E adevarat ca platim pentru pacatele stramosilor pana la al patrulea neam?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pavel77

Vă cred domnule Dumitru.
Biblia vorbește însă și în VT și în NT despre un Dumnezeu Răzbunător. Aceasta îi face pe unii oameni (se pare că inclusiv pe tine) să se simtă jenați cu un astfel de Dumnezeu și să evite să se „încoloneze” în armata Lui.

Nu te simți stingherit de această trăsătură a lui Dumnezeu, NU este vorba despre o răzbunare umană. În cazul omului răzbunarea este o acțiune rea. De fapt este interzisă total în NT. Răzbunarea este însă prerogativul lui Dumnezeu. Și se va manifesta prin pedepsirea celor care au făcut răul și nu s-au pocăit.

Ai trei variante Dumitru:

1. Să crezi ca Dumnezeu nu exista
2. Să crezi într-un Dumnezeu „cosmetizat”
3. Să crezi în Dumnezeul prezentat de Profeți, de Mântuitorul și de sfinții Apostoli.

Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cu desăvârșire bun și cu desăvârșire drept.

Bunătatea lui Dumnezeu față de noi l-a trimis pe singurul său Fiu să sufere groaznic și să moară pe o cruce. Un Dumnezeu „pieptănat” de oameni n-ar fi făcut niciodată așa ceva. De aceea zice Apostolul: „Cuvintul Crucii este nebunie pentru neamuri”. Însă Dumnezeu, în bunătatea lui față de noi, a hotărât ca singurul său Fiu să fie torturat și omorât pentru păcatul nostru. Astăzi prețul plătit de Isus acoperă păcatele întregii lumi.
Inclusiv păcatele tale și ale mele.

Cei care resping chemarea lui Dumnezeu și împăcarea adusă prin Jertfa lui Isus, vor avea parte de dreptatea lui Dumnezeu. Ea se va manifesta prin pedepsirea tuturor celor care au ales răul și nu au vrut să se pocăiască.

Nu știu exact cum și cine va exercita pedeapsa (e foarte posibil să fie precum o descriau Tradiție și MariS) dar și Mântuitorul în Evanghelii și Apostolul Ioan în Apocalipsa o prezintă ca fiind cumplită.
Sublinierea bunătății lui Dumnezeu în detrimentul dreptății lui nu aduce un serviciu creștinismului.
De asemenea nu trebuie amintită doar mânia și răzbunarea Lui.

Dumnezeul creștin este un Dumnezeu bun și drept.

frumos comentariul. chiar mi-a placut, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu tine.
te felicit pentru credinta ta.
"cei ce au ales raul si nu au vrut sa se pocaiasca", asa zici.
ce vrei sa spui?

[Pavel77]

În prealabil postat de Dumitru73

"cei ce au ales raul si nu au vrut sa se pocaiasca", asa zici.
ce vrei sa spui?

Vorbesc despre noi, oamenii. Despre alegerile noastre rele: să mințim, să disprețuim, să furăm, să rănim, să ucidem.
Vorbesc despre răul pe care-l săvârșim prin păcatele noastre. Împotriva lui Dumnezeu și împotriva semenilor.
De multe ori omul bagatelizează grozăvia păcatului săvârșit. Avem un sistem diabolic de protecție a păcatului personal, de explicații, de justificări pentru răul pe care-l săvârșim noi. Văd bine paiul din ochiul celuilalt dar când vine vorba despre mine am toate justificările.

Doar Duhul Sfânt poate arăta unui om cât este de păcătos și doar atunci când Duhul Sfânt îi descoperă omul vede cu adevărat urâciunea păcatului. De aceea Mântuitorul când a vorbit despre venirea Duhului Sfânt pe pământ a spus că acesta „va vădi lumea de păcat”. Fără prezența Duhului Sfânt în el, omul va considera mereu ca el „n-a omorît pe nimeni”.

Eu am fost unul care am zis despre mine că n-am nevoie de pocăință. Mă vedeam un om moral. M-aș fi pocăit dar nu aveam păcate. Aveam despre mine o părere mai bună decât despre creștinii care mergeau la Biserică. Intr-o zi, în timp ce citeam despre cum va fi în cer, am auzit parcă o întrebare în mintea mea: „Te crezi un om moral. Ești suficient de curat pentru a intra aici?”. M-am îngrozit atunci și am văzut în viața mea multe lucruri pe care nu le văzusem: invidie, minciună și încă multe altele.

Încă păcătuiesc. Prea mult. Dar mă pocăiesc. Adică regret păcatele și încerc, cu ajutorul Duhului Sfânt, să nu le mai fac. Pentru că asta înseamnă pocăința, nu a trece la pocăiți.


Toți oamenii fac răul. Cei care nu vor să se pocăiască vor ajunge să primească pedeapsa lui Dumnezeu.
Cam asta voiam să zic.