Scopul nuntii

[Eugen7]

În prealabil postat de georgeval

Exact, aceasta relatie dintre madularele unui trup. De aceea si Apostolul spune ca amandoi devin un singur trup, fara a vorbi despre confundare sau piedere a identitatii. Aceasta unitate este ca o perihoreza (intrepatrundere) dupa modelul Sfintei Treimi, cand Persoanele Sfintei Treimi au aceeasi vointa si lucrare, spre acest model trinitar trebuie sa tindem si noi.

Asa este.
Doresc sa precizez insa ca in cazul Sfintei Treimi, atributele (iubire, mila, bunatate etc) tin de fiinta si nu de ipostas. In acest caz unitatea vointei divine este fireasca (nu depinde de ipostas).
Fiul, Cuvantul lui Dumnezeu nu are o voita deosebita de a Tatalui, insa dupa intrupare, cand Ipostasa Fiului lui Dumnezeu ia si firea omeneasca (cu trup si suflet), atunci in Hristos coexista firea Dumnezeiasca si firea umana, fiecare cu voia ei.

De accea Hristos a spus ca om, potrivit voii umane: "Parinte treaca de la minte Paharul acesta, insa nu voia Mea ci voia Ta sa se faca" ... sau "Dumnezeul Meu Dumnezeul meu de ce M-ai parasit" caci Hristos doar potrivit firii umane a fost parasit pe cruce cand a murit ca om, intruca ca Dumnezeu este este pururi "una cu Tatal" (Ioan 10,30) si "toate cate face Tatal asemenea face si Fiul intocmai" (Ioan 4) si "precum Tatal are viata in sine asa si Fiul are viata in sine" (Ioan 5)

Si tot Hristos insa de data aceasta ca Dumnezeu a zis: leprosului "voiesc, curateste-te si indata s-a curatit leprosul" sau "Iertate iti sunt pacatele" sau "Lazare iesi afara" si a invitat Lazar cel mort de 4 zile, sau "Nimeni nu ia viata mea de la Mine ci putere am sa imi pun sufletul meu (omenesc) si putere am iarasi sa il iau" (Ioan 10)


Insa in cazul omului, atat barbatul cat si femeia au multe deosebiri personale, si trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu sa ajunga sa traiasca "intr-un singur cuget" (o singura vointa, caci in cazul omului vointa depinde de ipostas) si "barbatul sa se inteleaga bine intru toate cu femeia". Deci fara ajutorul lui Dumnzeu, fara Sfanta Taina a Casatoriei, fara Hristos Iisus nu se poate vorbi de unitatea familiei, intru desavarsirea omului pe aceasta cale.

[georgeval]

În prealabil postat de Eugen7

Asa este.
Doresc sa precizez insa ca in cazul Sfintei Treimi, atributele (iubire, mila, bunatate etc) tin de fiinta si nu de ipostas. In acest caz unitatea vointei divine este fireasca (nu depinde de ipostas).
.

Teologia rasariteana nu desparte fiinta de ipostas. Fiinta nu se manifesta in afara ipostasurilor Sfintei Treimi. Scolastica vorbeste despre atribute ale fiintei si le mai numeste si naturale, dar spiritualitatea rasariteana intelege atributele ca lucrari sau energii, dar nu manifestate intr-un mod impersonal. Lucrarile izvorasc din Fiinta dar sunt manifestate de Persoana. Recomand un articol remarcabile despre relatia dintre Fiinta si Persoana, la parintele arhid. Ioan Ica jr. in Prinos de cinstire, carte scrisa in memoria parintelui Dumitru Staniloae.
Inchei printr-o afirmatie persoanalista a Sfantului Vasile cel Mare"Avem un singur Dumnezeu pentru ca avem un singur Tata", deci nu cum se afirma in manualele de Dogmatica"Un singur Dumnezeu pentru ca este o singura Fiinta".

[Eugen7]

În prealabil postat de georgeval

Teologia rasariteana nu desparte fiinta de ipostas. Fiinta nu se manifesta in afara ipostasurilor Sfintei Treimi.

In facultatea de tologie ortodoxa crestina se studiaza corespunzator Dogmatica.

Fiinta nu exista in sine ci doar in ipostasuri, insa atributele apartin fiirii si nu ipostasei (persoanei). Personana (ipostasul) are toate atributele firii iar aceste atribute pot fi particularizate sau nu (in fuctie de ipostas, persoana).

In cazul Sfintei Treimi, singura diferenta intre persoanele (Sfintei Treimi) este atributul cauzalitatii care pentru Tatal este: nenastere, pentru Fiul este: nastere din Tatal; iar pentru Sfantul Duh este: purcedere din Tatal.

Aşadar, fiinţa Dumnezeirii este una singură şi este mai presus de existenţă şi de cunoaştere, şi “toate aceste însuşiri trebuie atribuite întregii Dumnezeiri în chip comun, identic, fără deosebire, neîmpărţit şi unitar. În chip deosebit însă, atribuim fiecărei ipostase a Dumnezeirii expresiile: Tată, Fiu, Duh, necauzat, cauzat, nenăscut, născut şi purces, care nu indică fiinţa, ci raportul unei ipostase faţă de celelalte şi modul lor de existenţă”[Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I-a, cap 10] supraexistenţial (mai presus de Univers, de spaţiu şi timp).
Prin urmare, după cum spune şi Sfântul Ioan Damaschin, noi creştinii ortodocşi urmând adevărul “credem într-o singură fiinţă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie, cunoscută în trei ipostase desăvârşite”[Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I-a, cap 10.] şi anume: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.