Efectele medicale ale rugaciunii

[Florin-Ionut]

Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoşim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoşim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.

Corecta observatie si cu asta s-ar cam deschide Cutia Pandorei.Din ce am vazut,marea majoritatea dintre noi folosim formule fixe,mecanic spuse,unde textul este perceput aprope ca o incantatie.Nu sunt convins ca rugaciunea,asa cum este ea inteleasa in prezent,este efectiv o rugaciune.Umilinta lipseste,detasarea de ce ese lumesc este aproape imposibila,iar corpusul este format,din ce am inteles din mai multe discutii cu credinciosi din mai multe confesiuni,din cereri si eventual rugaciuni de mijlocire.De lauda foarte rar.Cumva a cam intrat pragmatismul in rugaciune,fiecare se roaga pentru ce il arde pe el.Complet opus adica la cum se ruga Hristos.

Cum poti sa te rogi Celui de Sus cand ne gandim ,,Sa vezi ce-i fac aluia la munca".Daca ar veni cineva la dvs cu o rugaminte,v-ar placea ca in timp ce va roaga sa se uite si pe geam,sa-l mai injure pe unu,sau sa sara la alt subiect?Banuiesc ca nu.Cati oameni se mai pot detasa de aspectele lumesti ca sa se roage-n Duh si Adevar?Sunt cuvinte care,ca semnificatie,ne depasesc la ora asta.

Noi credem ca ne rugam,in realitate cred ca mai sunt putini capabili de asa ceva pentru ca rugaciunea transforma,metamorfozeaza omul,smulge ce este rau in el.Acest efect nu prea se mai vede.O simpla comparatie cu modul cum se rugau cei in vremea Apostolilor si ne trimite direct la dat cu sapa ipocriziei in pamintul credintei inghetate.Ce am spus nu este o regula generala dar am observat/auzit asta din ce in ce mai des.Ma pun pe mine-n capul listei infamiei :)

[iana]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Umilinta lipseste,detasarea de ce ese lumesc este aproape imposibila,iar corpusul este format,din ce am inteles din mai multe discutii cu credinciosi din mai multe confesiuni,din cereri si eventual rugaciuni de mijlocire.De lauda foarte rar.Cumva a cam intrat pragmatismul in rugaciune,fiecare se roaga pentru ce il arde pe el.Complet opus adica la cum se ruga Hristos.

Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.

În prealabil postat de iana

Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.

Corect,dar nu existenta este problema ci trairea.S-au postat zeci de articole pe acest site,inclusiv opinii ale celor care posteaza,despre duhovnici ortodocsi.Cand acestia vorbeau despre rugaciune,nu a observat nimeni o caracteristica comuna?Sau mai multe.Ati vazut vreunul care sa traiasca altfel decat se ruga? Nu cumva povatuiau din ce traiau? Poti sa separi rugaciunea de traire conform ei?Eu cred ca nu.Este imposbil sa nu se vada,in cazul unuia care chiar se roaga cu adevarat efectul.Asta vreau sa spun.

[iana]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Corect,dar nu existenta este problema ci trairea.S-au postat zeci de articole pe acest site,inclusiv opinii ale celor care posteaza,despre duhovnici ortodocsi.Cand acestia vorbeau despre rugaciune,nu a observat nimeni o caracteristica comuna?Sau mai multe.Ati vazut vreunul care sa traiasca altfel decat se ruga? Nu cumva povatuiau din ce traiau? Poti sa separi rugaciunea de traire conform ei?Eu cred ca nu.Este imposbil sa nu se vada,in cazul unuia care chiar se roaga cu adevarat efectul.Asta vreau sa spun.

Mai este un aspect, efectul rugaciunii se vede doar dupa un timp, mai scurt sau mai indelungat, de practica. Doar la cei desavarsiti efectul rugaciunii se vede in toate aspectele vietii lor.
Problema grava e cu cei fatarnici care se ascund sub vorbe mieroase tocmai pentru a crea celor din jur impresia ca sunt tare "patrunsi". Asta-i una dintre extreme. Mai e si cealalta, a "rigoristilor" care au de la ceilalti pretentii pe care ei insisi nu le pot indeplini.

În prealabil postat de iana

Mai este un aspect, efectul rugaciunii se vede doar dupa un timp, mai scurt sau mai indelungat, de practica. Doar la cei desavarsiti efectul rugaciunii se vede in toate aspectele vietii lor.
Problema grava e cu cei fatarnici care se ascund sub vorbe mieroase tocmai pentru a crea celor din jur impresia ca sunt tare "patrunsi". Asta-i una dintre extreme. Mai e si cealalta, a "rigoristilor" care au de la ceilalti pretentii pe care ei insisi nu le pot indeplini.

In general,din ce am observat eu,cei care chiar traiesc conform la cum se roaga,sunt foarte putin vocali,extrem de discreti,vorbesc putin,au o pace deosebita.Am vazut cel putin doi asemenea oameni.Erau ortodocsi.Am colindat mult tara si am avut prilejul sa observ multe lucruri.Sunt oameni extraordinari de care nu stie nimeni.Si poate ca este mai bine intr-un anumit fel, lumea are ,,darul" de a murdari tot ce nu seamana cu ea,cu spiritul ei.Problema este ca nici nu ne mai dam seama cat de rau ne afundam in ea.Cred ca Cel de Sus asculta toate rugaciunile,altfel,dupa cat de ,,adevarate"sunt,ar fi mare liniste in Cer.Si pustiu in noi.Dar ce stiu eu?Toate cele bune doamna/domnisoara, multumesc pentru precizari.

[Mosh-Neagu]

Rasfoind o carte de terapie naturista (Alimentele , miracolul vindecării de Dr. Henry G Bieler), am descoperit cateva lucruri care m-au pus pe ganduri. Voi cita ceva din notele lui, multe dintre ele fiind preluate de la alti medici celebri:
"Exista leacuri care sunt mai rele decat raul insusi (...) Cred sincer ca daca jumatate din medicina ce se practica astazi, ar fi inecata in adancurile marii, ar fi cu mult mai bine pentru oameni si cu atat mai rau pentru pesti. (...) Medicul tanar isi incepe cariera cu douazeci de "medicamente" pentru o singura boala, iar batranul medic si-o sfarseste cu un medicament pentru douazeci de boli. (...) Medicamentele "miraculoase" se inmultesc precum iepurii, iar asta fiindca omul a cautat dintotdeauna elixirul puternic care sa faca sa i se ierte pacatele, fara ca el sa inceteze sa le comita..."
Cati dintre noi nu suntem cobaii marilor concerne de medicamente, sau mai grav, ai micilor intreprinzatori chinezi, care fac medicamente pe banda-rulanta, din orice, doar ambalajul sa arate identic cu originalul...Oare cum poate omul sa scape de a mai fi victima propriilor lui vicii sau tabieturi, dar si victima propriei ignorante? Increderea asta oarba ca nenea doctoru' ne face bine imediat, prescriindu-ne o pastiluta magica, ne adanceste oarecum in prapastia disperarii, cand nenea doctorul ne va privi neputincios si nici una dintre pastilutele lui magice nu ne va mai putea ajuta. Iar asta in ciuda faptului ca Dumnezeu l-a facut pe om "o faptura atat de minunata" cu o putere de regenerare desavarsita si uluitoare, mai ales daca isi indreapta atentia in cele doua directii: Dumnezeu si Natura.
Rasfoiesc aceasta carte si raman de-a dreptul uimit cat de simplu se poate omul insanatosi de aproape orice fel de boala, si totusi, continua sa mearga la medicul care-l otraveste sistematic, el insusi fiind la randul lui o victima a acestei societati, manipulat inca de pe bancile facultatii de medicina.
OMUL, preschimbat in ce?... Sa spun in animal, nu e corect, fiindca animalele traiesc in acea armonie lasata de la inceput de Dumnezeu. Sa spun nepasare, dar nu este doar nepasare, ci mai ales dispret fata de semeni... Dar la randul lor, chiar si acei "nefericiti" care inventeaza in fiecare zi medicamente noi, ei chiar cred ca vin in ajutorul omului si il ajuta sa scape rapid de o durere de cap sau de un junghi la lingurică... In timp ce alternative simple, lipsite total de nocivitate, care raspund oricarui inceput de afectiune si care sunt la indemana oricui - bogat sau sarac - raman adanc ascunse si nimeni dintre cei cu putere de decizie nu doresc sa popularizeze sau sa faca cercetari serioase pentru a le pune la dispozitia si spre binele omului...
Oare mai este vreo indoiala asupra celui care stapaneste viata ("civilizata") pe pe pamant?

[cristiboss56]

În prealabil postat de iana

Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.

Noi da , avem aces tezaur iubit de noi , hulit de altii ! Important sa tinem Calea dreapta a credintei noastre OORTODOXE !

[iana]

În prealabil postat de cristiboss56

Noi da , avem aces tezaur iubit de noi , hulit de altii ! Important sa tinem Calea dreapta a credintei noastre OORTODOXE !

Asa imi sunt de dragi genul acesta de postari!

[Mosh-Neagu]

E frumos ca v-ati alaturat acestui topic, cand eu ma asteptam sa treaca aproape neobservat, dar parca un pic de necaz tot am fiindca nimeni dintre ortodocsi nu priveste taina rugaciunii decat formal si - iertati-ma - cu oarecare mandrie, ca si cum noi am fi cu siguranta in tabara invingatorilor iar ceilalti (asta pentru noi nu prea conteaza care ceilalti, din moment ce noi suntem "de bine") sunt victime sigure, demne de osanda noastra, pe care ne-o si afisam cu ostentatie. Sfantul Siluan, dupa ce Dumnezeu i-a oferit sansa catorva ceasuri in iad, s-a inspaimantat atat de mult incat a inceput sa se roage cu toata osteneala de care era in stare, pentru ca toata lumea sa se mantuiasca. De la el ne-a ramas acel: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."
Daca omul si-ar constientiza pacatul si starea lui reala in care se complace zilnic, ar intelege sincer ce merita in lumea vesniciei. Dar el este atat de ingaduitor cu sine si atat de drastic cu ceilalti incat nici nu-si da seama ca, odata cu fiecare cuvintel pe care-l foloseste, fie pentru lauda, fie pentru a judeca pe ceilalti, se osandeste pe sine si pe cei dragi lui. Eu cred ca cel mai potrivit si intelept lucru este acela de a da slava lui Dumnezeu pentru toate cate le face pentru noi si sa trecem prin filtrul Ingerului Pazitor ce sta de-a dreapta noastra, gandurile noastre trecatoare. NOI, ortodocsii, ne mantuim numai daca vom avea fapte vrednice si de folos la dreapta judecata, dar nu vazute de noi ca fiind vrednice, ci de Mntuitorul Hristos. Cat despre ceilalti care stim noi ca nu se mantuiesc, mai bine sa ne rugam pentru ei si sa-i plangem in tacere, fara sa lasam impresia ca suntem cu mult mai vrednici decat ei. Numai Dumnezeu stie cum ne va gasi pe fiecare in ceasul de pe urma. Iar "In cele ce veti fi gasiti, intru acelea veti fi si judecati."

De fapt eu voiam sa spun altceva, dar m-a cam luat valul...
Problema rugaciunii imi pare foarte incurcata pe alocuri: de unde sa stie omul care este voia lui Dumnezeu? Ca sa primesti ceea ce ceri, trebuie sa staruiesti in rugaciune, dar oare Dumnezeu ce parere are despre ceea ce tu doresti. Sa zicem ca cineva e bolnav si se roaga pentru sanatate. Dar el spune: "Faca-se, voia Ta, Doamne si nu a mea. Eu vreau sa traiesc si sa fiu sanatos, dar poate Tu ai oranduit ca mi-am incheiat socotelile pe-aici si ma chemi la Tine, iar eu prost cum sunt, nu stiu cum e mai bine. Daca imi dai boala, eu stiu ca este pentru pacatele mele si iti multumesc ca ma ajuti sa mi le platesc pe aceasta lume. Eu, Doamne, ma rog pentru sanatate si pentru iertare de pacate, dar daca fara boala nu ma pot mantui, fie mie dupa voia Ta. Amin." Apoi, cu o astfel de rugaciune, toata adancimea intelesurilor de la initierea acestui topic, se risipeste in cele partu vanturi. Pentru ca nu mai este nici hotarare din partea celui ce se roaga, si nici o dorinta desavarsita pentru o directie sau alta. Pur si simplu, aici pare ca omul isi lasa soarta cu desavarsire in mana lui Dumnezeu, acceptand cu bucurie oricare dintre variante. Poate un singur lucru se omite: omul abia are varsta maturitatii, are familie si copii minori.