duminica prima zi din saptamana ?

[stefan florin]

În prealabil postat de AdrianAamz

Informatia aceasta, din cate imi amintesc, am citit-o fie intr-o revista stiintifica, fie intr-o carte de geologie in urma cu vreo 30 si ceva de ani, dar nu imi mai aduc aminte in ce revista sau in ce carte.
E posibil sa fi fost revista romaneasca "Magazin", sau "Stiinta si Tehnica"... pentru ca daca nu gresesc, era in limba romana.

Eu nu fac caz de stiinta si de presupunerile ei, dar ceva se leaga aici atunci cand pe de o parte stiinta sustine ca nu exista forma de energie fara a avea o sursa concreta, pe de alta parte Biblia spune ca Soarele (si restul astrilor) au fost create in a 4-a zi a creatiei, iar lumina din prima zi.

Ceea ce noi numim azi (conventional) ca fiind "zi" se raporteaza la o stare concreta a substantei si a energiei, pe cand ceea ce numeste Biblia "zi" cu privire la creatie se raporteaza la o altfel de stare a substantei si a energiei.

Oricum, pentru mine toate acestea sunt prea putin importante in raport cu ceea ce trebuie sa urmarim: unirea si vietuirea cu Hristos.

multumesc pt raspuns

[silent assasin]

Dar stiam ca Dumnezeu cand a facut pamantul utima zi ,a7a ,asta fiind Duminica,s-a odihnit.Nu s-a odihnit apoi a facut pamantul.Pt. mine e aceeasi doar ca ignor acea liniutza rosie care delimiteaza saptamanile pe calendar.

[Galaxy]

Pace vouă!

Mă bag şi eu (sunt adventist) în discuţie după ce am citit tot thread-ul.
Şi.. Oh boy! Chiar e nevoie de pace pe-aici!
Discuţia a început calm dar se termină cu tunete, fulgere şi ban-ări de user-i.

Diferenţa între religii/confesiuni este unul dintre cele mai delicate subiecte de discuţie.
Trebuie multă diplomaţie, răbdare şi mai ales dragoste frăţească (mai ales din partea adventiştiolor pt că acum jucăm în deplasare - ne aflăm pe un forum ortodox).

E clar că niciun forumist care şi-a susţinut fierbinte punctul de vedere nu o să se lase convins de cealaltă tabără.
La ce cred eu că foloseşte toată încleştarea asta este cazul celor care află de abia cum că Duminica nu este de fapt ziua a şaptea a săptămânii.
Iar în legătură cu ziua de odihnă pot citi argumentele prezentate de ambele părţi şi pot decide pentru ei care argumente sunt de acceptat şi care nu.

[Galaxy]

Mă gândeam la următorul scenariu:

Plecăm de la ideea că Isus a spus să ne iubim unii pe alţii.

Acum, să presupunem că ne vom reîntâlni în ceruri mântuiţi şi sâmbetişti şi duminicali (toţi care suntem aici pe thread-ul ăsta).
Credeţi că o să se întâmple ceva de genul următor?
Mergem la Iisus şi-l întrebăm:
"Avem o dispută. Care este ziua de odină, Sâmbăta sau Duminica?"
Şi Iisus o să ne răspundă fie una fie alta.
Iar "câştigătorii" o să se întoarcă spre "învinşi" şi o să le zică: "Aha, v-am spus, dar n-aţi vrut să ne ascultaţi rătăciţilor/sectanţilor/tradiţionaliştilor şamd !"

Unde ar mai fi iubirea de care ne spunea Iisus?

Să nu ne încingem aşa tare la discuţie că doar suntem fraţi în Hristos.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de silent assasin

Dar stiam ca Dumnezeu cand a facut pamantul utima zi ,a7a ,asta fiind Duminica,s-a odihnit.Nu s-a odihnit apoi a facut pamantul.Pt. mine e aceeasi doar ca ignor acea liniutza rosie care delimiteaza saptamanile pe calendar.

Unde scrie in Biblie numele zilelor in care Dumnezeu a facut lumea cu toate ale ei ?
Scrie doar "zi una", "ziua a doua" etc.

Dupa calendarul evreiesc, saptamana incepe cu ceea ce azi cunoastem drept duminica.
In Evangelii, cand se relateaza despre modul in care s-a descoperit ca Hristos a inviat, scrie ca femeile si ulterior unii dintre apostoli au venit la mormant in prima zi a saptamanii. E vorba de prima zi a saptamanii evreiesti, care mai tarziu a fost numita Kyriaki Hemera sau duminica.

Pentru noi e mai important ceea ce spune Scriptura Noului Testament despre tablele de piatra si cele ale inimii acesta e raportul dintre legea mozaica si cea hristica.

Si mai spune ceva:
"Şi o astfel de încredere avem în Hristos faţă de Dumnezeu; nu că de la noi înşine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.
Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată în litere, pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi aţintească ochii la faţa lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feţei lui, cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea Duhului ? Căci de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în slavă slujirea dreptăţii."

Si mai scrie apostolul urmatoarele:

"Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor."

Unii isi intemeiaza argumentatia pe degetul lui Dumnezeu si pe tablele de piatra (ale Vechiului Testament) mai sus mentionate.
Noi ne intemeiem argumentatia pe Fiul lui Dumnezeu si pe Noul Testament.

Poate mi se pare doar, insa cred ca Galaxy supune atentiei urmatoarea problema: este ziua odihnei o problema de viata si de moarte ? Mantuirea depinde esential de numele zilei de odihna ?
Din cate stiu, in ortodoxie ziua de odihna nu este dogma, indiferent de argumentatia biblica.
Mai stiu ca esentiale sunt pentru mantuire: harul (prin sf. Taine, incepand cu Botezul si culminand cu Euharistia), credinta si faptele bune.

Credinta fara fapte moarta este (Iacov), iar fara har este insuficienta (cum sa mai primeasca omul har, daca lipsesc faptele ??).

Harul fara credinta se pierde, si la fel fara fapte bune.

Faptele bune fara credinta (nici nu mai vorbim de har) sunt simple efuziuni sentimentale...sau poate chiar mai rau: propaganda pentru propria persoana.

Cand nu aveam credinta (de har nici numai incape discutie!), totusi faceam fapte bune, dar cred ca eram mai degraba incadrat la definitia cinica a altruismului: "arta de a te servi de altii avand aerul ca le vrei binele".

[MariS_]

Cred ca legile sapate in inima de Domnul Hristos, contin si legile sapate in piatra. Dar nu numai ca le contin, le desavarsesc. Ziua de odihna din porunca sapata in piatra si care reprezenta a 7-a parte din timpul tau, cel dedicat Domnului, se desavarseste nu printr-o alta zi de odihna, ci printr-o odihna permanenta in Domnul. Cand Il ai pe Hristos in inima nu mai e nevoie sa celebrezi o anumita zi de odihna, ci toate zilele I le dedici Domnului. Nu numai legea e scrisa atunci in inima ci si Domnul Odihnei se afla prin har in inima ta. Iar tu nu mai trebuie sa aduci jertfe exterioare, ci insasi inima ta sa o daruiesti Domnului. Iar Domnul va sfinti si binecuvanta toate zilele tale.
Har, smerenie si jertfa de sine.