Joia din Saptamana Patimilor

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Iuda s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. Mantuitorul foloseste la aceasta Cina painea si nu azima, ceea ce ne arata ca nu mai avem parte de un pasti iudaic, avem parte de ceva mai mult, de Trupul Sau.

Este un prilej de meditaţie. Cei care se împărtăşesc urmează să aibă mari ispite imediat după aceea. Dar, dacă se întîmplă să cadă, atunci să se ridice şi să se căiască la fel ca şi Petru, nu să deznădăjduiască asemenea lui Iuda.

Momentele importante din Joia Mare

Iisus a spălat picioarele ucenicilor

 Mîntuitorul spală picioarele ucenicilor pentru a arăta valoarea morală a smereniei. Cine vrea să fie slujit, să fie mai întîi slujitorul tuturor. ,,Mai nainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, şi iubind pe ai săi, care erau în lume, i-a iubit pînă la urmă. Şi cînd a fost Cina, iar Diavolul pusese acum în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, cugetul vînzării, ştiind Iisus că Tatăl i-a dat lui toate în mînă şi cum că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la cină, s-a dezbrăcat de haine şi luînd un ştergar s-a încins cu el. După aceea, a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Şi a venit la Simon Petru. El i-a zis: Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru însă i-a grăit: Nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele. Iisus i-a răspuns: dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu mine. Zis-a lui Simon Petru: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mîinile şi capul. Iisus a răspuns către el: Cine s-a lăut nu trebuieşte să se mai spele fără numai pe picioare, fiindcă este curat în întregime. Şi voi sînteţi curaţi, însă nu toţi. Căci ştia pe cel ce avea să-L vînză, de aceea a zis: Nu toţi sînteţi curaţi. Iar după ce a spălat picioarele ucenicilor şi şi-a luat veşmintele, s-a pus iar la masă şi a vorbit către ei: Înţelegeţi ce v-am făcut eu?“ (Ioan 13, 1-12 )

Cina cea de taină

 „Ci unul dintre cei doisprezece, care se numea Iuda Iscariotul, s-a fost dus la mai-marii preoţilor, Şi le-a zis: Ce voiţi să-mi daţi, şi eu îl voi da în mîinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mîinile lor.“ (Matei 26, 14-16 ). Pe cînd Iuda fugea să-L vîndă, Iisus pregătea cu ucenicii Paştile. ,,În cea dintîi zi a Azimilor, au venit ucenicii la Iisus şi l-au întrebat: Unde voieşti să-ţi gătim, ca să mănînci Paştile? El le-a răspuns: mergeţi în oraş, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: timpul meu este aproape; la tine voi să fac Paştile cu ucenicii mei. Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au gătit Paştile.... Iar pe cînd mîncau, Iisus luînd pîinea, a binecuvîntat, a frînt şi dînd ucenicilor a zis: Luaţi, mîncaţi, aceasta este trupul meu. Şi luînd paharul şi mulţumind, le-a dat zicînd: beţi dintru acesta toţi; Că acesta este sîngele meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Ci vă spun vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viei pînă în ziua aceea cînd îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui meu.“ (Matei 26, 17-29)

Rugăciunea lui Iisus

 Iisus le vorbeşte ucenicilor despre prigoanele pe care le vor suferi şi le promite un Mîngîietor: Duhul adevărului. După aceea se roagă pentru ei şi pentru cei pe care Dumnezeu i i-a dat în grijă ca toţi să fie „una“. „Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvîntul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una sîntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvîrşiţi întru unime, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine“. (Ioan 17, 17-23).

Trădarea Domnului de către Iuda

 „Şi pe cînd vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrînii poporului. Iar vînzătorul le-a dat semn, zicînd: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneţi mîna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mîinile pe Iisus şi L-au prins“. (Matei 26,47-50)

[mishi55]

Ştergarul (Costache Ioanid) (1912-1987)

La Cina cea de Paşte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsă din sfeşnic o galbenă lumină
pe pâinile calde, pe mielul fără vină…
Era plăcut prilejul şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?… Nu şade bine. - Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce ţii punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor!
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum a câta oară? - Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling,
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteaptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală si jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
Cât cratiţa, toporul şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
Iubirea fără margini trăindu-şi iarăşi taina,
Încet - a câta oară? – S-a ridicat Iisus
Şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus.
Aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă!
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă!
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi pe cale, orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

extraordinara poezia. chiar te pune pe ganduri...