Foloase dobandite din meditarea la patimile lui Iisus

[hereiam]

Cred ca ceea ce l-a deranjat pe Hristos a fost fatarnicia slugii si slava desarta a acestuia... faptul ca a iubit mai mult slava oamenilor decat slava lui Dumnezeu... Ajuns in postura de a confirma vorbele lui Hristos si a-l apara si a lua partea corectitudinii acesta face exact contrariul.. odinioara acestui individ ii servise ca ajutor, iar acum acesta ajuns in postura de a-l rasplati, rasplateste binele cu rau... Cel ce odinioara fusese vindecat si mangaiat de mana lui Hristos acum cu mana il loveste peste fata... Cel ce stia despre invatatura Mantuitorul nu spune 'stiu' ci da cu palma, deranjat de asteptarile lui Hristos de la el. De am vorbit rau spune, iar de nu, de ce ma lovesti? Adica acela nu l-a lovit fiindca era convins ca, Mantuitorul a zis ceva rau, ci din slava desarta, ca sa fie conform cu cei ce aveau slava acolo... Altadata cand Hristos era in slava acelasi individ era de partea Sa.. Acum cand Acesta nu a mai fost in slava a fost impotriva Lui.Tocmai asta l-a deranjat pe Hristos fatarnicia si incorectitudinea acestui individ, care pus in postura sa il marturiseasca pe Hristos se simte repugnat. Hristos la randul lui a fost repugnat si dezamagit de josnicia fiintei acestui individ.

[Mia Mia]

"Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase nu vom şti niciodată să-Ţi mulţumim pentru marea Ta iubire de oameni, care Te-a făcut să Te întrupezi, cu adevărată fire omenească, pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Pentru ca acestea să dobândească ispăşire, Tu, Doamne Iisuse, ai hotărât să iei păcatele noastre asupra Ta, să fii responsabil de ele, să primeşti vinovăţia în locul nostru! Tu să devii "păcatul", "unicul păcătos!" Tu Sfinţenia Absolută, Nevinovăţia, Puritatea, Adevărul, Dreptatea, Umilinţa, Iubirea să deviipăcatul, murdăria, prostia, necurăţia, blasfemia, minciuna, orgoliul, zgârcenia şi toate păcatele! Doi torenţi porniţi unul de la începutul lumii şi celălalt de la sfârşitul ei, cu şuvoaiele întunecate, noroioase, urât mirositoare, ducând toate păcatele de la Adam până la antiHrist, păcatele cu gândul, cu pofta, cu fapta, cu cuvântul, toate păcatele s-au prăvălit asupra Ta, Doamne, un ocean de murdării şi Tu ai devenit sălaşul lor! Doamne, Te-ai răstignit şi i-ai mântuit pe toţi păcătoşii de la Adam şi până la sfârşitul lumii! Între ei eram şieu, cu toate păcatele mele, ingrat şi arogant, încăpăţânat şi fără pocăinţă, gata să alunec din nou şi Tu nu m-ai lepădat! Cum nu ne înghite Pământul pentru că zi de zi punem alte păcate pe umerii Tăi, Tu Victimă Sfântă a Dreptăţii Divine pentru cei vinovaţi? Primeşte mulţumiri, Doamne Iisuse, că în Ghetsimani ne-ai dat pilda şi harul rugăciunii: adevărată, umilită, perfectă- în genunchi, resemnată, fiebinte, statornică, îndelungată-rugăciunea Ta durează mai mult de trei ore, în pofida oboselii, dezgustului, tristeţii interioare, şi dezinteresată- ai spus: Fie Doamne Voia Ta, şi nu a mea! - întru toate conformă Voinţei Lui Dumnezeu. Ne-ai învăţat că toate ale noastre trebuiesc aşezate la picioarele Bunului Dumnezeu, Tatăl nostru. Văzându-Te îngenunchiat în faţa Lui, cu fruntea la pământ cerşind cu lacrimi şi sudori de sânge - iertare, oare e cu putinţă ca Părintele Tău să nu mă ierte pentru meritele Tale, pe mine, pe care Tu mă înveţi să suport povara vieţii, să mă rog pentru duşmani şi prin Sfânta Împărtăşanie verşi în sufletul meu forţele mântuitoare din agonia Ta? Ne-ai învăţat să ne îndreptăm spre Tine, să priveghem, să ne rugăm, să nu Te lăsăm singur, să Te iubim, să jerfim distracţiile noastre, să lăsăm deoparte somnul, indiferenţa, egoismul; să fim ai Tăi, să veghem cu Tine, să ne rugăm cu Tine. Noi suntem cei aleşi! Noi suntem prietenii! Noi suntem ca acei ucenici preascumpi ai Tăi: Petru, Iacob şi Ioan! Noi suntem cei care am stat la masă cu Tine Doamne şi care am făcut atâtea făgăduinţe şi jurăminte că Te vom iubi - şi NOI DORMIM!!! E cumplit să iubeşti intens până la moarte şi să nu Te poţi face iubit de cei pentru care mori! Pentru atâta prisos de dragoste, Doamne, eşti răspătit cu josnicii şi ingratitudini, mai dureroase chiar decât Patimile de pe Golgota! Să căutăm în inimile noastre glasul Domnului: strigăt de poruncă, suspin de rugăciune, cuvânt de dojană şi întotdeauna glas de iubire: Privegheaţi şi vă rugaţi! Domnul în agonie veghează şi se roagă neîntrerupt pentru noi, pe toate altarele unde Îl ţintuieşte pe veci nemărginita Lui Iubire. Să nu fim noi cei indiferenţi care-L resping, care luaţi de valurile vieţii L-au uitat! Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Răscumpărătorul păcatelor noastre, Îţi Mulţumim din inimile noastre plecate, cu toată dragostea şi cu toată dorinţa de a împlini în toate Voia Ta! Slavă Ţie Dumnezeul nostru Preasfânt, Multîndurătorşi Preaplinde Iubire! Amin!"

[George.m]

Cat de potrivnici I-au devenit oamenii lui Dumnezeu, daca Acesta, din iubire netarmuita, Se intrupeaza, iar ei - Il batjocoresc si Il omoara! Iata ca lumea nu-si mai primeste Facatorul, Il respinge, merge pana intr-acolo incat Il ucide in cele mai groaznice chinuri.

Oamenii, obisnuiti sa se chinuiasca si sa se ucida reciproc, merg mai departe, fara a sta pe ganduri, la chinuirea si la uciderea lui Dumnezeu Insusi.

Dumnezeu ne-a aratat iubirea Lui negraita, intrupandu-Se, iar noi I-am demonstrat ura nemarginita, spanzurandu-L pe cruce.

[costel]

Hristos cand facea o minune, o facea cu discretie. Multimea care il intampina nu este modesta, nu stie sa fie discreta precum Hristos. De aici putem deduce ca nici in primirea Sa in Ierusalim, multimea nu e una cu El. Probabil de aceea va cere cu usurinta rastignirea Sa.

Cat de diferita este atitudinea umana si cea dumnezeiasca. Oamenii Il intampina pe Hristos ca pe un Imparat lumesc, in vreme ce El se indreapta spre moarte.