De ce suntem singuri?

[heaven]

În prealabil postat de ioan cezar

Heaven, omul tau e "MAI MULT decat crestin"?! Cum vine asta?...
Aha, observ ca adaugi: "pe langa asta multe minciuni, scandaluri..." Asta va sa insemne "mai mult decat crestin"?... Pai da, ce-i prea mult, strica.

Salvatorii joaca un joc psihologic din care, fireste (ca doar e un joc), nu iese NIMIC SERIOS. Ba mai mult, spre deosebire de "victima", salvatorii ies mereu pacaliti si frustrati. Asa e in Triunghiul Dramei (Salvator, Victima, Persecutor). Cu vremea se schimba rolurile, ca sa nu fie jocul plictisitor si sa mai treaca timpul pe care nu prea stim sa ni-l organizam... Nu era mai bine sa jucam volei?

Cea mai buna intentie a mea, daca tot vorbim de intentii, marturisesc ca a fost atunci cand am inceput sa lucrez la schimbarea si dezvoltarea MEA. S-a intamplat demult, acum 35 ani... Sa dea Domnul sa nu inceteze vreodata intentia asta (si nu numai intentia ci mai ales ce urmeaza dupa intentie: faptele.)

P.S. Din cate stiu, omul care e obisnut sa traverseze viata in jocuri psihologice, dupa ce a a patit-o ca Salvator, trece imediat in fotoliul de Victima si atrage alti Salvatori in joc, ca aici pe site, adeseori... Dar se plictiseste repede si devine Persecutor (recent a fost un caz cu o fata care tot salva un pictor si care a inceput sa ii invite afara din Univers tocmai pe forumistii care picasera in plasa si faceau pe Salvatorii. A fost tipic: fata a devenit Persecutor. Ce s-au mai suparat forumistii Salvatori!...) Si tot asa, pana pricepe ca viata nu ne-a fost data de Bunul Dumnezeu ca sa o irosim in Triunghiul Dramei. DACA pricepe.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!

Multumesc pentru raspuns,Ioan! :)
Cand am vorbit despre "mai mult decat crestin" m-am referit la altceva,insa nu as dori sa intru in prea multe detalii,pentru ca tine strict de viata personala a acelui om.
Nu sunt o salvatoare de profesie,insa cazusem fara sa imi dau seama in acest rol la un anumit moment.Faptul ca mi-am constientizat greseala si am decis sa rup acest demers al meu fara sens,sa accept situatia,arata ca nu am cazut in rolul de victima si nici in cel de persecutor,deci,lucrurile astea difera de la caz la caz,nu putem generaliza.
Acum sunt linsitita,insa...ma doare,pentru ca tin la acest om,atata tot,iar faptul ca simt nevoia sa vorbesc cu prieteni mi se pare ceva firesc si nu cred ca daca m-as inchide in mine si intre patru pereti m-ar ajuta la ceva.

[heaven]

PS:Vreau sa revin cu o idee...gandindu-ma la ceea ce mi-a scris Ioan,am ajuns la concluzia ca oarecum a avut dreptate si ca da,este foarte posibil ca in timpul acestei relatii sa fi fost si victima si persecutor in anumite momente.
Iti multumesc,m-ai ajutat sa mai vad o particica din ceea ce am trait,insa,ma bucur ca mi-am dat seama de absurditatea situatiei si de eroarea in care ma aflam eu cu mine insami inainte de orice.

În prealabil postat de heaven

PS:Vreau sa revin cu o idee...gandindu-ma la ceea ce mi-a scris Ioan,am ajuns la concluzia ca oarecum a avut dreptate si ca da,este foarte posibil ca in timpul acestei relatii sa fi fost si victima si persecutor in anumite momente.
Iti multumesc,m-ai ajutat sa mai vad o particica din ceea ce am trait,insa,ma bucur ca mi-am dat seama de absurditatea situatiei si de eroarea in care ma aflam eu cu mine insami inainte de orice.

Si eu iti multumesc, pentru onestitatea si curajul tau care imi dau si mie o stare sufleteasca de incredere si speranta.
Absurditatea o traim adeseori, din pacate o sesizam mai tarziu...
Cu vremea invatam sa ne ferim de triunghiul dramei. dar ispita e mare!
Trezvie, asadar si, cum bine spuneai, sa ne ferim de izolarea intre 4 pereti mai ales atunci cand ne apuca nostalgiile. Nu duce decat la adincirea in tuneluri tot mai umbroase...
Nadejde, credinta, harul Domnului sa ne aduca Pacea!