Istorioara despre avort

[spre_rasarit]

- Eu sunt ingerul pazitor al vietii tale. Eu totdeauna te pazesc pe tine, si acum m-am aratat tie cu porunca lui Hristos.


- Doamne, scoate-ma de aici, ca mor de frica! Fa mila cu mine si nu ma lasa aici!


A sculat-o din genunchi si i-a zis:


- Nu te teme si mergi dupa mine!


El mergea inainte si ea in urma. Si in urma lui se vedeau raze de lumina si era o mireasma a Duhului Sfant, cum nu mai este pe pamant.


Mergand cu ingerul pe drumul acela, ea a intrebat:


- Doamne, de ce pe femeile acestea le sug balaurii acestia cu doua capete si pe acelea le mananca vulturii de foc. Le mananca sanii lor si iar cresc si ele se chinuiesc? Si a zis ingerul:


- Acestea n-au voit sa le suga copiii lor. N-au vrut sa alapteze copii si de aceea balaurii acestia de foc le vor suge in vecii vecilor si vulturii de foc le vor manca sanii, ca au fost criminale si au omorat copiii nevinovati din pantecele lor. Femeile care au omorat copiii prin avort, cu bai, cu injectii, cu pastile si i-au otravit cu buruieni de la babe, asa se vor munci in veci, ca nu s-au pocait, nici nu s-au spovedit, ci au crezut ca-i gluma pacatul acesta.


Mergand asa, i se parea ei ca au mers cativa kilometri. S-a uitat in dreapta si a vazut un singur arbore de foc, unde nu era legata nici o femeie. Si ea a intrebat:


- Doamne, uite aici un singur copac care nu are legata nici o femeie de dansul! Zice ingerul:


- Vezi copacul asta de foc? Acesta era copacul tau, daca n-ascultai de preot si te duceai sa omori copilul! Tu n-ai nici un copil pe lume si era primul copil. Dar avea sa te pedepseasca Dumnezeu, pentru ca aveai sa mori in timpul avortului la doctor. Dar fiindca ai avut frica de Dumnezeu si te-ai hotarat in inima ta sa nu omori copilul si ai intrebat pe preot si te-ai hotarat mai bine sa mori decat sa omori copilul, iata ca ai scapat de acest copac!


Apoi a zis ea: "Doamne, scoate-ma de aici! Incotro este tara mea? Unde sunt eu aici?" Ingerul i-a zis: "Sa-i spui barbatului tau cel criminal ce ti-am spus eu. Daca te mai indeamna pe tine la avort, nu aici se va munci el, ci in alt loc, unde de o mie de ori va fi mai greu ca aici! Tu esti fata de preot si te-ai maritat fecioara, cum te-a facut mama ta, iar el este un preacurvar. El s-a insurat cu tine, dar inainte el a trait cu trei femei nemaritate si le-a obligat sa faca avort si le-a platit el la doctor. Acele trei femei au pierdut cate un copil. Deci are pe sufletul lui trei avorturi facute de el. Are sa manance carne in vecii vecilor, in focul gheenei!


El nu ti-a spus tie, dar este un mare curvar si spurcat. Tu te-ai casatorit curata cum te-a facut mama ta, iar el a fost un preacurvar si ucigas, care a platit pentru acelea sa faca avort. Sa-i spui, ca el n-a zis nimanui".



Atunci ea a zis: "Doamne, pe unde sa ma duc eu acasa? Pe unde sa ies?" Ingerul Domnului i-a spus: "Dar unde esti, acasa esti! Tu scoala-te si framanta aluatul, ca a dospit in covata". Si l-a vazut ca un fulger cand a zburat, si ea s-a trezit in casa.


S-a trezit femeia foarte spaimantata si aluatul dadea jos din covata, cum i-a spus ingerul. Se culcase la sapte fara un sfert si acum era ceasul noua si un sfert seara. Deci doua ore jumatate. In timpul acesta a fost prin iad si a vazut unde se muncesc femeile criminale care fac ucidere de om.


Cand s-a sculat, de frica a inceput sa strige in gura mare. Sotul ei venise de la serviciu si daca a vazut ca este obosita si se odihneste, n-a mai deranjat-o. Cand a auzit racnind, el a crezut ca a luat foc ceva la cuptorul de paine.


A venit barbatul ei:


- Ce-ai patit, Silvia? Ce ti s-a intamplat?


- Vai de mine! Vai de mine! Am fost in iad. Am vazut iadul! Am vazut unde se muncesc femeile care fac avorturi.


- Cum?


Si i-a spus sotului tot ce i-a zis ingerul.


- Iata, zice, ce mi-a mai spus: ca tu m-ai luat pe mine curata cum m-a facut mama, dar tu ai trait cu trei femei necasatorite, si le-ai indemnat sa faca avorturi la doctori. Asa-i?


- Asa este.


- Auzi, ca te asteapta pe tine munca mult mai mare ca aceea. Ca tu ai si platit la doctori ca sa omori copiii, nu numai ca le-ai indemnat. Banii aceia sunt spre pierzarea ta in veci!


El, cand a auzit ca i-a descoperit pacatele, a zis:


- Sa stii ca adevarul ti-a spus. De azi inainte ma pocaiesc si eu pana la moarte. Dar du-ma la un duhovnic sa-mi spun pacatele, sa pun si eu inceput bun, ca am auzit ca Dumnezeu primeste pe cel pacatos!


Apoi a venit cu sotia si s-au marturisit amandoi, indreptandu-si viata. L-am marturisit si i-am spus: "Iata, frate, ce a facut Dumnezeu cu tine! Cata mila a avut de tine! Prin femeie ti-a descoperit urgiile si faradelegile tale, ca sa te intorci la pocainta".


Atunci mi-am adus aminte de cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: De unde stii, femeie, ca nu-ti vei mantui barbatul? Nu stii tu, zice, ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa? si invers.


Iata o femeie crestina! O femeie cu frica lui Dumnezeu, care a fost hotarata in inima ei mai bine sa moara, decat sa faca avorturi! Si s-a rugat lui Dumnezeu si a castigat si pe sotul ei la adevarata credinta si i-a indreptat si viata lui. Si asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt pana astazi impreuna si duc viata cinstita si curata inaintea lui Dumnezeu.


I-am dat si lui canon sa nu se impartaseasca 20 de ani, ca pentru un avort Sfintii Parinti opresc 20 de ani, iar cu iconomie 10 ani, daca omul posteste toate posturile si miercurile si vinerile si face milostenie. "Fac toate!" a zis el. Atunci i-am redus canonul la 10 ani. Zece ani i-am dat canon si sa planga toata viata ca a omorat trei oameni. Caci ori vei omori copilul, cum ti-am spus, cand l-a semanat Dumnezeu in pantecele mamei sale, cand este cat o samanta; ori il omori cand este mai mare, tot acelasi pacat ai.


Sa va iasa din minte, cum zic unele femei: "Parinte, nu era decat de-o luna, ca nu se stia ce-a fost!" Nu minti pe Dumnezeu, Care a zidit si Care a zamislit in tine. Nu auzi ce spune Ieremia Proorocul? Doamne, au nu Tu zidesti duhul omului la zamislire?


Pe Dumnezeu nu-l poate minti nimeni. Aveti frica lui Dumnezeu, paziti-va de gandul acesta al uciderii de copii, mai tare decat toti balaurii din lumea asta si decat toate. Paziti-va! Ca daca tot veti face mereu avort, poporul nostru se imputineaza. Vom ramane numai batranii si vor veni alte popoare si ne vor robi, ca vom fi putini si nu vom mai avea copii ca sa fie ostasi ai tarii si oameni de isprava sa conduca tara!


Tineti nu numai la natalitatea poporului si la scumpa noastra tara, tineti la sufletul vostru, care-i mai scump decat toata lumea, ca daca il veti pierde, cu toata lumea nu puteti sa-l rascumparati. Toate femeile care aveti barbati si v-ati cununat, ca si acelea care ati gresit si ati facut nunta fara cununie, sa nu omorati copiii. Copilul este un inger si prin el te mantuiesti si tu! Naste-l, boteaza-l, creste-l si printr-insul te mantuiesti si tu.


Sa te duci la marturisire, ca esti o crestina buna, si te iarta Dumnezeu. Iar a ucide copilul este cea mai mare crima, cea mai mare faradelege si impotrivire inaintea lui Dumnezeu, Care l-a creat in pantecele tau si ti-a dat tie nastere, iar lui i-a dat suflet viu si cuvantator.


Va rog din toata inima sa tineti minte aceasta intamplare. Aduceti-va aminte, femeilor, de vulturii cei de foc si de copacii cei de foc care ard pe femeile care fac avort, ca si de balaurii cei de foc, care au sa va suga pieptul!


Paziti-va, va rog, nu numai de-a face pacatul, ci si de-a gandi la aceasta, caci crima si prea cumplita crima este fata de constiinta ta, fata de Dumnezeu si fata de tara in care ne-am nascut si traim.

[spre_rasarit]

AVORTUL SE IARTA PRIN SPOVEDIRE.

Preotii au auzit multe femei spovedind avorturi, nu e ceva deosebit pentru preoti. Cui ii e rusine in oras sa se duca la spovedit cand e intr-un alt oras unde nu te cunoaste nimeni de exemplu in timpul concediului sau intr-un oras de pe un drum .

Multe pilule contraceptive inclusiv cea de a doua zi pot face avort. E bine sa fie spovedite oricum.

[spre_rasarit]

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...uri-81167.html

[spre_rasarit]

Erau doi oameni gospodari si s-a intamplat, cum se intampla si astazi, ca nu aveau copii. Si ei s-au rugat mult lui Dumnezeu sa le dea copii, cum s-au rugat Sfintii Parinti Ioachim si Ana si altii. Dar Dumnezeu nu le-a dat, poate pentru ca ei n-au avut atata credinta.


Dupa ce s-au rugat si au vazut ca Dumnezeu nu le da nici un copil, s-au sfatuit, zicand: "Mai femeie, noi avem multa avere si ca maine vom muri. Hai sa luam un copil de suflet!"


Si s-au inteles amandoi si au luat un copil parte barbateasca si l-au crescut cu mare atentie si l-au invatat scoala si a venit vremea sa-l casatoreasca. Atunci s-a logodit cu o fata de neam bun, dar care ii cerea multa avere. Cand a fost sa se aseze zestrea, ce-i da baiatul fetei, baiatul ii spune tatalui sau:


- Tata, daca m-ai infiat si numai pe mine ma ai, cui ai sa-i dai averea? Deci, ca sa pot reusi sa iau fata aceea in casatorie, sa-mi dai toata averea in scris mie!


Mama s-a invoit, ca stia ca are avere multa, dar tatal sau, mai prudent, si ca barbat, a zis:


- Ba nu, mai baiete! Este adevarat ca am avere multa si am sa ti-o dau tie toata. Dar eu am sa fac cu tine un act cu clauza. Jumatate din avere ti-o dau acum, iar jumatate dupa moartea noastra. Tot tie iti ramane, dar cat voi trai, voi avea si eu jumatate, ca nu cumva pe urma sotia ta sau fiii tai sa-mi zica: "Du-te de aici, ca n-ai nici un drept!" Sa stiu ca am si eu avere!


Ce s-a intamplat? Baiatul, vrand-nevrand, a trebuit sa primeasca. Dar satana i-a pus in inima acest gand: "Stii ce sa faci daca iti da toata averea numai dupa moarte? Omoara-l mai repede si apoi iti ramane tie toata averea!"


Dar el, daca ar fi avut constiinta si frica de Dumnezeu si s-ar fi dus la un duhovnic sa se spovedeasca, ar fi scapat de gandul cel rau. Caci, oricand iti spune satana sa faci ceva, daca te-ai spovedit, ai scapat de gandul cel rau. Ca asa cum sarpele, cand iese din gaura, fuge, tot asa fuge din inima si gandul celui ce se spovedeste sincer. Caci spune Sfantul Antonie cel Mare ca de nimic nu se bucura satana mai tare, decat de omul care isi ascunde gandurile sale.


Deci el avea de gand sa-l omoare pe tatal sau, dar n-a spus nimanui. Zicea el: "Am sa-l omor, ca dupa aceea o sa-mi ramana mie toata averea!" Dupa trei ani de la casatorie, intr-o primavara, in vremea aratului, a pus impreuna cu tatal sau, cum se intampla si astazi, un plug cu patru boi. Si avea tarina lui la marginea unei paduri. Avand plugul din lemn, tatal lui a luat barda si s-a dus la tarina sa are. Cand au tras la popas, i-a zis satana feciorului sau: "Iata acum, vezi, nu-i nimeni pe lan, ia barda si omoara-l pe tatal tau!"


Si asa a si facut. S-a uitat in stanga si-n dreapta sa vada daca nu-i nimeni. Si cand a vazut ca nu-i nimeni, s-a dus si a luat barda de la plug, s-a repezit la tatal sau, care nici nu se gandea la asa ceva, si i-a taiat capul. Apoi l-a luat de par, l-a dus in iarba la marginea padurii, a dus si trupul si cu un lemn de la plug a facut o groapa, l-a acoperit si a pus iarba pe deasupra.


Dupa ce l-a ucis pe tatal sau, fiindca pana seara mai era o bucata de vreme, a manat boii singur. Seara s-a dus acasa si a inceput s-o ia la ocara pe maica-sa si pe femeia lui:


- Dar ce-a facut tata acasa, ca m-a lasat singur cu plugul pe ogor?


Femeile au raspuns:


- Mai omule, n-a venit tatal tau acasa!


- Ei, uite, m-a lasat singur cu patru boi sa ar si-i tare greu singur!


Sa vedeti pana la urma ce s-a intamplat! Au asteptat sa vina batranul de la camp. A asteptat si maica-sa si femeia lui, dar de unde sa mai vina? A trecut o luna, doua, si toata lumea spunea in sat: "Mai, barbatul cutareia nu mai vine! S-a pierdut omul acela. Ce s-o fi facut? S-a spanzurat, s-a inecat, ce s-a intamplat cu el?" Nimeni nu banuia ca l-a ucis feciorul sau. Dar iata ce s-a intamplat.


Sangele dreptului nu se ascunde, cum nu s-a ascuns sangele lui Abel. Acest om care a ucis pe tatal sau a inceput sa slabeasca. Nu manca, nu bea, nu dormea. Se tot uita asa intr-o parte. Intorcea capul si iar se uita in acea parte si privea speriat in toate partile.


Stiti de ce se uita? Oriunde privea, il vedea pe tatal sau cu capul in mana si auzea un glas: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?" Daca se uita in castronul cu mancare, il vedea acolo cu capul in mana; daca se culca pe perna, il vedea acolo cu capul in mana; daca se ducea pe drum, il vedea si se speria; se uita in alta parte, dar auzea iarasi glasul: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?"


Si cu frica aceasta a trecut un an. Vazandu-l mama si sotia lui tulburat, au priceput si au zis: "Omul asta are ceva pe constiinta! Mare lucru de nu l-a omorat el pe tatal sau!" Intr-o seara il iau ele amandoua cu blandete:


- Mai omule, de cand a disparut tatal tau te vedem tot tulburat! Nu prea mananci, nu prea dormi! Parca esti speriat. Ai slabit, te-ai uscat! Ce ai? Daca ai ceva pe constiinta, spune macar la un duhovnic, ca tu ori ai sa innebunesti, ori ai sa mori!


- Nu pot sa va spun voua! Dar vreau sa merg la o manastire, ca sa ma spovedesc!


Si l-au dus la o manastire, mama si sotia lui, unde era un sihastru. Duhovnicul l-a intrebat de ce este asa speriat si slab si ce are pe constiinta, iar el a zis:


- Parinte, eu am omorat pe tata, ca sa obtin de la el averea pe care trebuia s-o mostenesc. De atunci nu mai pot nici dormi si nici manca! Atata mustrare de cuget am si o spaima mare, ca unde ma uit, il vad pe tata cu capul in mana si tot zice asa: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?"


- Ei, fiule, a zis duhovnicul, aceasta-i mare crima si trebuie canon aspru! Du-te acasa si timp de sapte ani de zile sa nu mananci decat o data in zi dupa apusul soarelui, mancare fara untdelemn, si sa faci cate 500 de metanii pe zi. Dupa sapte ani sa vii la mine iar!


S-a dus acasa si a spus femeilor:


- Timp de sapte ani de zile sa-mi faceti mancare de post. Dar nu numai atat, ci nici cu ulei, cum este in Postul Mare, miercurea si vinerea.


Atunci au inteles ele ca i-a dat canon aspru pentru ca a ucis pe tatal sau, dar el tot n-a vrut sa spuna mamei si sotiei sale. Si isi luase camaruta lui si traia in curatie, ca nu i-a mai trebuit nici femeie, nici nimic. Post si rugaciune si plangere si suspine si metanii, sa imblanzeasca pe Dumnezeu pentru urgia care o avea asupra lui.


Dupa un an - doi, tatal sau aparea tot mai rar. Cand a ajuns la sapte ani, tatal lui aparea cu capul in mana, cam la 2-3 saptamani, dar tot mai aparea. El se invatase cu postul si avea si la maini si la picioare bataturi de la canon, de cate mii de metanii a facut.

[spre_rasarit]

Si plangea omul si se ruga si postea. Iar la sapte ani s-a din nou la duhovnic si i-a zis:


- Parinte, eu sunt acela caruia mi-ati dat canon sapte ani.


- Ei, tu esti, fiule? Ai facut canonul?


- L-am facut, parinte!


- Mai vine tata cu capul in mana?


- Mai vine, parinte, dar mai rar, si multumesc lui Dumnezeu ca mai pot dormi un ceas-doua noaptea, ca atunci nu puteam si eram sfaramat.


Atunci i-a zis duhovnicul:


- Du-te acum unde l-ai ingropat si asculta daca se mai aude vocea lui. De vei auzi ceva, vino sa-mi spui si apoi stiu eu ce are sa fie cu tine!


Deci s-a dus unde stia ca l-a taiat si l-a ingropat pe tatal sau. Dar, cu cateva sute de metri, inainte de a ajunge la marginea padurii, a auzit un glas din iarba care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Si din ce se apropia, glasul acela se auzea tot mai tare. Iar cand a ajuns mai aproape, l-a cuprins spaima mare, atat de tare striga tatal sau: "Judecata! O, judecata!"


Deci s-a intors inapoi si a venit la duhovnicul manastirii, aproape iesit din minti, de mare spaima.


- Ce-ai patit, fiule?


- Vai de mine, parinte! M-am dus acolo unde l-am ingropat pe tata, dar cand m-am apropiat, am auzit un glas care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Cu cat ma apropiam, cu atat striga mai tare. Iar cand am ajuns foarte aproape, m-a cuprins spaima si m-am intors. Oare ce sa fie asta, parinte?


Si a zis duhovnicul:


- Fiule, tatal tau cere judecata lui Dumnezeu asupra ta! Dar nu stiu un lucru: daca cere judecata in lumea aceasta sau in cealalta. Deci, bine ar fi sa fii judecat in lumea aceasta!


- Parinte, dar de unde am sa stiu eu aceasta?


- Iata, fiule. Daca judecata lui Dumnezeu te va ajunge in lumea aceasta, are sa fie bine. Ai sa tragi un necaz mare si ai sa scapi in cealalta lume; te duci acolo la bine. Iar daca judecata lui Dumnezeu te urmareste dincolo de mormant, este mult mai greu! Fiule, acum du-te acasa si daca pe drum nu vei pati nimic, mai fa un an de zile canon si apoi vino iar la mine! Iar daca ai sa intalnesti un necaz mare in drumul acesta spre casa, sa-l rabzi cu mare barbatie de suflet, ca prin necazul acela ai sa te curati si ai sa scapi de osanda pe care o ai asupra ta, ca ai fost ucigas de tata!


Deci a plecat omul ingandurat. Dar de la manastirea aceea pana la satul lui, trebuia sa treaca printr-un targ. Si femeia lui, cand a plecat el de acasa, i-a spus asa:


- Mai omule, din cauza ta, ca tu nu mananci nici carne, nici oua, nici branza, si noi ne-am uscat. (Ca asa se intampla in casa. Cand nu mananca unul de dulce, nu mananca nici ceilalti; iar cand in casa tin toti si numai unul mananca de dulce, nu se prinde de el, de parca ar manca iasca). Tu daca ai sa treci prin targ, te rugam adu-ne o bucata de carne sa facem putina zeama, macar acum, ca n-am mancat de sapte ani si am uitat de gustul ei.


Caci din cauza lui ca postea de atatia ani, se uscasera si mama-sa si femeia; mancau ele, dar vai de ele cum era mancarea aceea.


De aceea, trecand el prin targ, si-a adus aminte si s-a dus la un macelar. Dar era spre seara si se vanduse toata carnea si nu mai era pe taraba acolo decat un cap de oaie, zvantat bine. Deci a impa-chetat capul cel de oaie zvantat bine, a platit, l-a pus in traista si a apucat-o pe o ulita a targului care urca la deal. Mergand la deal, ce s-a intamplat? A inceput sa curga din traista sange mult, fierbinte, pe drum. Si oamenii, cand au vazut, au zis:


- Stai, omule! Ce ai in traista? Ai taiat un porc? Ce-i, ca uite, in urma ta curge dara de sange?!


Iar el a zis:


- Da' de unde! Am cumparat un cap de oaie si acela n-avea sange! De unde sa fie?


Si cand s-au uitat oamenii in traista lui, ce cre-deti ca era? Capul tatalui sau, proaspat taiat, atunci. Iata ca judecata lui Dumnezeu l-a ajuns! Cand l-au vazut oamenii, au chemat politia: "Oameni buni, veniti ca un om a taiat capul altuia si-l duce in traista!"


S-a adunat lumea de mirare mare:


- Mai ucigasule, dupa ce l-ai taiat, il mai si duci pe drumul mare? Cum ai avut tu curajul asta?


Dar el, cand a vazut ca judecata lui Dumnezeu l-a descoperit, a zis:


- Stati, oameni buni, ca va spun adevarul! Cu adevarat sunt ucigas! Cu adevarat m-a ajuns judeca-ta lui Dumnezeu, dar nu l-am taiat acum.


Si mai adunandu-se cativa oameni, l-au cunoscut si au zis:


- Asta-i tatal sau!


- Asa este, dar nu l-am taiat acum, sunt opt ani de atunci.


- Ei, tu crezi ca poti minti lumea? Dar capul este taiat acum, numai ca nu vorbeste!


Atunci el a fost nevoit sa spuna adevarul si s-au dus cu totii la locul unde l-a taiat. Si cand au sapat, l-au gasit pe tatal sau ingropat si putred, dar fara cap. Capul il pusese ingerul in traista la el si a facut din capul cel de oaie, capul tatalui sau. Si atunci s-au incredintat toti ca l-a ajuns judecata lui Dumnezeu.


Si era atunci pedeapsa dupa lege, cap pentru cap, si i-au spus:


- Baiete, pregateste-te sa pui capul tau pentru capul tatalui tau!


Dar duhovnicul a spus:


- Dati-mi voie sa-l spovedesc si sa-i citesc o dezlegare!


Iar el, cand a vazut pe duhovnic langa dansul, a cazut cu lacrimi si a inceput a plange cu toata puterea si a zis:


- Parinte, nu ma lasa!


Dar duhovnicul i-a zis:


- Fiule, nu te teme! Ti-am spus ca daca ai sa patesti un necaz mare in drumul acesta, are sa te ierte Dumnezeu! Deci ai sa ai bucurie mare, ca iti rasplateste pentru pacatul tau in lumea aceasta.


Si l-a spovedit preotul in fata tuturor si l-a impartasit cu Preacuratele Taine si a zis celor ce tineau sabia:


- Impliniti porunca voastra, ca eu mi-am facut partea mea fata de acest suflet!


Si cand a fulgerat sabia, a cazut capul lui intr-o parte, chiar in locul unde omorase pe tatal sau. Iar cand a cazut capul pe brazda, un porumbel alb a zburat de pe umarul lui si s-a ridicat la cer.


Si asa acest tanar, dupa atatia ani de pocainta, pana nu a platit cu sangele sau, sangele tatalui sau, nu a fost iertat.


*


Vedeti, fratilor, pentru o ucidere cata pocainta, cate lacrimi, cate metanii, cata durere, cata intristare si tot nu a fost iertat, pana n-a dat capul sau pentru tatal sau! Deci, bagati de seama ca fiecare prunc, fiecare copil, este un om, un om desavarsit, inca de atunci de cand s-a zamislit, ca asa a lasat Dumnezeu. Deci sa nu va ucideti copiii, ca sa nu va ajunga osanda Dreptului Judecator.

[spre_rasarit]

Avortul se iarta prin spovedire.

Omul de mai sus putea sa-si rascumpere gresala si daca salva pe cineva de la crima. Femeile care au facut avort pot sa-si rascumpere avortul facut daca salveaza copii de la avort, fie cu vorba fie dau ajutor la Valea Plopului fie altcumva, fac asociatie anti avort fie si daca scriu mesaje antio avort pe forumuri intorcand pe oameni.

[spre_rasarit]

Cinea facut avort sa zica rugaciunea asta:

Doamne forteaza-ma la mantuire si pe mine si pe copiii avortati si ajuta-ma sa rascumpaar pacatele avortului fara durere ci prin fapte bune. Amin.