Pasti cu bucurie

În prealabil postat de Yasmina

Am avut cel mai nefericit Paste de pana acum...
Mi-am facut planuri le care nu am putut sa le urmez( nu am ajuns deloc la biserica)
Nimic nu s-a intamplat bine in postul asta,decand m-am apucat:neintelegeri la serviciu dar si acasa ,care au culminat in Saptamana Mare!Singurul indiciu la toate aceste iesiri,poate fi inflamanzirea,care mie personal imi provoaca chiar schimbari de comportament,in prima etapa devin posaca,apoi iritata,dificila !Foamea,stresul si criticile neconstructive sunt doar cateva lucruri care-mi vin de hac!
Azi am lucrat,de Paste...nu a fost nici o atmosfera festiva,nu am mai simtit aceeasi comuniune cu Dumnezeu,ca acum ceva timp in urma...si cum sa se intample asta,daca nu te opresti din ceea ce faci pt a te gandi la Dumnezeu?Macar de Paste?
Sunt foarte,foarte trista,dezamagita chiar!!!
Imi este ciuda ca in amareala unei existente de nimic,in tot pestritul de azi,nu am avut nici o clipa de ragaz,de senin,sa ma gandesc la El...

Deseori ne gandim la El fara sa ne dam seama. O facem inconstient, instinctiv, pentru ca El se afla in sufletul nostru.Chiar daca te-a agitat lipsa unei clipe de liniste in care sa comunici cu El, sa nu te indoiesti ca ai facut-o fara cuvinte, chiar si acum, de Paste! Tocmai nemultumirea ta, sa-ti fie confirmarea uniunii permanente cu El,pentru ca iti arata exact nevoia de a constientiza dialogul vostru !