Ma simt singur...

În prealabil postat de Sanduu

as vrea mult sa am pe cineva alaturi pe care sa iubesc si sa fiu iubit, din acest motiv ca sint singur adesea am o stare de tristete in suflet

Ce intamplare, Sandule, chiar ieri (ti-o spun poate iti e de folos):
A venit la mine ieri, pentru consiliere (asta-i meseria mea) un baiat cam de varsta ta (el e intr-a 12-a) si spunea exact ce zici tu. Cunoscind postarea ta de aici, cand a inceput sa vorbeasca am crezut ca traiesc o experienta de deja vu, deja connu, sau ca mi se joaca o farsa...
Discutind despre necazul lui, deodata a facut o descoperire pe care, iata, ti-o impartasesc si tie. A zis cam asa:
"Parca vad o sosea pe care circula un fel de energie de la mine spre lume si de la lume spre mine, ca pe orice sosea... In ambele sensuri circula energie ca si cum masinile ar trece zbarniind unele pe langa altele... Dar stai, la mine nu e asa: la mine nu vine nimic dinspre lume ... Ma tot uit, poate vine vreo masina cu dragoste si spre mine... dar nu vine... Astept, astept, degeaba... dar nu vine. Uite, asta e necazul meu."
Apoi mi-a trecut prin minte sa il intreb: si ce ai putea sa faci, ce sta in puterea ta sa faci?
Vrei cumva sa atragi "masini cu dragoste" spre tine? Sa le faci semn? Sa aprinzi vreun foc asa cum fac naufragiatii de pe insule, doar-doar i-o vedea vreun vapor sau vreun avion...?
Nu, mi-a spus el, nu imi place sa ma simt un naufragiat, nici nu cred ca sunt... Mai degraba...AHA! STIU! SOSEAUA ASTA E FACUTA CA SA CIRCULE ENERGIA IUBIRII PE EA SI NU CONTEAZA IN CE SENS CIRCULA! POT SA TRIMIT EU MASINI, DACA ELE NU VIN! NU CONTEAZA SENSUL, CONTEAZA SA FIE IUBIRE PE SOSEA!!!
Am ramas uimit de metafora clientului meu, nu ma gandisem asa niciodata. Dar cred ca a spus un mare adevar: cand nu primim afectiune, ne putem incalzi inima oferind noi ceea ce asteptam de la altii. Nu conteaza sensul, nu e important de unde vine dragostea, important e ca ea sa fie in noi, pe soselele noastre interioare. Deci, daca vrei dragoste in inima ta, ofera dragoste! Sunt atitia in jurul tau care au nevoie de afectiunea ta, asa cum o poti oferi acum. Incepe prin a darui tu altora, ceea ce ai tu insuti atat de mult nevoie... Cred cu tarie ca Bunul Dumnezeu te va rasplati din plin pentru asta, dar pana la rasplata Lui pe care tu o astepti, te vei simti tu insuti fericit pentru ca prin tine circula iubirea (care de la El este pusa in tine, ca o saminta, ca un bob de mustar, ca un bob de drojdie in aluat, ca un talant - vezi pilda talantilor si celelalte). NU CONTEAZA SENSUL, CONTEAZA CA SOSEAUA IUBIRII SA NU FIE GOALA!
Nenorocit e, mai degraba, cred, cel care nu mai ofera nimic desi primeste tot...