Vorbirea in limbi la penticostali...

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Sf. Apostol Petru (II Epistola) spune sa punem si din partea noastra: la credinta, fapta buna; iar la fapta buna, cunoasterea. Aceasta este ordinea. Mai intai sa ne luptam cu pacatele noastre, si abia apoi sa ne preocupe cel inalte.

Nu vad cum ar putea ajuta pasajul pentru a o convinge pe ex-colega mea, sau poate imi scapa mie? Pentru ca pasajul este asa:

"Har voua si pacea sa se inmulteasca, intru cunostinta lui Dumnezeu si a lui Iisus, Domnul nostru.
Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie, facandu-ne sa cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa,
Prin care El ne-a harazit mari si pretioase fagaduinte, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea poftei celei din lume.
Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta si adaugati la credinta voastra: fapta buna, iar la fapta buna: cunostinta,
La cunostinta: infranarea; la infranare: rabdarea; la rabdare: evlavia;
La evlavie: iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca: dragostea.
Caci daca aceste lucruri sunt in voi si tot sporesc, ele nu va vor lasa nici trandavi, nici fara roade in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos."

Si in acest paragraf se vorbeste de Dumnezeu, si separat de Iisus ca si Domn, fara sa se spuna explicit ca si Iisus este Dumnezeu. Intrebarea era cu ce argument poate fi convinsa sa creada ca Iisus este Dumnezeu si nu doar un spirit superior? Ordinea in acest paragraf este intai credinta, ori tocmai la capitolul credinta este problema. Pentru ca pe celelalte se sileste sa le faca, nu o pot acuza de lenevie.