rasul?-terapie sau pacat

In timpul rasului, fata, gatul, pieptul, abdomenul, bratele si chiar picioarele se destind. Astfel, tensiunea negativa, stresul sunt eliminate.
Motiv pentru care unii psihoterapeuti il recomanda pentru reducerea riscurilor accidentelor cerebrale, cardiovasculare si a depresiei.
Ba chiar in spitalele din Canada si Statele Unite exista asa-numitele sali de umor, unde medicii isi trateaza pacientii prin terapia rasului.
In plus, rasul darama barierele si topeste inhibitiile, plictiseala sau oboseala. Sub efectul rasului, muschiul diafragmei se destinde, participand la ameliorarea procesului de oxigenare a plamanilor.
Specialistii au observat ca doar cateva activitati sportive contribuie la fel de bine ca rasul la eliminarea bioxidului de carbon din plamani.
O repriza de ras cu pofta aduce tot atat oxigen in organism cat o sedinta de aerobic,jogging sau tenis.
Rasul actioneaza asupra pielii si a sistemului neuro-simpatic, pe care il stimuleaza si-l accelereaza. Rasul destinde numeroase parti ale corpului: fata, gatul, pieptul, abdomenul, bratele, picioarele. Diminuind tonusul muscular, elimina tensiunile si agresivitatea. De asemenea, circulatia sangvina se accelereaza, ca si procesul de eliminare a toxinelor acumulate, digestia este usurata prin contractii abdominale si se evacueaza tensiunea nervoasa. Prin urmare, corpul cedeaza unei destinderi regeneratoare. Este efectul morfinelor naturale secretate de creier - endorfinele, in momentele cind radem cu pofta.
Deci in ziua in care nu radeti sa nu considerati ca sunteti mai credinciosi.Din contra, un om plin de lumina si iubire este un om deschis,vesel, care face glume si rade din toata inima.Imi amintesc acum de parintele Teofol Paraian(Dumnezeu sa-l odihneasca) care avea un mare simt al umorului.La conferinte, deseori facea o sala intreaga sa pufneasca in ras.Iar parintele cand radea, parca iesea soarele pe chipul lui!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De exemplu, anumite ironii la adresa aproapelui, spre a-l înjosi ori făcute din pizmă, sunt păcate: deci nu râsul, ci ironia sau pizma.

Foarte corect punctat!

[tigerAvalo9]

Trebuie sa nu razi cu rautate,sa nu iti bati joc de altii,sa nu fii rautacios dar poti sa razi nevinovat,la o gluma etc.
Ce crezi ca trebuie sa stam seriosi si tepeni ca un copac?Hai ca deja e exagerare.Rasul nu este si nici nu va fi pacat.Eu am vazut preoti care rad(nevinovat normal)

[George.m]

În prealabil postat de nicoletajuravle

in unele carti pe teme religioase se scrie ca rasul nu este compatibil -ca sa zic asa- cu starea de smerenie si de umilinta ,pocainta ,cu starea de parere de rau pt greselile facute
in timp ce medicina evoca numeroase beneficii ale rasului mai ales in cazul depresiilor
a stresuluietc

Ortodoxia nu-i o religie a posomoratilor. Un om care-L cunoaste pe Dumnezeu e vesel, nu posac. Insa trebuie sa deosebim intre veselia duhovniceasca si cea lumeasca. Pe aceasta din urma, Biserica o dispretuieste: "E nebunie!" am zis despre râs. Şi despre veselie: "La ce poate să folosească!"(Ecc.2,2).

[caty_deea]

http://www.youtube.com/watch?v=Hr7ZKAb34NA

[Templier Knight]

În prealabil postat de nicoletajuravle

in unele carti pe teme religioase se scrie ca rasul nu este compatibil -ca sa zic asa- cu starea de smerenie si de umilinta ,pocainta ,cu starea de parere de rau pt greselile facute
in timp ce medicina evoca numeroase beneficii ale rasului mai ales in cazul depresiilor
a stresuluietc

Pai rasul normal ca te incarca pozitiv , Dumnezeu nu cred ca ne pedepseste ca radem , nu cred ca ne vrea tristi,fara ras ne depersonalizam , devenim niste roboti , u cati poti sta fara sa schitezi macar un zambet? nu cred ca mult timp

[costel]

Parintele Teofil Paraian obisnuia sa spuna in conferintele sale: "Am venit sa fac lucrul lui Dumnezeu". Si aproape ca nu era cuvant din partea sa care sa nu fie insotit de zambet. Asa ca eu vad zambetul ca fiind bineplacut lui Dumnezeu.

[George.m]

Conform Parintelui Dumitru Staniloae, zambetul e, in general, "deschiderea fiintei umane spre semenul sau; daca intalnirea e o sarbatoare, zambetul exprima bucuria acestei sarbatori.

Zambetul face sa cada zidul dur si opac al despartirii dintre persoane. Prin zambet, zidul despartitor devine transparent si se realizeaza comuniunea si un spor de putere intre cei ce-si zambesc.

Iar umorul e o talmacire a acestei constiinte de putere in comuniune. Umorul e o sfidare aruncata greutatii si o hotarare de a o infrunta fara teama, cu toata constiinta marimii ei. Dar aceasta se face intr-o comunitate si pentru o comunitate. Umorul usureaza relatiile umane nu printr-o coborare cinica a partenerilor, ci printr-o punere in relief a umanitatii simpatice a fiecaruia. Umorul descopera si activeaza umanul, si prin aceasta relatiile umane dintre oameni.

Umorul nu reduce numai la proportiile reale, mai modeste decat par, persoana umana, ci descopera si ceea ce e bun, simpatic, demn de iubit in om, ii descopera umanitatea cu mult mai frumoasa decat penele lucitoare, dar inconsistente, in care vrea sa se acopere sau sub care adeseori omul isi uita adevarata frumusete si caldura".

[zaharia_2009]

Eu am sa-mi formulez raspunsul privitor strict la tema threadului , la ris , daca este terapie sau pacat , si la prima postare afisata.
Iau in serios, ca de obicei, intrebarea si interesul pt. care s-a deschis acest thread si voi face referiri documentare la ,,cartile care conteaza" fara a vehicula pareri simandicoase, pretentioase si la latitudinea mea dar posibil neadevarate din necunoastere .
Deci conteaza deloc cum mi-ar placea mie sa fie lumea(de exemplu in rai Adam si Eva nu au ris cu gura pina la urechi deoarece in prejma lui D.zeu se simte si se face altceva !) , cu sau fara risete sau ce beneficii am avea daca am fi toti o patrie de ,,rizatori" sau ce am pierde daca am fi rezervati ,, a ne ride" sau a ne zimbi malitios, si conteaza mai mult scriptele ortodoxe deoarece daca este sa ne mintuim , dupa cuvintul si litera acestora ne vom implini .
Nu am sa amintesc aici culegerea de canoane ale Sf. Vasile cel Mare sau ale Sf. Nicodim Aghioritul ca sa nu aveti impresia ca as voi sa lovesc o musculita cu un tanc, desi aici se gasesc precizari, dar am sa amintesc atit de cunoscuta si rostita molitva dar tot atit de neascultata si neluata in seama de aproape nimeni , citita de fiecare data in cadrul molitvei de spovedanie si intitulata ,,Rugaciunea pe care o citeste arhiereul sau duhovnicul pt. iertarea tuturor pacatelor celor de voie si fara de voie si pt. tot juramintul si blestemul " si care ne spune astfel :
,,... Insuti Stapine,usureaza, lasa si iarta pacatele, nelegiuirile, gresealele cele de voie si fara de voie ...ce s-au facut de robii tai acestia ... cind cu semetie au grait , sau nebuneste au ris ...ori frumusete straina au vazut si cu ea si-au ranit sufletul..." etc, etc.

Deci de retinut ca risul cu pofta, sau in general vorbind, cu intensitate si durata mai mare decit a unui zimbet si inca insotit de alte manifestari ale trupului, faciesului , mimicii si gesticii , ori cu un limbaj nelicentios (adica neduhovnicesc) este pacat si se marturiseste pt. deslegare si iertare .
Aceasta rugaciune , parti din ea, si adaptata pt. uzul crestinului de rind se gaseste si in orice carte de rugaciuni .

Se pune problema insa care carte este mai sfinta : cea de medicina care vindeca trupul omului cel ce este templul sufletului , sau cartea de slujba fondata pe dogmatica si dreptul canonic bisericesc si asigura mintuirea sufletului ?
Medicina nu are o singua metoda de tratare in nevrozele cronice ca si in alte afectiuni datorate suprasolicitarii (adica reactive la ceva) si deci poate renunta la formidabila terapie a risului deoarece nu are nevoie de un cui a lui Pepelea. Deasemenea sfintenia unei carti de medicina nu cred ca poate concura cu cea a unui molitfelnic .
Adica , intre doua variante aparent la fel de bune o alegem pe cea cert buna care este parerea cartii de slujba .
Desigur ca libertatea omului conteaza in primul rind si atunci unii vor prefera cartea de medicina, care ii si v-a ,,mintui" iar altii poruncile lui D.zeu regasite in sfintele canoane si deci in cartile de slujba care ii v-a duce la mintuirea fara ghilimele !

[rugati-va neincetat]

Despre păcatul râsului.

1. Nu-ti deschide gura pentru râs si glume, acesta este semnul unui suflet risipit si negrijuliu, strain de frica lui Dumnezeu (Avva Isaia).

2. Sfântul Nicodim Aghirotul

"Tot acest organ al simţurilor (după Sf. Nicodim Aghioritul, gustul) provoacă râsul pe care se cuvine să-l goneşti departe de la sfinţita ta persoană - mai ales cel cu hohot, fără rânduială şi răsunător, care de multe ori scoate şi lacrimi din multa pornire a umezelilor precum şi din marea dezlegare a inimii, [făcându-se] cu mult sunet al gurii şi al obrajilor. El face ca cei ce râd să-şi arate gingiile şi dinţii precum le arată caii când cască. Sfântul Vasile cel Mare îl ocărăşte pe cel care râde, zicând: "a se deda cineva unui râs neînfrânat şi fără măsură, este un semn al lipsei de stăpânire de sine, al neputinţei de a ţine în frâu emoţiile". Şi iarăşi: "a hohoti cu vocea şi a-şi scutura involuntar tot corpul nu este propriu aceluia care este liniştit cu sufletul, nici celui binecrescut şi nici celui care este stăpân pe sine. Acest fel de râs îl dezaprobă şi Ecclesiastul, ca fiind, în măsură foarte mare, dărâmător al statorniciei sufletului: Râsului i-am zis nebunie! (Ecc. 2, 2)".


3. De asemenea, Sfinţii Părinţi avertizează în scrierile lor că: Râsul e de la draci!


4. Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (cap. 21, vers 22) Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) - VECHIUL TESTAMENT.




5. Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire. (Efeseni cap 5.4)