Cum masuram moralul unui crestin in viata din afara bisericii?

[MariS_]

În prealabil postat de patinina34

Multumesc pentru raspunsuri!

Banuiesc ca aveam in minte o intimplare intre doi prieteni foarte buni, intr-o zi unul nu a mai raspuns la intrebarile celuilalt subit, fara motiv, fara o cearta, fara un temei.

Amindoi erau buni crestini, ffiecare dupa puterea lui: posturi , rugaciuni etc.

Intrebarea era, oare cit de crestina a fost fapta celui ce a decis subit sa rupa o relatie, asa fara motiv? O fii crestineste sau nu?

Raspunsurile de aici, unele mai subtile, altele mai la subiect, in special multumiri d-lui Cozia, lamuresc putin problema.

Banuiesc , insa ca e mai mult o latura morala, dar si crstineasca tot odata. Trebuie sa ai curaj sa spui omului de ce ai hotarat sa intrerupi o relatie, daca in primul rand ai moral ridicat si mai ales o sanatoasa invatatura crestineasca, nu lasi omul sa-si framante mintea si sufletul incercand sa descopere unde a gresit?!

In al doilea rand , banuiesc ca atunci cind urmezi pildele Mantuitorului, nu faci o asemenea fapta, incerci sa discuti problema, deoarece doar atunci tu urmezi acele pilde.

Si da, ca sa raspund la o afirmatie aici, facuta de Melissa, uneori oamenii nu continua o relatie fara un motiv anume, deci se intimpla uneori in viata sa ai astfel de situatii, altfel ajungi sa te intrebi exact ceea ce m-am intrebat eu: care o fii motivul? e crestineste sau nu?

Draga patinina34, bine ai revenit pe forum. Iti spun acum, ca luat de valul intrebarii, am uitat sa-ti dau binete. Eu am sesizat "directia" intrebarii tale si de aceea am dat un raspuns mai umoristic. Stiam ca intrebarea ta bate inspre falsii crestini si in aceeasi directie a batut si raspunsul meu. Numai ca m-am inclus si pe mine printre ei. Si nu din falsa smerenie ci pentru ca eu cred ca suntem putini cei adevarati. Dar nu asta e o problema, problema e sa constientizezi acest lucru si sa incerci tot timpul sa te corectezi. Adica sa fii pe drumul cel bun, chiar daca stadiul in care te afli la un moment dat nu-ti da dreptul sa te numesti crestin autentic. Toti avem scaderi, toti avem greseli, toti avem pacate, important e sa ni le recunoastem, sa ni le asumam si pe cat posibil sa incercam sa devenim mai buni. Deci problema cu prietenul sau prietenii care nu-ti mai raspund la mesaje e la ei, nu la tine, dar pastreaza speranta ca se vor schimba, acorda tu aceasta sansa din generozitate si atunci poate se vor schimba si ei. Sa nu-i judecam pripit daca n-am primit si raspunsul lor, cine stie ce motive au, poate gresite, poate greu de descalcit, impresii false dar poate au si un sambure de adevar, o vorba nepotrivita, un gest interpretat gresit etc, etc. Cand noi luam si greseala lor asupra noastra facem fapta lui Hristos si ne numim atunci crestini.
Har, smerenie si jertfa de sine.