Despre icoane

În prealabil postat de LapetiteMoc

O discutie recenta cu un preot ortodox grec m-a lamurit in privinta plasarii icoanelor : niciodata in camera in care dormi. Doar la bucatarie si in camera unde se serveste masa.

Valeu!
Cum asa, frate? ...

[moldoveanu]

În prealabil postat de ioan cezar

Valeu!
Cum asa, frate? ...

Mai exista un topic pe aceasta tema. Unii spuneau ca nu e bine nici sa te dezbraci sau sa ai activitati pe-dezbracate in fata icoanelor. S-ar putea sa aiba dreptate. Eu unul nu ma simt prea confortabil. Partea proasta e ca intr-o garsoniera mica cu o bucatarie de 1.80X1.50 nu prea stau sau nici macar nu ajung in bucatarie in unele zile. Unicul loc viabil ramane un spatiu in camera cu patul, in etajera, unde pun icoanele, Biblia, candela etc
Acuma... Dumnezeu cu mila!

[Eugen7]

Adorarea (lat. adoro-are sau latria de la gr. latreia - a aduce un cult, o jertfă, închinare, venerare) este o atitudine profund religioasă, însoţită de ritual și resturi, prin care se exprimă dependenţa şi supunerea totală faţă de Dumnezeu, ca Domn atotputernic şi atotţiitor : «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti» (Matei 4, 10 ; 10, 12 ; Luca 4, 8 ; Fapte 7, 7 ; cf. Deuteronom 6, 13). Adorarea ţine de însăşi natura religiei Vechiului şi Noului Testament (Romani 9, 4) şi implică credinţa în Dumnezeu cel viu şi personal, Care intră în dialog conştient cu fiinţele personale. Fericitul Augustin (354—430) consideră latria ca atitudine fundamental creştină, de supunere totală faţă de Dumnezeu (Despre adevărata credinţă, cap. 45). Creştinii, chiar de la începutul Bisericii, cu toate că au practicat cultul jertfei euharistice, au refuzat să aducă sacrificii idolilor păgâni, invocând nu numai inconsistenţa jertfelor de alimente şi animale, ci şi caracterul idolo-latru al cultului zeilor (Rom. 1, 25).

În cursul disputelor provocate de iconoclasm, ortodocşii au arătat că venerarea icoanelor nu înseamnă idololatrie, deoarece în reprezentarea iconografică sau picturală, persoanele nu sunt cinstite ca «dumnezei», pe temeiul material, cum credeau iconomahii, ci pe temeiul asemănării lor cu chipurile pictate. Cinstirea dată icoanelor revine direct persoanelor reprezentate (a se vedea: Icoană).

Adorarea sau «latreia» constituie cultul suprem, sau închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi, şi se deosebeşte de actul de venerare sau de cinstire în general (proskynesis). Urmează supracinstirea '(sau hiperdoulia) Maicii Domnului, în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstirea (doulia) îngerilor şi sfinţilor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când Evanghelia, crucea şi icoanele sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate. Adorarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie), aducere de ofrande, rugăciuni de invocare şi doxologie, în gesturi de pietate şi reverenţă.

Adorarea se deosebeşte în mod radical de idolo-latrie, după cum între religie şi mitologie, între mister şi mit, există o diferenţă totală. În actul de adorare, creştinul se adresează lui Dumnezeu ca fiinţă personală şi plină de iubire, pe când idololatria provine din frica (sau din mitul) faţă de divinitatea impersonală, reprezentată prin idoli tăcuţi. Apostolul Pavel vorbeşte de logiki latia, adică de aşezarea fiinţei omului în stare de jertfă spirituală : «Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească» (Rom. 12, 1).

«Căci pe El (Hristos) noi Îl adorăm deoarece este Fiul lui Dumnezeu ; cât priveşte pe martiri, noi îi iubim ca discipoli şi imitatori ai Domnului şi aceasta anume din cauza consacrării lor fără egal faţă de Împăratul şi Stăpânul lor. La rândul nostru, noi putem fi prietenii şi ucenicii lor» (Martiriul Sfântului Policarp, XVII, 3, trad. cit., p. 233).

[Floare de lotus]

mie mi se pare normal sa ai icoane in camera de dormit ca doar seara n-o sa ma duc in bucatarie sa-mi spun rugaciunea.
vroiam sa va intreb,ce parere aveti voi despre printurile acelea care apoi sunt lipite pe o bucata de lemn sau plastic si nu sunt pictate de mana omului? sunt cu adevarat icoane?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Floare de lotus

mie mi se pare normal sa ai icoane in camera de dormit ca doar seara n-o sa ma duc in bucatarie sa-mi spun rugaciunea.
vroiam sa va intreb,ce parere aveti voi despre printurile acelea care apoi sunt lipite pe o bucata de lemn sau plastic si nu sunt pictate de mana omului? sunt cu adevarat icoane?

daca esti credincios, ar trebui sa ai icoana in fiecare camera, chiar si in bucatarie.

ce este icoana? o reprezentare.
ce este printul? tot o reprezentare. si atunci?

mai este si aspectul financiar. daca ar trebui sa avem doar icoane pictate, cati ar mai avea icoane in casa? sau in fiecare camera?

iar Duhul nu sta in lemn sau in panza.