Pedeapsa

În prealabil postat de Lucemferre

Vă mulţumesc şi pentru opinia dvs., dar..of, tot nu atinge miezul. Eu nu mă refeream la libertatea Absolută. Nu mă refer nici la liberul arbitru, deci la libertatea de-a alege. Ci la libertatea în gândire. Da..sunt liber să gândesc, nu mă opreşte nimeni, dar gândurile mele sunt "libere"? Deci libertatea să alegem o avem cu toţii. Dar nu suntem liberi să alegem ce vrem şi o să vin cu un exemple mai jos.
Ba da, dvs. dacă alegeţi în seara asta ca mâine să vă beţi cafeaua în Veneţia, aţi ales. Aţi avut libertatea să alegeţi şi aţi făcut-o. Că nu puteţi să ajungeţi acolo, e altă problemă şi deja nu mai ţine de actul alegerii. Problema e ce v-a determinat să alegeţi Veneţia? De ce nu Grecia sau Brazilia? Poate pentru că vă place ceva din Veneţia, dar de ce vă place? Că aşa e scris în genele dvs. Acel lucru vă stimulează centrii plăcerii din creier.
Conştiinţa, din punctul meu de vedere, cum că e ceva transcendent, o fărâmă din asemănarea cu Dumnezeu cade, pentru că este evident că şi ea este rezultatul educaţiei. Copilul acela care a crescut precum animalele în junglă, fără mamă, fără tată, fără vreun alt om în jurul lui, ci singur, izolat de orice contact cu omul, nu are nicio conştiinţă. Dacă era ceva de natură divină, s-ar fi manifestat şi la el, că tot om e. Conştiinţa apare numai la oamenii care au crescut cu alţi oameni, deci e clar că felul în care percepem Binele şi Răul e dependent de educaţia noastră. Educaţia o primim, aşadar şi conştiinţa ne e influenţată.
Ca exemplu:
Un ortodox consideră că e păcat să ucizi. De ce? Pentru că aşa spune dumnezeul biblic. Dacă biblia lui ar fi fost alta, nu ar mai fi considerat păcat actul uciderii. Nu e nicio conştiinţă la mijloc, pentru că din moment ce tu eşti convins că e bine, nu are cum să te "mustre" conştiinţa. Un mayaş nu avea nicio problemă să ucidă un om dacă era jertfă zeului. Vedeţi? Conştiinţa e modelată în funcţie de convingerile noastre, convingeri influenţate de principiile pe care alegem să le urmăm, cărora le dăm crezare; principii enunţate de altcineva. De ce alegem să dăm crezare unui sistem religios şi nu altuia? Depinde...tot de o altă sumedenie de factori.

Mie mi se pare ca e un cerc vicios. Libertatea asta in gandire, depinde si ea exact de coordonatele pe care le-am enumerat.Nu poti gandi ceva ce nu cunosti, chiar din auzite doar..De exemplu un trib din Africa, nu poate gandi (libertatea gandirii) sa-si petreaca luna iulie pe faleza la Mamaia, pentru ca HABAR N-ARE CE E MAMAIA, NU STIE DE EXISTENTA EI. Deci, zic eu, libertatea in gandire este ingradita si ea, de coordonatele de care vorbeam.Si imi pare firesc sa fie asa.