Ma simt singur...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de vultur77

Tu cam ce crezi?Sa iti iubesti aproapele inseamna sa-i dai pumni si picioare in cap?

Să-ţi iubeşti aproapele înseamnă uneori să-l aperi de cei care-l atacă. Tu ce faci cînd vezi pe cineva că este atacat pe stradă? Sau cînd iţi intră în casă hoţii? Te aperi, creştineşte, dînd şi pumni în cap dacă situaţia o cere.

Nu văd nici o problemă să înveţi să te lupţi, atîta timp cît nu lupta este folosită în scop rau.

[Traditie1]

În prealabil postat de Sanduu

Tocmai am un gind sa intru la o sectie de Kik-box :) sa practic in timpul liber dupa serviciu, insa as vrea sa stiu daca Biserica permite asa ceva ...

Și dacă Biserica permite crezi că e bine? De ce nu gândești cu mintea ta?

Așa-zisele arte marțiale sunt forme de manifestare a dominației asupra altora. Nu e vorba de autoapărare (căci să fim serioși, câte agresiuni publice au loc în mod obișnuit?) ci de victoria asupra altora, de principiul demonic al concurenței.

Citește Noul Testament și poate ai să înțelegi filozofia non-violenței și a smereniei la care ne învață Hristos.

Mișcarea fizică e bună, dar nu cea sportivă și cu atât mai puțin cea combativă. Sportul solicită atenția, atenție pe care trebuie să o dăm lui Dumnezeu prin rugăciunea permanentă. E de dorit o formă de mișcare care să permită libertatea minții, cum e mersul pe jos pe care poți să-l practici atunci când mergi la serviciu.


Cât despre problemele tale cu singurătatea și depresia, Andyfth ți-a dat niște sfaturi bune. Citește cărți de psihologie, problema ta vine mai mult din lipsa cunoașterii de sine.

[calator prin ploaie]

Woooow Traditie1...ma tot uimesti....Dar e de bine!

În prealabil postat de Traditie1

Cât despre problemele tale cu singurătatea și depresia, Andyfth ți-a dat niște sfaturi bune. Citește cărți de psihologie, problema ta vine mai mult din lipsa cunoașterii de sine.

Sa nu fie cu suparare, dar Florin Ionut a ridicat o problema concreta la care nu se cade sa evitam a raspunde: da, Florin, sunt situatii cand un om riposteaza pentru a se apara, nu are incotro, de exemplu Stefan cel Mare si Sfant precum si Sfantul Constantin cel Mare au cam facut baie de sange si Biserica, iata, i-a canonizat. Apoi, daca asta e realitatea, cine e interesat sa o ascunda? Si cu ce finalitate?
Cat priveste postarea de mai sus, Traditie draga, eu sunt ff rezervat.
Lucrez de 20 ani in domeniul tulburarilor de comportament si, printre altele, am lucrat cu tineri tulburati psihic care erau hotariti sa se sinucida. Nu pot da detalii, amintesc doar ca o inalta fata bisericeasca (inalta, foarte sus in ierarhia Bisericii) avea o fata, studenta, care sustinea ca e demonizata si care vroia sa isi puna capat zilelor. Fata era complet scoasa din minti iar familia era disperata. Parintele insa a apelat si la mine, iar dupa ce am vazut care e situatia, i-am recomandat cu tarie tratament psihiatric apoi, sub atenta supraveghere a psihiatrului, consiliere psihologica de grup. Dupa nenumarate eforturi fata s-a insanatosit, slava lui Dumnezeu. Apoi, prin parintele au venit la mine preoti alcoolici, sotii de preoti cu grave tulburari emotionale, copii de preoti cu tulburari de comportament, studenti de la Teologie etc. In ultimii 10 ani am adunat destule dovezi ca uneori psihiatrul si psihologul trebuie sa lucreze IN ECHIPA cu preotul duhovnic.
Citirea cartilor de psihologie nu vindeca pe nimeni! Dovada: noi cei care am facut facultatea de psihologie am citit mult, e firesc sa fi fost asa, dar dupa facultate nu am avut voie sa practicam psihoterapia decat DUPA ce am trecut fiecare prin analiza personala si terapie, individual si de grup, minim 300 de ore, unii mai mult. Deci cartile nu vindeca, cel mult consoleaza pentru o clipa. Sau deruteaza mult, induc in eroare, caci nu intelegem ce citim daca nu suntem indrumati cu competenta. iar pe piata sunt multe carti proaste, mincinoase.
Cea care vindeca este SMERENIA: imbraca haina de client sau pacient, accepta ca ai nevoie de ajutor si intra in relatie concreta, fata in fata, cu terapeutul. Apoi accepta comunitatea celor suferinzi ca si tine si lucreaza in grup. Daca mai esti si om cu frica lui Dumnezeu, sunt toate sansele ca harul vindecator sa se pogoare asupra sufletului si corpului si sa aiba loc frumoasa transformare interioara, care aduce roade in planul relatiilor umane.
Cat priveste depresia, o stie tot psihologul: este preambulul sinuciderii. Prima complicatie a depresiei si cea mai oribila este gandul la sinucidere, apoi pregatirea ei, apoi tentativa sau tentativele.
Oameni buni, lasti cartile, fugiti la contactul cu semenii nu la izolare si lecturi!
Ce ar fi daca am citi despre Sfanta Liturghie in loc sa participam direct la ea, daca am citi despre Maslu in loc sa cadem la Hristos impreuna cu semenii, daca am rasfoi o lista despre pomenirea mortilor in loc sa facem o pomana etc. etc.
Dumnezeu e Persoana. Sa nu citim despre rugaciune, ci sa cautam contactul direct cu El, prin insusi actul concret al rugaciunii.
De ce ne e frica sa ne vindecam prin contactul cu semenii? Dumnezeu lucreaza si prin oameni, in relatii concrete, de la suflet la suflet, uneori de la corp la corp.
V-o spun cu mana pe inima, cu frica de Dumnezeu, si cu imens regret ca traim sub minciuna. Dar sa nu deznadajduim, sa ne indreptam doar, Domnul e cu noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ioan cezar

Cat priveste depresia, o stie tot psihologul: este preambulul sinuciderii. Prima complicatie a depresiei si cea mai oribila este gandul la sinucidere, apoi pregatirea ei, apoi tentativa sau tentativele.

Seamănă cu penultima şi ultima treaptă a păcatului, anume deznădejdea şi sinuciderea.

În prealabil postat de ioan cezar

Oameni buni, lasti cartile, fugiti la contactul cu semenii nu la izolare si lecturi!

Bune-s şi cărţile, nu poate nimeni contesta. Însă îndemnul la socializare cu ceilalţi este un îndemn bun de urmat. De asta există o Biserică, de asta ne împărtăşim. Căci ce înseamnă mai exact faptul că ne îm-părtăşim cu Trupul Lui Hristos? Ce este Trupul Lui Hristos? Este însăşi Biserica, adică noi toţi. Deci noi toţi ne facem co-părtaşi unii cu ceilalti care se împărtăşesc şi ei întru Hristos, care face posibil această realitate.

De ce cuminecarea euharistică este o condiţie necesară pentru viaţa de veci? Iisus ne spune clar: "Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi." (Ioan 6, 53) Păi fără a fi capabili de comuniune în armonia Bisericii nu avem ce căuta în Împărăţia Cerurilor, unde este dragostea perfectă a noastră unii pentru alţii şi a fiecăruia cu Dumnezeu. Aici se vede şi motivul pentru care ar trebui să ne apropiem cît mai des posibil de Sfîntul Potir.

Deci da, oameni buni, fugiţi la contactul cu semenii!

[Traditie1]

În prealabil postat de ioan cezar

Sa nu fie cu suparare, dar Florin Ionut a ridicat o problema concreta la care nu se cade sa evitam a raspunde: da, Florin, sunt situatii cand un om riposteaza pentru a se apara, nu are incotro, de exemplu Stefan cel Mare si Sfant precum si Sfantul Constantin cel Mare au cam facut baie de sange si Biserica, iata, i-a canonizat. Apoi, daca asta e realitatea, cine e interesat sa o ascunda? Si cu ce finalitate?

Poate biserica a greșit. Oricum, nu era vorba de apărare colectivă, ci individuală. Eu cred că nenorocirile vin de la Dumnezeu, pentru ambițiile noastre lumești. Deci soluția în cazul agresiunilor nu e învățarea unor tehnici combative, ci împăcarea cu Dumnezeu, renunțarea la cele lumești, astfel ca Dumnezeu să nu ne mai pedepsească. Asta e în concordanță cu Scriptura, care învață să nu ripostăm la agresiune și să ne pocăim ca să nu fim loviți de Dumnezeu (vezi porunca întoarcerii obrazului sau pilda cu cei omorâți de turnul Siloamului).

Și dacă deși am făcut tot ce trebuia tot suntem agresați, înseamnă că sunt niște suferințe pe care trebuie să le suportăm. Mântuitorul nu a ripostat la agresiunea nemeritată ci S-a supus până la moarte. Viața noastră trebuie să fie un exemplu de trăire sfântă, de supunere a tuturor manifestărilor ascultării lui Dumnezeu. Nu am fost puși în această lume să ne zbatem pentru cele lumești ci să mărturisim pe Dumnezeu. Dacă El vrea să murim prin mâna unui răufăcător, trebuie să ne supunem.

Cat priveste postarea de mai sus, Traditie draga, eu sunt ff rezervat.
Lucrez de 20 ani in domeniul tulburarilor de comportament si, printre altele, am lucrat cu tineri tulburati psihic care erau hotariti sa se sinucida.

Cea care vindeca este SMERENIA: imbraca haina de client sau pacient, accepta ca ai nevoie de ajutor si intra in relatie concreta, fata in fata, cu terapeutul. Apoi accepta comunitatea celor suferinzi ca si tine si lucreaza in grup. Daca mai esti si om cu frica lui Dumnezeu, sunt toate sansele ca harul vindecator sa se pogoare asupra sufletului si corpului si sa aiba loc frumoasa transformare interioara, care aduce roade in planul relatiilor umane.

De ce ne e frica sa ne vindecam prin contactul cu semenii? Dumnezeu lucreaza si prin oameni, in relatii concrete, de la suflet la suflet, uneori de la corp la corp.

Trebuie avut în vedere că încrederea necontrolată în psihoterapeuți sau în alți oameni poate duce la legumizare, la depersonalizare. Omul trebuie să găsească în el însuși și în Dumnezeu resursele propriului echilibru (prin cunoașterea de sine) și aceasta e direcția în care îl pot ajuta ceilalți. Deci trebuie să existe atât o deschidere, cât și o rezervă față de ceilalți oameni, care, deducția și realitatea ne-o arată, au toate șansele să rătăcească, să fie lipsiți de înțelepciune.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Traditie1

Și dacă deși am făcut tot ce trebuia tot suntem agresați, înseamnă că sunt niște suferințe pe care trebuie să le suportăm.

Ce zici, Sfîntul Ioan Valahul a procedat bine omorîndu-l pe atacatorul lui?

Conform gîndirii tale, daca vine unul la tine să te violeze, tu nu ripostezi. Ceea ce e mai mult ca sigur greşit.

Deci sunt situaţii de viaţă, de evitat pe cît posibil, cînd nu ai ce face: trebuie să şi dai la nevoie. Evident, în scopul de a-l imobiliza pe agresor şi a-l preda autorităţilor sau măcar pentru a scăpa, nu din răzbunare sau mai ştiu eu de ce.

În prealabil postat de calator prin ploaie

Woooow Traditie1...ma tot uimesti....Dar e de bine!

si eu sunt uimita..dar in celalalt sens...

[Traditie1]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce zici, Sfîntul Ioan Valahul a procedat bine omorîndu-l pe atacatorul lui?

Conform gîndirii tale, daca vine unul la tine să te violeze, tu nu ripostezi. Ceea ce e mai mult ca sigur greşit.

Deci sunt situaţii de viaţă, de evitat pe cît posibil, cînd nu ai ce face: trebuie să şi dai la nevoie. Evident, în scopul de a-l imobiliza pe agresor şi a-l preda autorităţilor sau măcar pentru a scăpa, nu din răzbunare sau mai ştiu eu de ce.

Și sunt situații când trebuie să accepți agresiunea fără să ripostezi. În toate, trebuie să căutăm voia lui Dumnezeu, nu a noastră. Mă întreb de ce ți-ai mai pus Noul Testament în semnătură dacă îl contești.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Traditie1

Și sunt situații când trebuie să accepți agresiunea fără să ripostezi. În toate, trebuie să căutăm voia lui Dumnezeu, nu a noastră. Mă întreb de ce ți-ai mai pus Noul Testament în semnătură dacă îl contești.

Te mai întreb o dată: tu, dacă vine cineva sa te violeze, ce faci? Îi predici din Noul Testament?

Una e să înduri o palmă, alta e sa vezi cum îţi sunt molestaţi copiii. Dacă vrei, mai găsesc şi alte situaţii concrete cînd eşti dator să ripostezi.