Despre discriminare

[florin.oltean75]

În prealabil postat de lrina Georgeta

Din cauză că poartă îmbrăcăminte simplă şi modestă, lucrează într-un domeniu de activitate văzut de ceilalţi ca fiind lipsit de valoare, este introvertit, are o boală vizibilă sau multe altele, un om este catalogat de ceilalţi ca nefiind demn de atenţie, încredere sau respect. Ca urmare, acesta îşi plânge de milă, se îmbolnăveşte sau pierde iubirea şi încrederea faţă de aproapele sau de sine, îl/se judeca.

Ce trebuie să facă un om care este discriminat în cadrul unui colectiv profesional sau social? Cum să facă faţă presiunilor psihologice fără a periclita sănătatea sufletului şi a trupului?

Acest gen de persoana trebuie in primul rand sa-si regaseasca demnitatea - respectul de sine.

Demnitatea se recastiga cand ne contemplam propriile calitati,
incercand sa fim impartiali, obiectivi in autoevaluare.

Aceasta virtute trebuie cultivata cu mare atentie si progresiv,
pentru ca se afla in proximitatea imediata mandriei.

Cand esti constient de propria valoare,
aceea pe care Dumnezeu a intiparit-o in tine,
nicio o privire sau remarca denigratoare nu te poate clatina, nu te poate rani.

In crestinism este un topic sensibil,
pentru ca demnitatea, aceasta virtute,
prin natura ei nu cere, nu cerseste indurare sau ajutor.

Demnitatea este un moment in care nu mai ceri ajutorul cuiva
si incerci sa-ti asumi realitatea asa cum se prezinta.

Asta nu inseamna ca nu-l primesti cand ti se intinde mana.

Cand se recapata respectul de sine,
doar atunci putem umbla slobozi in prezenta lui Dumnezeu,
iar smerenia noastra devine adanca si autentica.