Cum rezistam in fata barfelor ?

[Adriana-Simona]

Ne place sa barfim ca sa ni se acorde atentie, sa fim considerati importanti, si de prea putine ori ne punem problema daca ranim pe cineva cu vorba noastra aruncata in vant.
Asemeni ne place sa ascultam ca sa savuram nedesavarsirea celuilalt si oarecum sa ne linistim constiinta care ne mustra pt pacate prin indreptatire.

Eu cred ca da...
Odata, mama mea, la spovedanie a fost intrebata de preot daca isi judeca aproapele si ea a raspuns: Pai ce sa zic parinte? Uneori mai stau la poarta si uitandu-ma la trecatori, vad pe cate unul de varsta mea care merge sprinten si grabit iar eu cu picioare bolnave si cu dureri... Si mai zic: Doamne ce fericit e omul acesta! Ce picioare bune are!
Preotul a mustrat-o si i-a spus ca asta-i judecare, e invidie, e mare pacat...
Tare s-a mai inspaimantat saraca... Mult timp n-a mai iesit din curte...
De aceea zic: mare paguba este pentru noi sa zicem vorbe despre aproapele fara sa ne asiguram mai intai ca nu barfi, ca nu judecam sau nu invidiem.Ba, chiar asa, asigurat,i tot in pericol suntem Mai buna este tacerea.