Iubirea prin ura de sine

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea e un act rațional.

Iubirea este un act emotional. Ratiunea nu are ce cauta in iubire.Ratiunea apartine mintii ,iar iubirea apartine inimii.

În prealabil postat de Traditie1

Este iresponsabil ceea ce spui. Tu crezi că te poți juca cu Dumnezeu, ceea ce e complet fals, din cel puțin trei motive:

1. Așa cum am spus, Dumnezeu este Stăpânul. Tu aplici porunca a doua (să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți) lui Dumnezeu, când de fapt ar trebui să aplici porunca întâi (să iubești pe Dumnezeu din toată inima ta (să nu iubești alte lucruri) şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta (ascultare totală prin fapte) şi din tot cugetul tău). Cum ziceam, Îl faci pe Dumnezeu om, sau te pui pe tine la nivelul Lui.

Aici gresesti, atribuindu-mi o vina pe care chiar nu o am.Crede-ma ca ii dau Domnului locul care I se cuvine.Daca ma adresez Lui intr-un mod familiar,nu inseamna ca-L minimalizez,din contra, IL ADOR!

Chiar si faptul ca ii spui lui Dumnezeu Stapan,arata relatia rece si plina de temeri pe care o ai cu El.Eu prefer sa-i spun Tata! Si sa ma supun Lui ca unui Tata iubitor ce este, nu ca unui Stapan,care ma poate si trage pe roata daca-L supar si nu-L ascult!

În prealabil postat de Traditie1

3. Orice faptă făcută pentru noi e egoistă și ea ne face mai egoiști. Iar egoiștii nu vor intra în împărăția iubirii.

Chiar si a manca,nu? De aceea,cred ca tu te-ai hotarat sa traiesti cu lumina,nu?! Daca gresesc,corecteaza-ma te rog..

În prealabil postat de Traditie1

Apoi, ceea ce zici tu este un caz clasic de înșelare. Unii Părinți au spus că încrederea prea mare în Dumnezeu este de fapt ceea ce în Scriptură e numită hula (păcatul) împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă niciodată. Nu se iartă nu pentru că Dumnezeu nu ar fi milostiv ci pentru că acest tip de atitudine dezrădăcinează definitv dorința de pocăință, de întoarcere de la viața lumească la Dumnezeu. Faptul că nu pricepi niște lucruri poate fi tocmai din pricina acestei atrofieri duhovnicești.

Oi fi atrofiata duhovniceste,nu zic ca nu..dar totusi nu atat de tare incat sa nu sesizez ca faci o confuzie aici:
Hula impotriva Duhului Sfant, despre care vorbesti mai sus, este increderea pe care o are un om ca poate pacatui la nesfarsit, ca Dumnezeu e bun si-l iarta mereu, nicidecum nu reprezinta increderea imensa de a-si lasa viata in mainil Lui( si in care ma regasesc total)..

În prealabil postat de Traditie1

Cred că ai uitat că pe alt topic susțineai pedeapsa cu moartea, răzbunarea.

Citeste mai bine si citeste toate postarile mele despre pedeapsa cu moartea.

Si nici cand am febra 40, n-am sa spun ca am avut o inspiratie divina cand am sustinut ca as condamna la moarte anumite categorii de criminali.Inspiratia divina a venit ulterior,cand am batut in retragere...

În prealabil postat de Traditie1

Și în mod evident nu înțelegi ce nenorocire este iubirea lumească de sine, cea pentru care trebuie să ne urâm.

Nu trebuie sa ne uram.Suntem creatie divina.Vrei sa uram lucrarea Lui???
Repet,jertfa de sine nu este totuna cu ura..


No,cam atat

PS- daca am fi colegi de serviciu,sigur ne-am intelege bine..,desi aici e clar ca nu ne pasalim..

[Traditie1]

În prealabil postat de Melissa

Iubirea este un act emotional. Ratiunea nu are ce cauta in iubire.Ratiunea apartine mintii ,iar iubirea apartine inimii.

Dihotomii fără sens. După tine afecțiunea poate exista fără rațiune, ceea ce e absurd.

Iubirea cerută de Domnul se manifestă prin fapte, nu prin sentimente:
Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte.

Iubirea emoțională este de fapt o patimă. Și bețivul iubește băutura, desfrânatul curvia etc.

Aici gresesti, atribuindu-mi o vina pe care chiar nu o am.Crede-ma ca ii dau Domnului locul care I se cuvine.Daca ma adresez Lui intr-un mod familiar,nu inseamna ca-L minimalizez,din contra, IL ADOR!

Chiar si faptul ca ii spui lui Dumnezeu Stapan,arata relatia rece si plina de temeri pe care o ai cu El.Eu prefer sa-i spun Tata! Si sa ma supun Lui ca unui Tata iubitor ce este, nu ca unui Stapan,care ma poate si trage pe roata daca-L supar si nu-L ascult!

Ți se pare că-l iubești pe Dumnezeu fiindcă te crezi bună. Teoriile tale sunt opuse felului cum vorbeau Sfinții ortodocși dar sunt asemănătoare înșelaților catolici, care de asemeni credeau că dau pe afară de câtă iubire au în ei. Sfinții ortodocși toți tremurau de frica lui Dumnezeu pentru că aveau smerenie. Omul mândru are impresia că e bun, dar de fapt e doar închipuirea lui de sine.

Sfântul Siluan spune că smerenia e lumina în care Îl vedem pe Dumnezeu. Atât timp cât cugetul e umflat de mândrie, el nu crede cu adevărat în Dumnezeu și nu simte nevoia să se conformeze voinței Lui dar se euforizează pătimaș pentru imaginara iubire pe care ar avea-o pentru El. Smerenia e o mare taină iar calea către ea e ura de sine. Trebuie să conștientizăm răutatea care se află în noi, mândria, egoismul și atunci vor începe să ni se deschidă ochii.


Ura de sine pe care trebuie să o avem este poruncită de Hristos:

Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. (Mt 10, 39)

Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. (Lc 14, 26)

Topicul acesta l-am creat pornind de la un capitol din cartea arhimandritului Sofronie, capitol pe care îl poți citi aici, ca să te lămurești mai bine despre ce e vorba:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ine-68665.html

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea cerută de Domnul se manifestă prin fapte, nu prin sentimente:
Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte.

. . . fapte . . .fapte . . .fapte ! ! ! Atata timp cat ora de postare coincide cu Sfanta Liturghie , mai ales ca astazi praznuim " Buna Vestire ", mai putem vorbi de fapte ! Era un thread pe aici , unde se spunea ca suntem cei mai tari in teorii , dar practica ne omoara ! Credinta in Dumnezeu si participarea la cultul divin , in special la Sfanta Liturghie , sunt pentru fiecare madular viu al Bisericii , doua relatii inseparabile . Era un alt thread cu indreptatirea de sine . . . , mult adevar , caci de Bisrica am cam uitat , si culmea azi de Buna Vestire ! Suntem mari teoreticieni , dar cu asta nu ne vom mantui in veci !

[Traditie1]

În prealabil postat de cristiboss56

. . . fapte . . .fapte . . .fapte ! ! ! Atata timp cat ora de postare coincide cu Sfanta Liturghie , mai ales ca astazi praznuim " Buna Vestire ", mai putem vorbi de fapte ! Era un thread pe aici , unde se spunea ca suntem cei mai tari in teorii , dar practica ne omoara ! Credinta in Dumnezeu si participarea la cultul divin , in special la Sfanta Liturghie , sunt pentru fiecare madular viu al Bisericii , doua relatii inseparabile . Era un alt thread cu indreptatirea de sine . . . , mult adevar , caci de Bisrica am cam uitat , si culmea azi de Buna Vestire ! Suntem mari teoreticieni , dar cu asta nu ne vom mantui in veci !

Participarea la slujbe, respectarea a tot felul de ritualuri, pravile de rugăciune și alte reguli dă o siguranță iluzorie a mântuirii.

Iar încercarea ta de a mă pune la punct e semnul unei tendințe negative de a controla oamenii. Învață să respecți libertatea celorlalți.

"Ura de sine" poate fi o binecuvantare de la Dumnezeu pentru ca te ajuta nesperat de mult sa-L chemi mereu, mereu in ajutor pe Dumnezeu, iti da lacrimi de pocainta, iti da dorinta de rugaciune si alte asemenea mijloace binecuvantate. Insa, daca ura de sine devine un mijloc prea puternic, pe care nu-l mai poti controla in niciun fel, care ajunge sa te impiedice sa faci lucruri folositoare(?) pentru suflet sau sa-ti traiesti viata curat si simplu (sunt cazuri in care ura de sine te poate face sa nu poti sta intre semeni, sa nu poti merge firesc pe strada etc.), atunci devine un mijloc fara masura, o exagerare care te tulbura si te rupe de un mod de viata simplu si curat. Nu stiu cum e mai bine. Numai Dumnezeu ne poate ajuta sa dobandim cele folositoare si numai El stie si intelege cum putem sa le dobandim.

Doamne ajuta-ne si da-ne toate lucrurile de care avem nevoie, indiferent cat de grele sau usoare sunt ele de dus!

[Traditie1]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

"Ura de sine" poate fi o binecuvantare de la Dumnezeu pentru ca te ajuta nesperat de mult sa-L chemi mereu, mereu in ajutor pe Dumnezeu, iti da lacrimi de pocainta, iti da dorinta de rugaciune si alte asemenea mijloace binecuvantate. Insa, daca ura de sine devine un mijloc prea puternic, pe care nu-l mai poti controla in niciun fel, care ajunge sa te impiedice sa faci lucruri folositoare(?) pentru suflet sau sa-ti traiesti viata curat si simplu (sunt cazuri in care ura de sine te poate face sa nu poti sta intre semeni, sa nu poti merge firesc pe strada etc.), atunci devine un mijloc fara masura, o exagerare care te tulbura si te rupe de un mod de viata simplu si curat. Nu stiu cum e mai bine. Numai Dumnezeu ne poate ajuta sa dobandim cele folositoare si numai El stie si intelege cum putem sa le dobandim.

Evident, există, ca în orice, excese. Noi trebuie să controlăm întreaga noastră viață interioară, toate gândurile, sentimentele, pornirile. Experiența arătată că sunt gânduri aparent pozitive, cu efect devastator. În general, tot ceea ce se însușește printr-o acceptare voluntară, fie el gând sau experiență senzorială, are toate șansele să fie demonic și distructiv. Lucrurile care vin de la Dumnezeu, inclusi ura de sine corectă, acționează fără aplecarea voinței noastre spre ele.

Diavolul dă tot felul de gânduri și sentimente aparent bune, de falsă iubire, falsă smerenie etc. Prin ele ne înalță de fapt în mândrie, scopul lui.

Deci ura de sine nu trebuie să fie practicată de noi prin autosugestie sau acceptarea unor gânduri. Este vorba de o conștientizare a răutății din noi, nu de ceva faptic.

[MariS_]

Iubirea prin ura de sine mi se pare nefericita chiar exprimarea. Iubirea nu poate proveni si nici macar creste din ura de altceva. Eu inteleg ce a dorit autorul sa exprime dar mi se pare un exces insasi exprimarea aceasta. Lepadare de sine e cu totul altceva. Lepadarea nu presupune ura ci detasare, detasare de egoism, detasare de mandrie, detasare de valorile false ale lumii. Dar nu ura, aici cred ca deja e exces. Cand ajungi la ura nu mai poti iubi curat pentru ca nu poti tine doi pepeni intr-o mana. Deci, inteleg sensul formularii dar nu sunt de acord cu forma in care e exprimat. Ar trebui inlocuit cuvantul ura din ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Traditie1

Evident, există, ca în orice, excese. Noi trebuie să controlăm întreaga noastră viață interioară, toate gândurile, sentimentele, pornirile. Experiența arătată că sunt gânduri aparent pozitive, cu efect devastator. În general, tot ceea ce se însușește printr-o acceptare voluntară, fie el gând sau experiență senzorială, are toate șansele să fie demonic și distructiv. Lucrurile care vin de la Dumnezeu, inclusi ura de sine corectă, acționează fără aplecarea voinței noastre spre ele.

Diavolul dă tot felul de gânduri și sentimente aparent bune, de falsă iubire, falsă smerenie etc. Prin ele ne înalță de fapt în mândrie, scopul lui.

Deci ura de sine nu trebuie să fie practicată de noi prin autosugestie sau acceptarea unor gânduri. Este vorba de o conștientizare a răutății din noi, nu de ceva faptic.

Doamne ajuta-ne sa reusim! Fara duhovnic poti sa-ti faci mult rau. Acceptarea/neacceptarea gandurilor de vina care uneori ne incearca sunt lucruri care pe mine ma depasesc. Daca le accepti mergi pe un teren periculos, daca nu le accepti vin intrebari de genul "cine sunt eu sa ma ridic impotriva lui Dumnezeu sa spun ca nu am facut aia sau aia" - exact gandul de falsa smerenie de care spuneai. Sa le lasi nefiltrate e iar foarte greu caci controlul vietii interioare te indeamna sa le cercetezi. Ajungem parca mereu, mereu la aceeasi concluzie: Doamne ajuta-ne sa reusim sa fim bineplacuti Tie! Nu stiu cum este un om bineplacut lui Dumnezeu, dar din mila Lui nemarginita, poate vom afla cu totii odata.

În prealabil postat de Traditie1

Tu ai zis că eu nu am simțit niciodată milă.

Asa ceva nu am gandit,nu am spus,nu am insinuat.Dar daca imi dai tu un copy-paste ,am sa te cred.Dar grija mare, sa NU IMI DAI PASAJUL DESPRE AFECTIVITATE,pentru ca repet inca o data,NU VOBEAM DE MILA.Sau tu fata de un batran boschetar nu-ti poti imagina alt sentiment decat de mila???

În prealabil postat de Traditie1

Participarea la slujbe, respectarea a tot felul de ritualuri, pravile de rugăciune și alte reguli dă o siguranță iluzorie a mântuirii.

Sigur ca da..Siguranta asta de sine, ca toti suntem pe aratura si numai tu esti pe drumul catre mantuire,arata clar "smerenie"...

În prealabil postat de Traditie1

Iar încercarea ta de a mă pune la punct e semnul unei tendințe negative de a controla oamenii. Învață să respecți libertatea celorlalți.

Aici spui tare bine:

În prealabil postat de Traditie1

Ați imagina astfel de lucruri despre alții arată că nu mai ai contact cu realitatea.

..Deoarece Cristi isi expunea parerea,la fel ca tine sau ca mine..

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Participarea la slujbe, respectarea a tot felul de ritualuri, pravile de rugăciune și alte reguli dă o siguranță iluzorie a mântuirii.

Din tot sufletul te rog sa ma ierti , dar o mai mare erezie de mult nu am mai citit pe acest forum ! Te adresai pe un thread la Generalitati tizului tau Andrei ( Cozia ) , astfel :"Largeste-ti orizontul , invata sa gandesti , nu mai fii asa simplist "! Acest sfat dat de tine , ti se potriveste ca o manusa !. . ." Ortodoxie si Bucurie " :http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...rie-68606.html