Efectele medicale ale rugaciunii

[iana]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

... dar parca un pic de necaz tot am fiindca nimeni dintre ortodocsi nu priveste taina rugaciunii decat formal si - iertati-ma - cu oarecare mandrie, ca si cum noi am fi cu siguranta in tabara invingatorilor iar ceilalti (asta pentru noi nu prea conteaza care ceilalti, din moment ce noi suntem "de bine") sunt victime sigure, demne de osanda noastra, pe care ne-o si afisam cu ostentatie. Sfantul Siluan, dupa ce Dumnezeu i-a oferit sansa catorva ceasuri in iad, s-a inspaimantat atat de mult incat a inceput sa se roage cu toata osteneala de care era in stare, pentru ca toata lumea sa se mantuiasca. De la el ne-a ramas acel: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."

Se poate spune si cu oarecare bucurie nu neaparat mandrie si poate astfel ii "loveste" curiozitatea si pe ceilalti.
Mi se pare ca se cam exagereaza in ultima vreme prea tare cu afirmatii de genul "nu numai ortodoxia te mantuieste". Prea se simt victime si osanditi cei care nu vor sa urmeze Calea cea dreapta.

[anamaria simleu]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

E frumos ca v-ati alaturat acestui topic, cand eu ma asteptam sa treaca aproape neobservat, dar parca un pic de necaz tot am fiindca nimeni dintre ortodocsi nu priveste taina rugaciunii decat formal si - iertati-ma - cu oarecare mandrie, ca si cum noi am fi cu siguranta in tabara invingatorilor iar ceilalti (asta pentru noi nu prea conteaza care ceilalti, din moment ce noi suntem "de bine") sunt victime sigure, demne de osanda noastra, pe care ne-o si afisam cu ostentatie. Sfantul Siluan, dupa ce Dumnezeu i-a oferit sansa catorva ceasuri in iad, s-a inspaimantat atat de mult incat a inceput sa se roage cu toata osteneala de care era in stare, pentru ca toata lumea sa se mantuiasca. De la el ne-a ramas acel: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."
Daca omul si-ar constientiza pacatul si starea lui reala in care se complace zilnic, ar intelege sincer ce merita in lumea vesniciei. Dar el este atat de ingaduitor cu sine si atat de drastic cu ceilalti incat nici nu-si da seama ca, odata cu fiecare cuvintel pe care-l foloseste, fie pentru lauda, fie pentru a judeca pe ceilalti, se osandeste pe sine si pe cei dragi lui. Eu cred ca cel mai potrivit si intelept lucru este acela de a da slava lui Dumnezeu pentru toate cate le face pentru noi si sa trecem prin filtrul Ingerului Pazitor ce sta de-a dreapta noastra, gandurile noastre trecatoare. NOI, ortodocsii, ne mantuim numai daca vom avea fapte vrednice si de folos la dreapta judecata, dar nu vazute de noi ca fiind vrednice, ci de Mntuitorul Hristos. Cat despre ceilalti care stim noi ca nu se mantuiesc, mai bine sa ne rugam pentru ei si sa-i plangem in tacere, fara sa lasam impresia ca suntem cu mult mai vrednici decat ei. Numai Dumnezeu stie cum ne va gasi pe fiecare in ceasul de pe urma. Iar "In cele ce veti fi gasiti, intru acelea veti fi si judecati."

De fapt eu voiam sa spun altceva, dar m-a cam luat valul...
Problema rugaciunii imi pare foarte incurcata pe alocuri: de unde sa stie omul care este voia lui Dumnezeu? Ca sa primesti ceea ce ceri, trebuie sa staruiesti in rugaciune, dar oare Dumnezeu ce parere are despre ceea ce tu doresti. Sa zicem ca cineva e bolnav si se roaga pentru sanatate. Dar el spune: "Faca-se, voia Ta, Doamne si nu a mea. Eu vreau sa traiesc si sa fiu sanatos, dar poate Tu ai oranduit ca mi-am incheiat socotelile pe-aici si ma chemi la Tine, iar eu prost cum sunt, nu stiu cum e mai bine. Daca imi dai boala, eu stiu ca este pentru pacatele mele si iti multumesc ca ma ajuti sa mi le platesc pe aceasta lume. Eu, Doamne, ma rog pentru sanatate si pentru iertare de pacate, dar daca fara boala nu ma pot mantui, fie mie dupa voia Ta. Amin." Apoi, cu o astfel de rugaciune, toata adancimea intelesurilor de la initierea acestui topic, se risipeste in cele partu vanturi. Pentru ca nu mai este nici hotarare din partea celui ce se roaga, si nici o dorinta desavarsita pentru o directie sau alta. Pur si simplu, aici pare ca omul isi lasa soarta cu desavarsire in mana lui Dumnezeu, acceptand cu bucurie oricare dintre variante. Poate un singur lucru se omite: omul abia are varsta maturitatii, are familie si copii minori.

Dumnezeu oranduieste crucea pentru fiecare....El ne ajuta in purtarea ei.....atunci este adevarata credinta cand ne lasam de tot in voia LUI, lasandu-l pe EL sa hotarasca pentru noi.... cand Dumnezeu decide, nimeni nu piere, chiar daca trece in nefiinta....daca nu inlatura boala, daruieste impacarea vesnica si unirea cu EL....cei ramasi in urma nu vor ramane nemangaiati....intotdeauna exista un echilibru...sa nu uitam ca acele cai prin care Dumnezeu actioneaza sunt intelepte, nicidecum ``incurcate``, insa omul nu le poate percepe la nivel divin....

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoşim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.

Folosind rugaciunile oranduite de Biserica Ortodoxa , cele lasate de Sfintii Parinti , cele tiparite de B.O.R. in cartile binecunoscute ce au binecuvantare , iar rugaciunea libera poate fi rostita apoi cat dorim , dar rugaciunea Lui Iisus este cea mai la indemana , si despre care am vorbit de N ori aici ! Si la rugaciune putem fi " urechisti " sau " notisti " , dar pentru a nu aluneca precum sectarii , e bine a cunoaste cat de cat " notele ORTODOXE " . Asa sa ne ajute Dumnezeu !

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

Folosind rugaciunile oranduite de Biserica Ortodoxa , cele lasate de Sfintii Parinti , cele tiparite de B.O.R. in cartile binecunoscute ce au binecuvantare , iar rugaciunea libera poate fi rostita apoi cat dorim , dar rugaciunea Lui Iisus este cea mai la indemana , si despre care am vorbit de N ori aici ! Si la rugaciune putem fi " urechisti " sau " notisti " , dar pentru a nu aluneca precum sectarii , e bine a cunoaste cat de cat " notele ORTODOXE " . Asa sa ne ajute Dumnezeu !

De acord. Cu compunerile-instant pe care vrem să le personalizăm mi se pare că pierdem din concentrarea necesară unei rugăciuni de calitate. Nu cred că Dumnezeu aşteaptă cuvinte alese, ci o stare a inimii în care să intrăm în comuniune cu El, măcar şi pentru jumătate de minut.

Am observat că după ce fac o faptă bună (de fapt una foarte bună) mi se întîmplă să experimentez o rugăciune aparte, o stare de... nici nu ştium cum să o descriu. Dar nu imediat. Oricum, înţeleg că rugăciunea fără nici o lucrare a dragostei nu are prea mare valoare.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De acord. Cu compunerile-instant pe care vrem să le personalizăm mi se pare că pierdem din concentrarea necesară unei rugăciuni de calitate. Nu cred că Dumnezeu aşteaptă cuvinte alese, ci o stare a inimii în care să intrăm în comuniune cu El, măcar şi pentru jumătate de minut.

Am observat că după ce fac o faptă bună (de fapt una foarte bună) mi se întîmplă să experimentez o rugăciune aparte, o stare de... nici nu ştium cum să o descriu. Dar nu imediat. Oricum, înţeleg că rugăciunea fără nici o lucrare a dragostei nu are prea mare valoare.

Sunt multe de spus aici , caci insasi Sfintii Parinti ne atrag clar atentia , sa indepartam imaginatia si in timpul rugaciunii , dar si imaginatia venita imediat dupa rugaciune ! Sa fim atenti la aceste stari , "trairi " ce pot fi extrem de inselatoare . Am insistat pe thread-ul deschis aici "Importanta Rugaciunii "asupra acestui aspect , nu mai dezvolt din nou ideea , dar sun intru totul deacord cu ce ai spus ca " RUGACIUNEA FARA NICI O LUCRARE A DRAGOSTEI NU ARE PREA MARE VALOARE " , dar eu spun ca NU ARE DELOC VALOARE ! Dragostea , iertarea , inmuierea sufletului ,vin in timp , dar SA NE RUGAM NEANCETAT ! Rugaciunea este "fatala " in mentinerea legaturii cu Dumnezeu , un Dumnezeu al iubirii , al iertarii , al milostivirii ! Vrem sa ne asemanam si sa redobandim ce am pierdut ? musai sa ne rugam , dar tinand de BISERICA NOASTRA ORTODOXA ! Este capital si acest aspect , caci de bla-blaurile sectarilor sunt satul si nu-mi aduc nici-un rod , ci dinpotriva !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sunt multe de spus aici , caci insasi Sfintii Parinti ne atrag clar atentia , sa indepartam imaginatia si in timpul rugaciunii , dar si imaginatia venita imediat dupa rugaciune ! Sa fim atenti la aceste stari , "trairi " ce pot fi extrem de inselatoare . Am insistat pe thread-ul deschis aici "Importanta Rugaciunii "asupra acestui aspect , nu mai dezvolt din nou ideea , dar sun intru totul deacord cu ce ai spus ca " RUGACIUNEA FARA NICI O LUCRARE A DRAGOSTEI NU ARE PREA MARE VALOARE " , dar eu spun ca NU ARE DELOC VALOARE ! Dragostea , iertarea , inmuierea sufletului ,vin in timp , dar SA NE RUGAM NEANCETAT ! Rugaciunea este "fatala " in mentinerea legaturii cu Dumnezeu , un Dumnezeu al iubirii , al iertarii , al milostivirii ! Vrem sa ne asemanam si sa redobandim ce am pierdut ? musai sa ne rugam , dar tinand de BISERICA NOASTRA ORTODOXA ! Este capital si acest aspect , caci de bla-blaurile sectarilor sunt satul si nu-mi aduc nici-un rod , ci dinpotriva !

Invazia "intenţilor bune", invazia asta sectară fără pic de bun simţ , e semn de disperare în rândul lor , căci iaca s-au fragmentat între ei ! Şi ce au zis , hai să-i fragmentăm şi noi pe alţii ! Nu domnilor circari, nu de spectacole cu maimuţoi avem nevoie , ci de credinţa noastră în Hristos, în Preasfânta Fecioară şi în sutele şi sutele de sfinţi bineplăcuţi lui Dumnezeu, canonizaţi de B.O.R. Rugăciunea se face şi către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe care noi o cinstim în mod deosebit cu multă evlavie , pe când maimuţoii fragmentaţi în alte şi alte fragmente sectare , o nesocotesc , îi intorc spatele . "Mută să fie gura celor ce nu se închină icoanei Preasfintei. . . ."aşa se spune în Paraclisul Maicii Domnului . ASTA-I DOCTORIA NOASTRĂ , TĂMĂDUIREA NOASTRĂ , LINIŞTEA NOASTRĂ ! Veniţi ca ciupercile otrăvitoare, frumos colorate, plini de intenţii bune, cuvinte mieruase , poleiţi în bună cuviinţă, dar faceţi doar spectacol , doar , doar mai cade câte unul în plasă. Mărturiseşti Crezul ? O cinsteşti pe Preasfânta Fecioară ? Îi cinsteşti pe toţi Sfinţii ? Iubeşti rugăciunea Ortodoxă, Acatistele, Paraclisele, Psaltira ? Da, mergem atunci împreună să ne tămăduim în rugăcinte , s-o folosim ca terapie , precum scrie threadul. De maimuţăreli şi "bunăvoinţă" sectară suntem sătui !

[Mosh-Neagu]

Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!

[iana]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!

Curge siropul. Mai ca mi-au dat lacrimile. Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu camasa? Dar n-a cerut-o nimeni.
Cu iubirea asta neconditionata? S-a mai vorbit pe aici, dar numai pentru cine are urechi sa auda.
Smerenia si falsa smerenie?
Mai bine din Filocalie:
"75. Cel ce cultiva virtutile pentru slava desarta, vadit este ca si cunostinta o cultiva pentru slava desarta. Iar unul ca acesta nu face si nu graieste nimic spre zidire, ci in toate vaneaza slava de la cei ce privesc sau asculta. Dar patima aceasta e data pe fata (33), cand unii dintre cei pomeniti il ocarasc pentru anumite fapte sau cuvinte. Atunci acela se intristeaza foarte; nu pentru ca nu s-au zidit aceia (nici nu era acesta scopul lui), ci pentru ca a fost dispretuit el. "

[cristiboss56]

Roagăte moşule cu ai tăi , dacă eşti ortodox ! Nu confunda planurile, nu încurca borcanele, nu amesteca credinţa şi o fă un talmeşbalmeş ! Citeşte Cleopa, Arsenie Boca, Părăian , Papacioc , doar câţiva d'ai noştrii mai mărunţei , vezi ce spun ei ! Nu de ură e vorba aici , ci de apărarea dreptei credinţe, nu prin violenţă , ci prin participarea cu ai tăi la lucrarea ce te ajută spre mântuire. Cu "ăştia nici la masă să nu stai , nici cu ei să nu te rogi , nici de ei să nu asculţi, să fugi ca de draculw de tămâie", spune un oarecare Cleopa Ilie ! ( nu ştiu dacă ai auzit de el ) . Fuga de ei nu-i ură, bre ! Te aperi pe tine de rătăcire, te ajuţi pe tine să nu cazi în cursa lor ! Adică, să fugi ca de dracu de tămâie , cum spune Cleopa . Dar de Ion Gură de Aur ai auzit ? Vasile cel Mare ? Uf, cam greu , că o dai iar spre ură ! E grea ortodocsia sau suntem unii dintre noi cam greu de cap ? Sau o fi treaba cu haina de oaie peste lupul sectar ? Până una alta, te rog să ne laşi să ne rugăm noi împreună în Biserica noastră , căci au şi ei "bisericile"lor tip casă , cămară, hol , mă rog după sectă şi fonduri din afară . Doamne ajută!

[MariS_]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!

Mosh-Neagu, dragul meu, corectii de pe forum v-au "lichidat", spiritual vorbind. Spuneam eu bine undeva: "corectitudinea va omori bunatatea". Iaca-ta ca timpul imi da dreptate mai curand decat ma asteptam, desi mi-as fi dorit sa gresesc. Binecuvantat sa fii, Mosh-Neagule, cu blandetea ta!
Har, smerenie si jertfa de sine.