de gri si cred ca pe tot parcursul ei ne straduim sa fim mai buni.......cu toate greselile pe care le facem
|
Referitor la mama ta,probabil lucrurile se vor rezolva in timp,iar temerile ei se vor linisti daca ginerele ii va demonstra ca intr-adevar este un om de incredere,care ii iubeste fiica si este alaturi de ea.Prin comunicare si rabdare se poate rezolva spun eu,pentru ca mama tot mama ramane orice ar fi...
Revenind la prietenul tau: cu totii facem greseli si da important este sa invatam din ele,insa depinde ce numeste el a invata lectia.Poate doar a respins acea parte din el promitandu-si solemn ca niciodata nu va mai repeta episodul,insa asta nu inseamna o rezolvare concreta.
Apropo de contrastul alb-negru,din pacate multi dintre noi procedam astfel:acceptam doar o parte din fiinta noastra,pe cea pe care o etichetam ca fiind buna,de regula,respingand latura pe care nu o putem accepta si astfel se formeaza ceea ce Jung numea "umbra din noi."
Aceasta umbra integrata la nivel constient este o mare sursa de potential,de forta interioara,insa neintegrata si respinsa poate da reactii surprinzatoare,nocive chiar, cum a fost episodul trait de prietenul tau ani de zile in urma si pe care nici el nu si-l poate explica.De asta spuneam ca psihoterapia l-ar ajuta in acest sens.
Bineinteles ca este o simpla sugestie,un punct de vedere.