Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[ioanacluj]

În prealabil postat de DragosP

@Ioana: ideal este să ai binecuvântarea părinţilor. Nu intru acum în detalii, dar aşa este bine, din toate punctele de vedere.
Dacă însă tu eşti convinsă că omul cu care vrei să-ţi împarţi bucuriile, realizările, necazurile deopotrivă este cu adevărat cel ce-ţi este hărăzit, fă pasul pe care ţi-l dictează conştiinţa. DAR, nu o ocărâ pe mama ta, păstrează în continuare legătura cu ea şi faceţi-o amândoi să vadă că iniţial a greşit.
Dumnezeu să vă ajute!

Asta ar fi fost ideal, asta mi-am dorit si eu chiar daca uneori nu stiu sa cer ceea ce vreau.........

Nu o ocarasc pe mama, sau nu asta mi-a fost intentia, cred ca am afirmat de fiecare data ca o iubsc enorm, dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu ea si recunosc ca uneori ma scoate din sarite :)

Cred ca cei care mi-au raspuns au inteles acest lucru.

[DragosP]

Nici n-am zis şi nici nu cred că n-ai iubi-o pe cea care ţi-a dat viaţă. Ai doar grijă ca nu cumva să ajungi să n-o mai cinsteşti cum se cuvine.

[ioanacluj]

În prealabil postat de DragosP

Nici n-am zis şi nici nu cred că n-ai iubi-o pe cea care ţi-a dat viaţă. Ai doar grijă ca nu cumva să ajungi să n-o mai cinsteşti cum se cuvine.

Partea cu cinstitul mi-e greu sa ma gandesc acum la asta. Daca a " cinsti" inseamna a ii respecta deciziile .........asta nu pot. Deocamdata suntem la cuvinte grele aruncate intre noi. Pentru a le sterge e nevoie de timp. Si doar niste cuvinte calde, de data asta, nu pot sterge cuvintele grele dinnainte.

Nici eu si nici ea nu cred ca mai avem incredere, daca una dintre noi isi schimba atitudinea, ca ceea ce se afirma e real.

Clar gresim amandoua, dar eu gresesc pe "pielea mea"

Poate ca avem fiecare adevarul ei, dar de data asta e " adevarul" pentru mine.

Daca era o decizie legata de ea, chiar daca nu eram de acord, trebuia sa accept pana la urma ce decizia finala ii apartine.

Am incercat sa fac rezumatul situatiei.

In rest ii iubesc enorm, ii cinstesc cat pot si ma rog sa nu pateasca ceva.

[DragosP]

În prealabil postat de ioanacluj

...
In rest ii iubesc enorm, ii cinstesc cat pot si ma rog sa nu pateasca ceva.

Asta este foarte bine!

[Mirela0110]

mmm ... complicata situatie ... bineinteles, ideal ar fi ca orice casatorie sa fie cu acordul absolut al ambilor parinti, si desigur, trecutul unui om se poarte ierta.

acum pararea mea : cand vine vorba de un fost puscarias si mai ales daca ar avea probleme psihice, ( dupa 2 3 ani nu ai cum sa stii, nici dupa 10 ani nu cunosti un om), ok, ai facut o greseala pe care o regreti, nu-i problema, te incadrezi in societate ca toti ceialalti, vorbim, esti un om ca oricare altul, ne putem intalni in oras, nu conteaza trecutul, dar ca sa fac casa si familie cu tine ... nu multumesc. asta e parerea mea. apoi daca ar veni un copil toata lumea ar rade de el, tatal tau e puscarias, hahaha, ce rusine ar fi pe copilul ala. si nu stiu, poate meriti ceva mai bun ...

bineinteles, iubirea e ciudata, e oarba cum se zice, si daca cineva considera ca si-a gasit jumatatea chiar si in chipul unui om care a fost la puscarie, ce poti sa faci? poate totusi da Dumnezeu ca toate sa mearga bine. trebuie multa rugaciune ca nu noi, fiecare cu parerile lui, ci Dumnezeu sa isi spuna parerea. sa iti dea un semn despre ceea ce trebuie sa faci, sa o iei pe drumul cel bun.

eu, sincer, ca mama, cred ca as lesina daca mi-ar veni fata acasa cu un puscarias. sau baiatul cu vreo prostituata. sa fereasca Dumnezeu !!! as incerca sa le explic in mii si mii de feluri ca merita ceva mai bun, n-au decat sa ii aiba in anturaj, dar ca sa faca casa cu ei, familie ... nu stiu ce sa zic ... intr-un final, daca as vedea ca tot nu si nu si ei se incapataneaza ca si-au gasit jumatatea, si persoanele respective dau semne bune, ca si asta conteaza, ce pot sa fac? decat sa imi fuga de acasa, sau Doamne fereste sa isi ia zilele, mai bine accept, chiar daca ar fi cu inima stransa.

ce as face foarte mult? m-as ruga. dar nu ca sa nu se casatoareasca, ca doar nu am eu cum sa stiu ce e rezervat pentru fiecare de la Dumnezeu. m-as ruga ca ai mei copii sa faca pasul cel mai bun, sa ii apere Dumnezeu de suferinta, sa le lumineze ochii si calea si sa faca alegerile cele mai bune pentru ei.

[MariS_]

În prealabil postat de Mirela0110

acum pararea mea : cand vine vorba de un fost puscarias si mai ales daca ar avea probleme psihice, ( dupa 2 3 ani nu ai cum sa stii, nici dupa 10 ani nu cunosti un om), ok, ai facut o greseala pe care o regreti, nu-i problema, te incadrezi in societate ca toti ceialalti, vorbim, esti un om ca oricare altul, ne putem intalni in oras, nu conteaza trecutul, dar ca sa fac casa si familie cu tine ... nu multumesc. asta e parerea mea. apoi daca ar veni un copil toata lumea ar rade de el, tatal tau e puscarias, hahaha, ce rusine ar fi pe copilul ala. si nu stiu, poate meriti ceva mai bun ...

Draga Mirela, iti inteleg ingrijorarile si sunt de acord cu restul mesajului, numai cu pasajul de mai sus am oarece retinere. Ma gandesc ca Domnul Hristos, rastignit fiind pe cruce intre doi talhari, nu I s-a parut ofensator acest lucru, iar cand talharul de-a dreapta i-a cerut sa-l pomeneasca in Imparatia Sa, nu i-a spus "esti un om ca oricare altul, ne putem intalni in oras, nu conteaza trecutul, dar ca sa fac casa si familie cu tine ... nu multumesc", ci i-a spus "astazi vei fi cu mine in Rai". Si talharul acela n-a fost un simplu spargator de banca, cred ca a fost vorba de un ucigas pentru ca crucificarea era cea mai grea pedeapsa in acea perioada. Deci si vina trebuia sa fie pe masura. E adevarat, insa, ca noi nu putem face intotdeauna faptele Domnului Hristos, Cel pe care pretindem ca-L urmam si de la care ne luam numele, dar putem sa acceptam atunci cand unii, din intamplare sau cu buna stiinta, le mai fac. Dar am observat ca in finalul mesajului tau ai si aceasta dispozitie de a accepta totusi si o astfel de posibilitate, deci comentariul de mai sus nu se refera la tine. M-am folosit doar de el.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Mirela0110]

una e ca e primit in sanul unei comunitati, este iertat de trecut, (asa cum Iisus l-a iertat pe talhar si l-a primit in Rai) si este considerat ca un om ca oricare altul, fara sa fie aratat cu degetul pentru trecutul lui, ca na, omul mai face greseli pe care le regreta si fiecare om are voie la o a doua sansa si alta e sa stai zi si noapte cu el. eu nu as fi facut niciodata familie cu un puscarias, care poate avea si probleme psihice, mai stii ce apucaturi poate sa capete un om iesit din puscarie? ... nu stiu eu sunt mai fricoasa de felul meu.

am cunoscut pe cineva care a umblat cu un puscarias si i-a mancat zilele .. si banii... si sanatatea ... pe fata se dadea mieluselul cuminte dar de fapt era o lichea ... bine, asta e cazul pe care il cunosc eu ... bineinteles, nu toti puscariasii sunt asa ... acum depinde foarte mult si motivul pentru care faci puscarie ... una e sa faci puscarie ca din greseala ai dat peste un pieton cu masina si una e sa faci puscarie pentru furt, viol, talharii ... si daca ar mai avea si probleme psihice ...

de asta, in cazul ce tine doar de mine nu as accepta... daca vine de vb de vreun copil, oricat de mult as incerca eu sa ii explic, si el nu si nu, atunci nu as avea ce sa fac decat sa accept, ca nu am incotro... prefer sa accept orice ar vrea copiii mei decat Doamne fereste sa ii pierd ... oricum ma rog sa ne fereasca Dumnezeu de orice e rau in lumea asta si sa luam intotdeauna deciziile cele mai bune.