Postul si alimentatia pentru sportivi

[windorin]

În prealabil postat de Christian

Am pus odata intrebarea duhovnicului meu daca e pacat sa fac sport in timpul postului. Mi-a raspuns "nu e pacat, mai eliberezi din energie". Ma iertati daca am deranjat cu raspunsul meu. Doamne ajuta !

Adevarat, potrivit cuvantului parintelui tau, in acest caz sportul urmareste un scop bun.
Dar, in acest caz, sportul nu este un scop in sine, ca puternica pasiune sufleteasca.
Este numai o metoda, printre altele (mult mai duhovnicesti), de a consuma energia trupului, spre a nu impinge sufletul in patimi.

Pe zi ce trece ma intristez tot mai mult de cat de valoros a ajuns sa fie sportul in inima oamenilor.
Pentru un meci/stadion/poker/performanta, omul renunta la familie si la dragoste, renunta la o slujba, renunta la somn.
Fara a fi scandalos, ci folosindu'ma putin de imaginatie, spun: Sportul devine tot mai mult un modern templu pagan.

Nu e rau sa iti placa miscarea/sportul, ci e rau sa devina telul vietii si pasiunea principala a inimii. Multe rele ies de aici.

[CelMandru]

În prealabil postat de windorin

Adevarat, potrivit cuvantului parintelui tau, in acest caz sportul urmareste un scop bun.
Dar, in acest caz, sportul nu este un scop in sine, ca puternica pasiune sufleteasca.
Este numai o metoda, printre altele (mult mai duhovnicesti), de a consuma energia trupului, spre a nu impinge sufletul in patimi.

Pe zi ce trece ma intristez tot mai mult de cat de valoros a ajuns sa fie sportul in inima oamenilor.
Pentru un meci/stadion/poker/performanta, omul renunta la familie si la dragoste, renunta la o slujba, renunta la somn.
Fara a fi scandalos, ci folosindu'ma putin de imaginatie, spun: Sportul devine tot mai mult un modern templu pagan.

Nu e rau sa iti placa miscarea/sportul, ci e rau sa devina telul vietii si pasiunea principala a inimii. Multe rele ies de aici.

De acord cu tine, frate Dorin. Hipermediatizarea acestui fenomen, face ca mulţi tineri să renunţe la orice pentru performanţă, uitând de tot, inclusiv de suflet. Pentru unii a ajuns un scop în viaţă, nu un mijloc de a consuma energia.

[Petre.]

Si eu practic ridicarea de greutati si in zilele din post imi asigur proteinele din felii de soia. Ar mai fi buna si mazarea, fasolea, dar eu le cam evit ca au si multi carbo.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Petre.

Si eu practic ridicarea de greutati si in zilele din post imi asigur proteinele din felii de soia. Ar mai fi buna si mazarea, fasolea, dar eu le cam evit ca au si multi carbo.

exista suplimente proteice bazate exclusiv pe soia.
sunt folosite de sportivii de performanta, de obicei in combinatie cu cele de origine animala.
atentie, nu este vorba de substante anabolizante. este proteina pura.

[Petre.]

În prealabil postat de Dumitru73

exista suplimente proteice bazate exclusiv pe soia.
sunt folosite de sportivii de performanta, de obicei in combinatie cu cele de origine animala.
atentie, nu este vorba de substante anabolizante. este proteina pura.

Am si izolat proteic din soia, insa prefer soia felii decat sa imi fac din praful acela bautura. E bine ca ai facut precizarea, multi cand aud de suplimente se gandesc direct la steroizi.

[stefan florin]

În prealabil postat de windorin

Adevarat, potrivit cuvantului parintelui tau, in acest caz sportul urmareste un scop bun.
Dar, in acest caz, sportul nu este un scop in sine, ca puternica pasiune sufleteasca.
Este numai o metoda, printre altele (mult mai duhovnicesti), de a consuma energia trupului, spre a nu impinge sufletul in patimi.

Pe zi ce trece ma intristez tot mai mult de cat de valoros a ajuns sa fie sportul in inima oamenilor.
Pentru un meci/stadion/poker/performanta, omul renunta la familie si la dragoste, renunta la o slujba, renunta la somn.
Fara a fi scandalos, ci folosindu'ma putin de imaginatie, spun: Sportul devine tot mai mult un modern templu pagan.

Nu e rau sa iti placa miscarea/sportul, ci e rau sa devina telul vietii si pasiunea principala a inimii. Multe rele ies de aici.

Prietene ai MARE dreptate...din pacate. Doamne ajuta!

Sfantul Serafim de Sarov: Despre post si mancare