Extremele smereniei

[ciradu]

Cu adevărat, e greu să fii smerit. Mai ales când tu mergi la biserică iar colegii tăi nu, când tu posteşti şi te rogi, iar cei din jurul tău nu, într-un cuvânt, când lumea păcătuieşte iar tu te fereşti de păcat.
De ajutor, în afara cuvintelor înţelepte spuse de antecesori, cred că este şi cuvântul Sfântului Pavel, care spunea că şi de-am face toate faptele bune din lume: de ne-am da toată averea săracilor, de ne-am da chiar şi viaţa, dacă nu avem dragoste, nimic nu suntem. Deci dacă am face din dragoste aceste fapte bune, nu ne-am mândri.
Pe de altă parte, să ne smerim ne ajută şi suferinţa, trăită cu răbdare, desigur. Şi postul aspru. Ajunările. Şi toate nevoinţele binecuvântate. Parcă atunci simţim cât de mici suntem şi cât de dependenţi de Dumnezeu