Odaia cu RUGACIUNI

[Marimira]

Psalmul 1

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

[Marimira]

Rugăciune pentru omul bolnav

Preaputernice şi slăvite Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.
Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii.
Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.
Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

[Marimira]

Domnul meu si Dumnezeul meu, milostiv fii mie pacatoasei si ma mantuieste, dupa mare mila dragostea si intelepciunea Ta!

[georgeta florica]

Dimineata auzi glasul meu ,Imparatul meu si Dumnezeul meu.Pasii mei indrepteaza-i dupa cuvantul Tau,ca sa nu ma stapaneasca toata faradelegea.Mantuieste-ma de clevetirea oamenilor si voi pazi poruncile Tale. Fata Ta arat-o peste robul Tau si ma invata indreptarile Tale. Sa se umple gura mea de lauda Ta,Doamne ,ca sa laud marirea Ta, toata ziua mare cuviinta Ta.

[georgeta florica]

Doamne,Dumnezeule,pierdut-am pe parintii mei preaiubiti,pe care nu-i voi mai vedea in viata mea;ar trebui sa dejnadajduiesc , daca n.as sti ca nimic in lume nu se intampla fara voia Ta si ca Tu esti Tatal orfanilor.Milostiveste-Te deci si spre mine si fii mie Tata in toate zilele vietii mele.Ajuta-mi sa umblu in caile poruncilor Tale; pazeste-ma de toate primejdiile vietii acesteia si fa sa-mi aduc aminte adesea de invataturile si dojenile ce mi-au dat bunii mei parinti in vremea vietii lor ,ca sa pot pasi ,cu darul Tau cel sfant ,pe calea cea adevarata ,care duce la mantuire ;si cand chemarea Ta va veni ,sa pot fi iarasi impreuna cu parintii mei ,intru fericirea cea vesnica.Amin

In mainile milostivirii Tale celei mari, o, Dumnezeul meu, incredintez sufletul si trupul meu, simtirile mele, graiurile mele, sfaturile si gandurile mele, lucrurile si toate cele trebuincioase ale trupului si ale sufletului meu.

Iar Tu, deci, binecuvinteaza-ma, milueste-ma si ma izbaveste de tot raul, ca petrecand viata fara de pacat, in toate zilele vietii mele, sa ajung la viata vesnica cu Sfintii Tai, in Imparatia Ta si cu Dansii sa Te slavesc in veci. Amin !

[georgeta florica]

Luminează-mă Bunule Iisus, cu lumina Ta înlăuntru şi goneşte din locaşul inimii mele tot întunericul. Înfrânează gândurile mele ce se rătăcesc şi sparge toată silnicia ispitelor, ce năvălesc asupra mea. Ridică braţul Tău, pentru mine şi zdrobeşte sălbaticele fiare - poftele de care ard -, ca pace să fie înlăuntrul meu şi să sune neîncetat laudele tale în Sfânta sfintelor, în conştiinţa cea curată. Porunceşte vânturilor şi furtunilor. Zi morţii: potoleşte-te, şi vântului: nu mai bate, şi linişte mare va fi. „Trimite lumina Ta şi ajutorul Tău“ (Ps.42,3.) ca să lumineze pe pământ; căci pe pământ pustiu şi întunecat sunt de nu mă vei lumina. Varsă darul Tău de sus, toarnă cereasca rouă peste inima mea, sfintele lacrimi de evlavie să inunde acest pământ secetos, ca să dea roade bune şi mântuitoare. Ridică inima mea cea căzută sub greutatea păcatelor mele ca, muind buzele mele în izvorul bunurilor cereşti, să nu mai gândesc decât cu urâciune la bunătăţile lumeşti.

Ridică-mă, dezlipeşte-mă de toată mângâierea ce vine de la făpturi; pentru că nici un lucru făcut nu poate sătura deplin inima mea, pentru că marginile nu pot sătura dorinţa ei după nemărginit.

Uneşte-mă cu Tine prin nedesfăcuta legătură a dragostei, pentru că celui ce iubeşte numai Tu singur poţi fi îndeajuns şi afară de tine, pentru el, toate sunt deşarte. Amin!